KorAP: Find »[drukola/base=taxi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...587 >

14,658 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

de vânt din loc în loc, îngrămădite într-un colț sau fixate pe plasa de sârmă a unui gard, frunze pe capota unei mașini al cărei proprietar e bolnav, frunze pe stradă, pe pervazuri, prin canale, sub bănci, în stația de taxi, peste tot frunze, frunze întregi sau terciuite, frunze, frunze. A plecat de la Alexe la fel cum sosise, cu aceeași nemulțumire mocnită. Venise la ei așa cum te duci la bâlci, la papagalul verzui, care-ți alege cu ciocul biletul ce ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
treceau grele, unul după altul, nu, nu, își spuse, ar fi ajuns oricum, deja a trecut un sfert de ceas. E absolut penibil să mai stau. Își aruncă portmoneul în poșetă, se ridică de la masă, părăsi ceainăria, făcu semn unui taxi, o chinuia ideea că poate medicul, împreună cu femeia a cărei voce i se păruse c-o aude la telefon, o urmăreau pitiți pe undeva și râdeau pe înfundate de nesăbuința ei. Ah, libertate, libertate! Știa acum că a doua zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313

cacao, îi plac mult și Prințesei Miau-Miau, Cezar mă conduce până în fața scării, ține câinele, ia-o tu! ei?! ia-o tu, mare lucru, o înghețată, el își lăsase haina sus, dar eu mă făceam că nu, avea bani de taxi și târziu de dus acasă, dar eu mă simțeam mică și asexuată, iar în sufletul meu știam că trebuie să țin cont de timpul meu și nu era cazul, el zice pa, Toni cea solară. și pleacă, vorbim mâine, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
cap imaginea lui când îmi arată brațul cu o vânătaie umflată, nu-mi vine a crede, spunea și Mihai, dar ți-ai fi închipuit, Pinochio?! Ploua afară alburiu și eu tot în alb m-am îmbrăcat, merg spre piață cu taxiul să mă întâlnesc cu tatăl meu, vesel, jovial și îl știe toată lumea, bine ați venit, scumpă doamnă, nu cumpărați roșii, cumpărați dragoste și din partea mea pentru dumneavoastră un buchet de flori, vă dau încă o roșie sau piersica asta, abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
instinct de nevastă, și așa e, să dea naiba, ce să fac dacă am și eu un trecut și o copilărie, nu suport să plece oamenii așa, în toiul nopții, hai, stai... și Pinochio a rămas atunci. Miau coboară din taxi, ești aproape aici, vorbim diseară, te sun, vedem, azi ne mai întâlnim cu Păianjenul? Dar cui i-e dor de el, nimănui, spunem amândouă odată, îi stătea bine Prințesei acum 3 zile fardată pe sub ochi cu negru mult, atunci Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
tu ucizi unul ca să trăiești, a zis Mihai, iar eu am zis, e tare ideea! De ce te-ai îndrăgostit de mine? Să nu te îndrăgostești! îmi zicea Marius în pat cu mine, la Brăila, după ce îl trăsesem de mână din taxi ca să nu plece, mama lui fusese la spectacol și îl aștepta acasă, dar eu ajunsesem la faza că trebuia să-l târăsc fizic ca să stea. Acuma pleacă, pleacă, i-am zis, împingându-l cu picioarele. Go! Fuck yourself! Căcat, habar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
în gând, dar ce contează, hai, Baby, dormi cu mine, îi zic eu beată deja, e tare coniacu’! nu! că tu mă fuți... bine, pa, Baby!!! zic eu cu palmele în dreptul ușii unde el deja adormise și mă arunc în taxi fumând, după ce mi-am pus mâinile în cap în cameră, ce dracu’ caut eu la Brăila? de ce dracu’ am venit? și am plâns puțin, dar am dat, tot eu, telefon, tu ai sunat, mă va întreba a 2-a zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
eu la casting-uri când mă mai duc, îi spun, îmi scrie pe o fotografie, să-mi amintești să-ți cumpăr o garsonieră când voi fi bogat și celebru, cel puțin cu baie și bucătărie încorporate... iar eu cobor din taxi și nu-i spun să vină, el pleacă să doarmă o noapte la prietenul lui, mă culc și la 5 sună, dimineața, ce faci, scroafă, dormi, ce număr ai la interfon, 059, iar el iese din baie și se aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

urcă la volanul mașinii, tăcută și dezaprobatoare, cu câteva minute înainte de ora stabilită pentru interviu. De-abia se stinse, hârâitul sinistru scos de țeavă de eșapament corodata a Peugeotului, ca la urechile lui Adrian ajunse huruitul de motor Diesel al taxiului care o aducea pe Fanny Tarrant. Scoase din combină CD-ul cu muzica de Händel, pe care-l ascultase până atunci în surdina, și pregăti casetofonul pentru înregistrare, montând un microfon miniatural, portabil, pe poliță cu cărți. Soneria târai exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
neagră. — Domnișoara Tarrant? întreba el. — Da. Femeia schița un surâs discret, ca și cum ar fi amuzat-o ceva - poate chiar modul oficial care o întâmpinase Adrian. Va rog, poftiți înăuntru. — Soția dumneavoastră era în mașină care a ieșit pe poarta în timp ce taxiul meu încerca să intre? se interesa ea cu un accent ce-ar fi putut fi calificat că aparținându-i unui londonez școlit. — Da. A plecat în vizită la nepoata ei din East Grinstead. — Păcat. Sperăm s-o cunosc și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
strigă Fanny în urma lui, însă el ori nu o auzi, ori nu vru s-o audă. Femeile auziră ușa din fața închizându-se în urma lui. Fanny ofta. — Adevărul este că mi-am permis să sun din bucătărie și să comand un taxi, îi spuse ea lui Eleanor. Eleanor se întoarse cu fața spre ea. — Cu ce tren plecați? — Cu primul care vine. Eleanor își privi ceasul de mână. — Tocmai ați pierdut unul. Va trebui să așteptați aproape o oră. Doar dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
ea lui Eleanor. Eleanor se întoarse cu fața spre ea. — Cu ce tren plecați? — Cu primul care vine. Eleanor își privi ceasul de mână. — Tocmai ați pierdut unul. Va trebui să așteptați aproape o oră. Doar dacă nu mergeți cu taxiul până la Gatwick. Atunci așa o să fac, răspunse Fanny și o clipă se așternu tăcerea. E destul de neplăcut, urma ea. Da, zise Eleanor. — Sper că n-ați tras vreo concluzie pripită... Ce fel de concluzie? — Am făcut doar o sauna, atâta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
dar una nu tocmai eroica. — Trebuie să recunosc că sunt dezamăgită, mărturisi Fanny. — De ce? — Ei bine, pentru mine a reprezentat cândva un fel de erou. Eleanor o privi stânjenita pe Fanny. Se auzi soneria de la intrare. — Probabil mi-a sosit taxiul, spuse Fanny. Închise reportofonul. Eleanor păru îngrijorată la vederea lui. — M-ați înregistrat, nu-i așa? — Da, răspunse Fanny, deschizându-și geantă diplomat subțire. — Nu mi-ați cerut permisiunea. — Are vreo importanță? — N-aveați dreptul. — Nu m-ați prevenit că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
nu? o întreba Șam cu îngrijorare în glas. Nimic despre... Nu, răspunse Eleanor. — Slavă Domnului! ofta ușurat Șam. Păi, atunci n-ai de ce să-ți faci griji. Stai puțin, că n-am terminat ce aveam de zis. În timp ce ea aștepta taxiul și Adrian era plecat să aducă mașină... Unde era mașină? — Da’ ce mai contează unde era și rahatul ăla de mașină?! — Iartă-mă, zise Șam. E-n firea scenariștilor să pună astfel de întrebări. Rămăsesem fără benzină chiar la marginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

Într-un morman de portocale și l-au Împodobit cu câteva globuri, apoi l-au privit În tăcere. Alături, televizorul cu obișnuita fugă de imagini. După Înfățișare, Petru putea fi orice: funcționar la ADAS, măcelar, aruncător de suliță, șofer de taxi, inginer silvic. După felul În care dormea Însă nici o meserie nu-l prindea mai bine decât aceea pe care cu onoare o ilustra de opt ani. În primul rând adormea de fiecare dată citind. Continua să țină cartea sub nas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
nopții, mișcările lor aveau un aer conspirativ, se subordonau cu o grabă circumspectă unui plan secret de evadare. La un capăt al peronului, un stâlp de iluminat absent ca o santinelă complice. Într-un cartier bun ar putea chema un taxi. Aici nu poți chema decât Salvarea. La vârsta ei, Alida Übelhart avea șofer la scară, casă cu etaj si bonă la copil. La aceeași vârsta, fiica Alidei trăia din orele de germană și Își creștea singură fiica. Pe ajutorul soțului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
răspund de buna funcționare a telefoanelor și să le las o petiție de Îndreptare grabnică a defecțiunii. Ați văzut ce a ieșit. M-am zăpăcit cu totul. Se apropie Anul Nou... Am venit cu trenul, dar mă voi Întoarce cu taxiul. Călătoriți mult, domnule Zegrea? Atât cât trebuie. De ce mă Întrebați? Aveți alura unui explorator polar. Aduc a pinguin, asta vreți să spuneți? Un pinguin nu mi-ar fi de mare ajutor. În ce privință? Trebuie să-mi cumpăr o valiză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
scurtă, țâțe mari, fund ca al Agnethei de la Abba, iată cum avea să rămână În memoria lui. Plăti pentru cele trei ziare, Adevărul, România liberă și Evenimentul zilei și ieși În stradă, salutând la fel de politicos ca la intrare. Stația de taxiuri era la douăzeci de pași. Urcă Într-o Dacia gri-metalizat a firmei Sasari și dădu șoferului adresa de acasă, precizând și cartierul: „Bosnia”. Șoferul zâmbi Îngăduitor apoi, cu mișcări sigure și elegante, urni mașina din loc. Porni casetofonul stereo Hi-Fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
hărăzit altei lumi. Drumul spre ea trecea prin comerțul cu parabolice. Stinse veioza și adormi pe loc. 27. Plecarea lui Cain nu le schimbă obiceiul: În ultima sâmbătă a anului, la ora 11, se Întâlniră la Ajan. Farmacistul venea cu taxiul, iar Horacsek și Gheretă pe jos. Condițiile meteo nefavorabile Îi obligară să plece de acasă mai devreme. Gheretă „dădea de citit”, altfel spus, aducea Glasul pe care Îl răsfoiau pe rând, bându-și liniștiți cafeaua și sporovăind. Lui Cain Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
adică, dar atunci n-ar mai fi avut loc la o masă cu Zegrea. Si nici cu Cain, până nu demult. S-au despărțit urându-și la mulți ani. S-au Îndreptat apoi spre casă cum au venit: Zegrea cu taxiul, Horacsek și Gheretă pe jos. Ultimul păstra În suflet speranța firavă a reîntâlnirii cu farmacistul În „lumea bună” pe care Zorela o cunoștea doar din povestirile lui. Realitatea Întrecea Însă și În acest caz vorbele. 28. Dormise tun și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ci și pentru că, În afară de ceea ce toată lumea face acum În mod obișnuit, eu am o misiune aparte, un amestec de hilar și de grotesc. Dar, despre toate astea, dimineață... La mulți ani, Încă o dată, ție și alor tăi! Să chem un taxi? Întrebă Marta cu o voce În care iluzia unui refuz nu Își găsea loc. Te rog, zise Flavius-Tiberius. Cum cu siguranță la acea oră toate firmele erau luate cu asalt, Îi rămânea destul timp să se Îmbrace și să tragă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
nu de un cadou. În fond, el nu era reprezentantul unei firme de medicamente ca să care cu el fursecuri și sticle de șampanie. Cum se Întâmpla adesea, În cazul marilor firme. Ieși din casă doar când auzi claxonul prelung al taxiului. Își sărută părinții În fugă și ieși În stradă ținând antena deasupra capului ca pe o umbrelă peste care zăpada venea În valuri sparte de vânt. 30. Moartea Reginei a lăsat urme la „Vorkuta”. În primul rând a fost schimbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

scobit, pământiu, tras, decât în urmă cu câteva minute. Se uită țintă la mine, apoi deschise doar gura și - ca și când, în loc să poarte o discuție, ar fi recitat ceva - se lansă din nou în povestea sa. — Unchiul meu era șofer de taxi. Dacă vrei să fii taximetrist în Londra, trebuie să dai un examen pentru a dovedi că știi bine tot orașul. Unchiul meu nu uita niciodată nici o stradă, nici un drum. Putea să găsească orice clădire din Londra, dar nu-și aducea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de ceea ce Scout spusese că e Deansgate. Era încă întuneric, încă foarte devreme. Orașul era o insomnie tăcută de smog, ceruri purpurii, bălți, gunoaie și lumini cu sodiu albe și galbene. Era un timp și spațiu al pisicilor, camioanelor răzlețe, taxiurilor răzlețe și picăturilor răzlețe de ploaie. Aici o să lăsăm mașina, a zis Scout când am oprit motorul. — Aici? — Da, o să fie bine. — Pentru cât timp? — Depinde cât de mult se scurge între sosirea ta și dorința de-a te întoarce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

adolescentine cu volănașe și a pornit-o cu toată viteza spre locuința mamei sale. Vedea dublu, dar s-a suit fără nicio reținere la volanul mașinii, pe care-o conducea foarte rar din cauza aglomerației din oraș și pentru că comanda unui taxi presupunea mult timp de pierdut... Întoarcerea umbrelei. Ultima confesiune Duminică a trecut pe la mama ei, pe la spital, apoi în drum spre casă s-a oprit la biserică pentru a-i mulțumi părintelui-confesional. În autobuzul ce-a lăsat-o în fața bisericii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]