KorAP: Find »[drukola/base=taximetrist & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...116 >

2,883 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

conduc un taxi pe străzile astea mizerabile, ca să pot supraviețui. Chestii de genul ăsta n-ar fi fost posibile În comunism. Nu, nu ar fi fost posibile. Asta e sigur, zise ea. Dar ar fi fost foarte greu să devii taximetrist. Erau foarte puține taxiuri pe vremea aceea, pentru că nu prea existau clienți. Taxiurile erau considerate o risipă burgheză. Părinții mei nu și-au permis niciodată un taxi, niciodată. — Bine, asta nu-i așa o tragedie. Părinții tăi au avut o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
nimic distractiv. — Pe bune? Întrebă Carlos dezumflat. — Plus că e același rahat peste tot, zise ea și, timp de o secundă, Își aminti cuvintele lui Sam. Abia acum Înțelese ce voise să-i spună. Dar aici, măcar, e rahat american. Taximetristul vira de pe Vine Street pe Hollywood Boulevard. — Acum suntem În Hollywood. Turnul acela Înalt, rotund, e Capital Records, prima clădire de birouri circulară din lume. Vrei să faci poze? o Întrebă el pe un ton plictisit, dar profesional. Apăsă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
În traficul aglomerat al după-amiezii. — Și eu, zise Kitty. — Apropo, lăsă el să-i scape, prudent, nu știam că există anarhiști În Bel Air. Credeam că trebuie să joci după reguli ca să ajungi aici. — Nici eu nu știam că există taximetriști comuniști În Beverly Hills. Credeam că un taximetrist se ferește de culoarea roșie, glumi la rândul ei. — Domnișoară, dă-mi voie să-ți spun că-mi placi. — Carlos, nu te deranja să mă perii. Sunt lefteră. N-o să-ți crească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Kitty. — Apropo, lăsă el să-i scape, prudent, nu știam că există anarhiști În Bel Air. Credeam că trebuie să joci după reguli ca să ajungi aici. — Nici eu nu știam că există taximetriști comuniști În Beverly Hills. Credeam că un taximetrist se ferește de culoarea roșie, glumi la rândul ei. — Domnișoară, dă-mi voie să-ți spun că-mi placi. — Carlos, nu te deranja să mă perii. Sunt lefteră. N-o să-ți crească bacșisul. Nu-ți voi da nici un ban peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
repezise spre Desert Rose strălucind de fericire. Simțea că explodează dacă nu-i povestește prietenei sale cât de neașteptat se Îndrăgostise, cum fusese cu Matthew, ce locuri frumoase văzuse În Bel Air și Malibu și ce discuție interesantă avusese cu taximetristul comunist care o plimbase prin L.A. Voia să-i spună cum scosese Matthew la iveală tot ce era mai bun În ea și cum o transformase dintr-o tigroaică, Într-o pisicuță. Atât de multe i se Întâmplaseră În mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
lui o adiere de gardenii și lavandă, trecând pe lângă Kitty și Îndreptându-se spre rulota unde urma să aibă loc confruntarea finală cu Desert Rose. Kitty Își puse lucrurile pe una din măsuțele de expunere din fața rulotei, Îl rugă pe taximetrist să aștepte puțin și se Întoarse să vadă ce se Întâmpla. Pedro și Patrick veniseră și ei, curioși să urmărească evoluția situației. De la distanță Kitty o vedea pe Desert Rose vorbind, foarte supărată, cu ochii azvârlind săgeți, de parcă fiecare cuvânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
adormi fericită În brațele lui. Corpurile lor se potriveau perfect. Dar din adâncurile subconștientului ei Încerca să iasă la suprafață o altă imagine. Visa că era răpită Într-un taxi, În San Francisco; Își transpuse toate trăirile În vis: un taximetrist fără față, tăcut, cu un profil puternic (oare era profilul lui Matthew?) conducea, surd la rugămințile ei de-a se Întoarce, cu ușa de la taxi deschisă, fluturând În vânt, iar ea țipa degeaba după ajutor - nu o putea auzi nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436

bolțile templului cu cipays-ii mei cu puștile Încărcate cu bucățele de fier și să-l scot de-acolo teafăr. Din fericire, aveam ceva bani la mine. La Paris luasem un taxi și cerusem să fiu dus În rue de la Manticore. Taximetristul blestemase o grămadă, pentru că n-o găseai nici măcar În ghidurile acelea pe care le au ei, și de fapt era un căpețel de stradă nu mai largă decât coridorul unui tren, prin părțile vechii Bièvre, În spatele lui Saint Julien le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Caut un taxi. Ca la o invocație magică, apare. Îi spun: „Sept, avenue Elisée Reclus“. 116 Je voudrais être la tour, pendre à la Tour Eiffel. (Blaise Cendrars) Nu știam pe unde vine asta, nu Îndrăzneam să-l Întreb pe taximetrist, pentru că cine ia taxiul la ora aceea o face ca să se ducă la el acasă, altfel e cel puțin un asasin, iar, pe de altă parte, el mormăia că centrul era Încă plin de studenții ăia blestemați, de autobuze parcate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
dau alarma. Un zgomot. Stop, ne Întoarcem la realitate. Un taxi care se apropia În viteză. Am reușit cu o săritură să mă smulg din centura magică, am făcut semne largi cu mâinile, aproape am riscat să fiu trântit, pentru că taximetristul a frânat numai În ultima secundă, ca și cum ar fi oprit cam fără chef - pe drum avea să-mi spună că și lui, când trece pe acolo noaptea, Turnul Îi provoacă frică, și accelerează. „De ce?“ Îl Întrebasem. „Parce que... parce que

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

și plescăie din limbă a plăcere la auzul dezvăluirilor ghidului. Alții se holbează la Wakefield ca și cum ar fi el Însuși o stafie. Se strecoară pe sub nasul grupului de gură-cască și ajunge repejor la destinație. Ivan Zamyatin, un emigrant rus devenit taximetrist și unul dintre filosofii neștiuți ai Americii, șade la locul său obișnuit din bar, În dreptul unei ferestre deschise către stradă, dar la adăpost de ploaie. Poate fi găsit În bar aproape În fiecare zi, după cinci; barul este camera lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
avionul planînd jos, pe deasupra unei imensități de cartiere cu căsuțe de cărămidă, animate de familii vechi de varii etnii, de imigranți proaspeți și de familii muncitorești. — Ce mai face ceaunul meu favorit, În care toate cele fuzionează? Îl Întreabă pe taximetristul arab care Îl duce de la aeroport la hotelul la care trage de obicei, o ascunzătoare de gangsteri de prin 1925, restaurat recent, dar nu excesiv, speră el. — Un ceaun de căcat În clocot, spune taximetristul. Trec pe lîngă un mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
cele fuzionează? Îl Întreabă pe taximetristul arab care Îl duce de la aeroport la hotelul la care trage de obicei, o ascunzătoare de gangsteri de prin 1925, restaurat recent, dar nu excesiv, speră el. — Un ceaun de căcat În clocot, spune taximetristul. Trec pe lîngă un mic local unde, Își amintește Wakefield, au cele mai bune clătite cu cartofi din tot orașul; după colț este un cărucior antic Polish Dog, aciuat chiar sub liniile suspendate. Îi lasă gura apă; varză murată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
oraș muncitoresc cenușiu, unde bărbații se Întorceau la casele lor, după muncă, la carnea tocată cu varză călită, devenise Între timp aproape frivol, celebrînd mai tot timpul varii festivaluri, fiestas și parade etnice. CÎnd coboară din mașină, la capătul străzii, taximetristul Încearcă să-l ardă la nota de plată cu zece dolari. Se ceartă cu el din principiu. — Amice, aparatul tău de marcat merge prea repede. Vin aici des, știu cît ar trebui să coste. — Uite ce e, spune taximetristul, Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
străzii, taximetristul Încearcă să-l ardă la nota de plată cu zece dolari. Se ceartă cu el din principiu. — Amice, aparatul tău de marcat merge prea repede. Vin aici des, știu cît ar trebui să coste. — Uite ce e, spune taximetristul, Îmi pare rău, dar chiria mea a crescut cu cinci sute de dolari săptămîna trecută. Nici nu știu ce mai urmează. Am cinci copii, nevasta nu lucrează. Wakefield devine interesat. — Cum poate să-ți crească chiria cu atîta dintr-odată? Taximetristul pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
spune taximetristul, Îmi pare rău, dar chiria mea a crescut cu cinci sute de dolari săptămîna trecută. Nici nu știu ce mai urmează. Am cinci copii, nevasta nu lucrează. Wakefield devine interesat. — Cum poate să-ți crească chiria cu atîta dintr-odată? Taximetristul pleacă capul În pămînt. — Acum două săptămîni o străineză cumpărat casa mea cu o valiză plin de bani. A doua zi, toți care muncește acolo - plecați, Îngrijitorii, fochistul, administratorul, toți. Și vine oamenii ăștia În loc, toți străini, nu vorbește engleză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
toți oamenii bătrîni, a plecat. Unii are familie, alții la azil. Tu spune ce io să fac. Wakefield este indignat. — Nu mai trăim pe vremea vechilor gangsteri. Te duci la un avocat, dai femeia În judecată, trăim În America, doar. Taximetristul zîmbește trist. — Din ce Americă vii tu? Astea sînt vremurile vechi. Gangsteri acum din comunism, din Rusia, din Ucraina, România, mai răi ca Al Capone. Wakefield Îi plătește cei zece dolari În plus. Camera sa cea mare, de la etajul al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
lui Ivan. — Pe de altă parte, rîde Zamyatin, străinii sînt zgomotoși, Înfiorător de zgomotoși. CÎnd trei ruși se adună laolaltă, zgomotul devine de nesuportat. Cinci ruși și nu mai poți auzi nici măcar sirena poliției. Să te ții departe de ceilalți taximetriști, ți-ar sta bine Într-un taxi-bibliotecă, tovarășe. Azi, În America, toți Își găsesc de muncă. Masele comasate conduc taxiuri galbene. Taxiurile sînt biblioteci. Taximetriștii sînt poeți. — Grozavă țară! exultă rusul. În alte țări, fiecare trebuie să aibă propriile cărți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
ruși și nu mai poți auzi nici măcar sirena poliției. Să te ții departe de ceilalți taximetriști, ți-ar sta bine Într-un taxi-bibliotecă, tovarășe. Azi, În America, toți Își găsesc de muncă. Masele comasate conduc taxiuri galbene. Taxiurile sînt biblioteci. Taximetriștii sînt poeți. — Grozavă țară! exultă rusul. În alte țări, fiecare trebuie să aibă propriile cărți, omul se duce la bibliotecă pentru bibliotecărese, nu pentru cărți. Într-o zi, iau un cuplu de mexicani din Oaxaca. Bărbatul zice că el trăiește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
În fața barului. Wakefield se relaxează. Barmanița nu este la post; tînărul irlandez care servește la bar În schimbul de dinaintea ei este Încă acolo și el Îl place. — Hei, domnule Wakefield. Bine ați venit acasă. Un Irish coffee? Știu ce vrei tu, taximetristule. Dar va veni de-abia peste o oră. În bar sînt doar cîțiva clienți, așa că băiatul Își toarnă singur o bere Guinness și se așează lîngă ei. Wakefield se simte bine. — Ce bine e să fii acasă, recunoaște. Barmanul rîde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

duc cu domnul Nicu și să furăm ce găsim pe la mașini. Ce-om găsi noi prin scule, casetofoane, ce-o fi, ce pica. Și, după ce-am terminat, aveam pe cineva la gară, care vroia un casetofon de mașină - un taximetrist. Și i-am spus lui Nicu: „Nicule, tu intră aicea, în ruine, până mă întorc eu!“ - „Bine“. Am luat ăla, m-am dus la om, i l-am arătat, a zis că-mi dă banii a doua zi - aveam încredere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
130 LIT. I MARTIE 1989-REUȘESC CU GREU SĂ MĂ ANGAJEZ MUNCITOR NECALIFICAT PE UN ȘANTIER DE CONSTRUCȚII DIN BUCUREȘTI. SEPTEMBRIE 1989-MĂ TRANSFER CA PRIMITOR-DISTRIBUITOR LA ALIMENTARA SECTOR 2 APRILIE 1990-RENUNȚ LA SERVICI-FAC DIVERSE AFACERI(GĂINĂRII)-SCHIMB VALUTĂ LA OTOPENI, TAXIMETRIST DE OCAZIE, DESCHID O BODEGĂ ÎMPREUNĂ CU TATA. NOIEMBRIE 1991-ÎMI IA FOC APARTAMENTUL(2 CAMERE)-EXISTĂ PAGUBE IMPORTANTE ȘI LA VECINI ȘI SUNT CONDAMNAT LA 2 ANI ÎNCHISOARE PENTRU DISTRUGERE DE BUNURI. 1993-1995-LUCREZ CU CONTRACT DE COLABORARE CU MAI MULTE FIRME

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

Brigăzile Roșii, vizita la atelierele Varese, ultimul bastion industrial dintr-o periferie ale cărei fabrici dezafectate deveniseră adevărate favelas pentru imigranții clandestini, o Întâlnire cu tinerii anteprenori organizată de Confcommercio, Înmânarea premiului Ramarro d’Oro 2001. Apoi casnice, părinți, meșteșugari, taximetriști, vânători, sportivi, chiar și administratori de bloc. ALARMĂ SOCIALĂ - SIGURANȚA CETĂȚENILOR - VISE. Prima Întâlnire era prevăzută pentru ora zece și treizeci de minute, Într-o piață de cartier din Casilino. Onorabilul Fioravanti merge să strângă voturi la piață, printre tarabele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ca acesta să-i sfâșie. — Nu sunt deloc un bun detectiv, Încercă Sasha să atenueze puțin tensiunea. Concediază-mă, dar nu mă da la câini, sunt nevinovat. Observă mulțumit că Emma se străduia să zâmbească. Ieșiră În bulevardul Rinascimento. Întrebară taximetriștii opriți În stație, apoi gardienii care făceau de pază la Palazzo Madama. Întrebară chiar și la casieria cinematografului Augustus. Nu, casiera era convinsă că nu vânduse bilete unui bărbat cu doi copii. Se Întoarseră din nou la mașină, dar aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

ar fi dus cu plăcere, apoi, scoțându-și puțin capul pe geam, a întrebat-o în șoaptă pe mama dacă are vreo veste de la domnu’ doctor, iar mama și-a scuturat capul, și a spus că nici o veste, la care taximetristul, ridicând o sprânceană, a zis că ia te uită, crezuse că măcar la înmormântare o să-i dea voie să vină, la care mama a spus că da’de unde, să nu mai vorbească prostii, apoi, după ce taximetristul a trântit portiera, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]