KorAP: Find »[drukola/base=teanc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...68 >

1,695 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

căror nume, vieți și destine le vor rămâne necunoscute pe vecie. Au fost conduși, fiecare, în câte o cămăruță separată și, pentru a-i ajuta să intre în spiritul proiectului, clinica le-a furnizat plină de solicitudine donatorilor câte un teanc de reviste deocheate: poză după poză cu femei tinere și dezbrăcate, în atitudini erotice provocatoare. Dată fiind firea animalului mascul, numai rareori astfel de imagini nu reușesc să stârnească erecții țepene, zvâcninde. Cu seriozitatea sa dintotdeauna când avea ceva de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
închipui că manuscrisul nu s-a pierdut, de fapt. Doar, ca să zic așa, s-a rătăcit. Dar dacă editorul lui Hawthorne, James T. Fields, l-a luat cu el acasă și l-a băgat într-o ladă, laolaltă cu un teanc de alte hârtii? În cele din urmă, lada e mutată în pod. După ani, ea e moștenită de unul dintre copiii lui Fields sau abandonată în casă și, când casa se vinde, lada intră în proprietatea noilor locatari. Înțelegi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
unul dintre copiii lui Fields sau abandonată în casă și, când casa se vinde, lada intră în proprietatea noilor locatari. Înțelegi ce spun? Dubiile și misterele sunt suficiente ca să pregătească terenul pentru o descoperire miraculoasă. Așa s-a întâmplat cu teancul de scrisori și manuscrise aparținându-i lui Melville, acum câțiva ani, în statul New York. Dacă hârtiile lui Melville au putut fi găsite, de ce n-ar fi și ale lui Hawthorne? — Și cine falsifică manuscrisul? Gordon nu are calificarea pentru așa ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
părăsirii de domiciliu. În ziua aceea, la prânz, mi-am cerut scuze de la Rory pentru că îi deschisesem corespondența, apoi i-am înmânat scrisoarea. — Ce e? m-a întrebat ea. — Un bilet de la fostul tău soț, i-am răspuns. Și un teanc de hârtii oficiale. — De la fostul meu soț? Ce înseamnă asta? Deschide-o și-ai să vezi. Urmărind-o cum citea biletul și parcurgea în diagonală documentul, m-am mirat să văd cât de puțin i se schimbă expresia. Crezusem că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

îi spun „Cu plăcere“. Doar ca să o enervez. Totuși nu observă. Poartă căști și se uită la ecranul din față. Servitul băuturilor durează o veșnicie, dar nu contează. Mai avem oricum încă șase ore de pierdut. Facem tăvile de mâncare teanc apoi tragem cărucioarele duble, grele, pe culoar. Azi e de ales între pui și miel. Aș vrea vită, spune femeia care mai devreme dorea ceai. Mă tem că nu puteți să alegeți decât între pui și miel azi, îi spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

Împrietenit ? — Nu l-am mai văzut niciodată. Clatină din cap visător. Dar n-am uitat niciodată ziua aia. Problema cu bunicul e că el nu uită nimic niciodată. — Bine atunci, ce zici de felicitările astea de Crăciun ? spun, scoțând un teanc de felicitări. — Nu arunc niciodată felicitările. Mă privește lung. Când o sa ajungi la anii mei... când oamenii pe care i-ai cunoscut și pe care i-ai iubit Încep să dispară, unul câte unul... vrei să te agăți de orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
schimba câteva cuvinte cu unul sau doi dintre voi, vă va privi cum lucrați. Așa că doresc să vă purtați cât mai normal, dar, firește, la cele mai Înalte standarde... Ce sunt hârtiile astea ? se rățoiește brusc, cu ochii la un teanc de șpalturi frumos aranjate, din colțul de lângă biroul lui Fergus Grady. — Sunt... Îhm... propunerile grafice pentru noua campanie Panther Gum, spune Fergus, care de felul lui e foarte timid și creativ. N-am unde să le pun pe birou. — Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
L-au luat ? Mă uit la el contrariată. De ce ? — Habar n-am, zice, Îndreptându-se spre biroul lui Paul. Au venit și l-au luat. — Ne-au adus un automat de cafea nou ! spune Caroline, trecând pe lângă mine cu un teanc de șpalturi. I-am auzit vorbind la parter. Unul mult mai mișto, cu cafea ca lumea. Se pare că a fost comandat chiar de Jack Harper. Pleacă mai departe și eu rămân uitându-mă În urma ei. Jack Harper a comandat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mine, Îmi spun ferm Începând să scormonesc prin sertarul de jos al fișetului. E complet ridicol să cred că am vreo legătură. Probabil că avea oricum de gând să comande alt automat de cafea. Probabil că... Mă ridic cu un teanc de dosare În mână și aproape le scap pe jos. Uite-l. E chiar aici, În fața mea. — Bună ziua din nou. Mă privește surâzând. Ce mai faci ? — Ăă... bine, mulțumesc. Înghit În sec. Tocmai am auzit despre automatul de cafea. Îhm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
minute mai târziu și, când deschid ușa, Connor e deja acolo, și se uită la ceas. Ce mă enervează. Planul era ca eu să fiu cea care Îl așteaptă pe el. Trebuia să mă găsească așezată cu fundul pe un teanc de cărți, pe care aveam de gând să-l aranjez rapid, cu picioarele Încrucișate și cu fusta ridicată un pic, seducător. Ei, asta e. — Bună, zic, cu același glas răgușit. — Bună, spune Connor, Încruntat. Emma, ce e chestia asta ? Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
vina pe mine ! Îi răspund. Nu voiam decât să insuflu un pic de pasiune În... În clipa În care se deschide ușa, Încremenesc. Nu. O, Doamne, nu. Parcă m-a lovit cineva În moalele capului. În pragul ușii, cu un teanc de reviste vechi În mână, se află Jack Harper. Ochii lui ne cântăresc fără grabă, Întâi expresia mânioasă a lui Connor, mâna lui În sutienul meu, chipul meu În agonie. Domnule Harper, Începe Connor să se bâlbâie. Îmi pare foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
prinde bine o băutură. — Stai liniștită, că nu intru, spune politicos. Nu, nici o problemă. Stai jos ! Îi arăt În direcția patului, dar acesta e acoperit de un maldăr de haine. Iar taburetul de la măsuța de toaletă e ocupat de un teanc gros de reviste. La naiba, trebuia să fac un pic de ordine. — Rămân În picioare, spune Jack cu un mic surâs. Ia o gură din ceea ce pare a fi whisky și Îmi privește camera fascinat. Deci asta-i camera ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

pe recto fragmente din vechiul roman, tăiate în diagonale nervoase cu pixul - lectura cerea efortul ca după fiecare coală scrisă, douăzeci și ceva de rânduri cu semnele lui chinuite, să dea la o parte foaia volantă, s-o treacă sub teanc, lipind-o de palma asudată; la trecerea febrei din momentul concepției se adăugase nervozitatea dată de cititul discontinuu, deci Tudor trebuie să strângă, după nici cinci minute, pachetul intelectual și să se dedice lichidului sănătos super-rece, proletar, din apă, malț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

greu poate să fie? Mă dau un pas înapoi de lângă patul pe care toate sunt claie peste grămadă și închid ochii, sperând cumva că, dacă îmi doresc asta suficient de tare, hainele o să mi se aranjeze ca prin minune în teancuri frumos împăturite. Ca în articolele alea despre cum să‑ți faci bagajul de prin reviste; afli cum poți să pleci în concediu cu un sarong ieftin și să‑l transformi cu inteligență în șase ținute vestimentare diferite. (Ceea ce mie întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
dormitor și deschizând larg ușa. Uită‑te și tu un pic. Suze mă urmează cu o privire nesigură și rămânem amândouă cu ochii țintă la patul meu. Valiza mea mare, verde țipător, e plină ochi. Lângă ea se află alt teanc de haine. Și încă nici n‑am ajuns la cosmetice și tot restul. — Suze, nu sunt în stare, mă vait. Ce‑o să mă fac? — Să‑l suni pe Luke și să‑i spui? propune Suze. Și să‑i spui că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mai mult. — Mai vrei din ăștia? zice Luke, aplecându‑se și culegând un pachet aproape gol de Maltesers din care am ronțăit tot drumul (Trebuie să mănânc în mașină, altfel îmi vine rău.) Și ce‑i cu revistele astea? Ridică teancul de reviste cu coperte lucioase care se aflaseră la picioarele mele și încearcă să le prindă în clipa în care acestea încep să îi alunece din mână. — Doar n‑am venit să citesc reviste, zic cu uimire. Suntem la țară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
le mulgi vacile? — N‑am zis că eu o să mulg vacile, zic demnă. Am zis că o să mă uit la vaci. Și, oricum, poate nici nu mă duc la nici o fermă, poate mă duc să vizitez atracțiile locului. Iau un teanc de broșuri de pe măsuța de toaletă. Cum ar fi... expoziția de tractoare. Sau... Mânăstirea St. Winifred, cu faimosul ei Triptic Bevington. — O mânăstire, mă îngână Luke, după o pauză. — Da, o mânăstire! îl sfredelesc cu privirea. De ce să nu vizitez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Luke, normal. — Păi vezi! — Ai dreptate, zic, mult mai bine dispusă. Ai dreptate! Ar trebui pur și simplu să am încredere în Luke, nu? N‑ar trebui să plec urechea la bârfe și zvonuri. — Exact. Suze se întinde după un teanc de plicuri. Uite‑ți scrisorile, apropo. Și mesajele. — A, mersi! Iau maldărul de scrisori cu o zvâcnire de speranță. Pentru că nu știi niciodată, nu‑i așa, ce se poate întâmpla în timp ce ești plecat. Poate unul din plicurile astea conține o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
și tu. Zi, cine era David Barrow? — Am uitat să plătesc o prostie de factură, zic. Ce tupeu pe capul lui! Auzi, să mă sune acasă! — Aa, că mi‑ai amintit. Stai așa... Dispare un moment și reapare, cu un teanc de plicuri în mână. — Le‑am găsit sub pat când am făcut curat și astealalte erau la mine pe masă... Probabil le‑ai uitat în camera mea. Are o grimasă. Cred că și astea sunt tot facturi. — Mersi, zic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
delicios, nu? — Orice o fi, zice bărbatul cu șandvișurile, io n‑am să vă dau. Po’ să vă dau brânză cu roșii ș’un pachet dă Hula Hoops. — Bine, zic fără chef și îmi iau poșeta, moment în care un teanc de plicuri pe care le‑am luat azi‑dimineață de la cutie îmi cade din sacoșă pe podea. Rahat. Îmi adun grăbită corespondența și o îndes repede în sacoșa de la Conran Shop, sperând că nimeni n‑a apucat să vadă ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mahon care‑ți taie respirația, făcut de nu știu ce designer danez arhipremiat, iar pe rafturile din nișa aflată în spatele lui are o groază de premii de PR pe care le‑a primit de‑a lungul anilor. Poftim, zice, întinzându‑mi un teanc de hârtii. Prima e o scrisoare de la cineva pe nume „Howski și Forlano, avocați specializați în imigrarea în SUA“ și, în clipa în care zăresc cuvintele „intenția dumneavoastră de a vă stabili în Statele Unite“, simt un fior de nerăbdare. — E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
funcționează aparatele? — Nu‑i nevoie, spun sigură pe mine. Mă descurc. Zău, nu am de gând să‑l las să mă plictisească explicându‑mi cum funcționează fiecare aparat. N‑oi fi chiar așa de proastă. Îmi iau un prosop din teanc, mi‑l înfășor în jurul gâtului și mă îndrept spre un aparat de alergat, care pare destul de simplu. Mă sui pe bandă și mă uit la butoanele din fața mea. Pe un cadran pâlpâie cuvântul „Timp“ și, după ce mă gândesc puțin, tastez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
tot pasul. Dumnezeule, cred că e unul dintre cele mai frumoase magazine în care am fost vreodată. În spate sunt lifturi demodate care te fac să simți ca într‑un film cu Cary Grant și pe o măsuță e un teanc de ghiduri ale magazinului. Iau unul, ca să mă orientez un pic... și nu‑mi vine să cred. Are zece etaje. Zece etaje. Ze - ce!. Mă holbez la listă, transpusă. Mă simt ca un copil pus să‑și aleagă ceva dulce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mi amintesc. Și, Suze, nu‑ți fă griji. Nu‑mi pasă mie de prostioare de genul ăsta! Însă, în clipa în care pun receptorul jos, mâna îmi tremură ușor. Ce naiba or fi scris despre mine? Mă grăbesc la ușă, înșfac teancul de ziare și le car cu mine în pat. Înhaț Daily World și încep să caut prin el cu înfrigurare. Pagină după pagină... dar nu văd nimic. Mă întorc la prima pagină și încep să răsfoiesc mai atentă, uitându‑mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Nu vreau să știe nimeni. Nimeni! — Nu! Promit. De fapt, spun, cu o inspirație subită, cred că am ceva pentru tine. Mă reped în hol, deschid o valiză și scotocesc după punga de la Kate’s Paperie. Scot o felicitare din teanc, scriu repede în interiorul ei „Pentru Suze, cu dragoste, Bex“ și revin în bucătărie, lipind plicul. — E pentru mine? zice Suze mirată. Ce e? — Deschide‑o! Rupe grăbită plicul, se uită la poza cu niște buze strălucitoare, unite cu un fermoar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]