1,549 matches
-
-mi zbor creierii, i-am răspuns cu tonul cel mai natural de pe lume. Negustorul zâmbi superior (crede domnul că mă prostește?!) și adăugă cu cinism: ― Pentru așa ceva oricare e foarte potrivit. Tot treaba aia o face. Perfect logic omul de după tejghea, dar simplist, fără un pic de fantezie. E de-a dreptul barbar să-și ridice cineva viața trăgând de limbă un revolver oribil, cu butoi, sau să se arunce sub roțile unui Ford desuet în loc să prefere un somptuos Roll's
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
duceam într-un local sordid ca să mă întâlnesc cu o dansatoare care mă onora cu favorurile ei și pentru a cărei bună reputație m-am bătut chiar, într-o seară, cu un tinerel lăudăros. Mă lăfăiam noapte de noapte în spatele tejghelei, în lumina roșie și în praful acelui lăcaș de desfătare, mințind de înghețau apele și bând întruna fără oprire. În zori mă prăvăleam în patul, veșnic desfăcut, al prințesei mele, care se lăsa mecanic în voia plăcerii, adormind o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
a dat în păstrare. La început, nu prea voia, dar s-a speriat când i-am arătat cum stau lucrurile. De atunci, acești prea stimabili magistrați sunt singura mea tovărășie. Ați văzut ce loc gol au lăsat pe perete, deasupra tejghelei. De ce n-am restituit panoul? Ah! Ah! Văd că aveți reacții de polițist. Ei bine, o să vă răspund așa cum aș face-o în fața judecătorului de instrucție, dacă cineva ar băga de seamă că tabloul a ajuns în camera mea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
parcă, a timpului petrecut în neștire, de către acei vecini petrecăreți. Un pic de alcool s-a prelins, arzând, pe lângă tăvile încărcate cu de toate, arzând, cu acea culoare, albăstruie, specifică. Firicelul arzător s-a prelins, neobservat, printre marginile dantelate ale tejghelei, până jos, pe podea. De-acolo, pe dedesupt, mereu alimentat, de la alte și alte farfuriuțe; flăcărui albastre, se întindeau, pe jos, antrenând,în ardere, marginile lemnului. Unul dintre ospătari, când a abservat focul, de jos, care se întindea cu o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu droaia. - Băiete, striga tare Lipa din când în când, trece-i lui badea Ion un chil de vin. - L-am trecut, jupâne. - Nu-i nimic, mai trece-l o dată ca să nu se uite ! Câteun român își scutura punga pe tejghea. Din ea se rostogoleau gologanii. - Pune-mi și mie niște rachiu. Mai mult nu am. Corect, Lipa îi turna în țoi de câți bani primea. Uitându-se cun ochi, omul cerca din nou : - Mai pune niște apă încai să se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de o funcție importantă. De aceea clătinau din cap, sceptici. Nu vedeau cum putea cineva din Lisa să ajungă la o treaptă atât de înaltă. Și, ca să nu-și arate îndoiala, goleau paharele, trîntindu-le apoi pe tabla de zinc a tejghelei: "Mai dă-ne un rînd". Deși eram la curent cu acel ideal al tatei (fiindcă, de câte ori mă duceam, trimis de mama, să-l chem acasă, ținea să-l comunice din nou celorlalți), eu, cu atât mai puțin, știam cam ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zbierând pentru a fi auziți, în timp ce ochii încețoșați, din ce în ce mai nesiguri, priveau în gol. Încăperea, luminată vag seara de flacăra afumată a unei lămpi de gaz, era prea mică pentru a se sta la mese. Clienții se înghesuiau în picioare în fața tejghelei, unde erau serviți în pahare mici, de sticlă groasă și tulbure, care nu fuseseră spălate, probabil, niciodată. Cineva care venea să cumpere chibrituri, sare, gaz, zahăr sau o sticlă de lampă, căci cârciuma funcționa și ca prăvălie "universală", trebuia să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
salutîndu-i și pe cei pe care nu-i cunoștea. Era la fel și acum și de aceea, de Îndată ce o văzu pe Susan Îndepărtîndu-se de bar cu Julius de mînă, se repezi plin de avînt și trebui să se sprijine de tejghea ca să nu cadă-n nas, parcă era străinul gata să Înceapă saltul numărul patruzeci și doi, În timp ce băiețandrii din cartierul Marconi se ridicau În picioare ca un singur om și se mutau În Întregime la bar, fumînd, pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
frigului Îți vine să faci pipi și-ți simți Întreg corpul, fiecare părticică din tine, În momentele astea neobișnuite te gîndești că În la suite te-ai simți mai bine, dar rămîi, rămîneai și vedeai acolo, ceva mai departe, pe tejgheaua de la bar, sendvișurile cu salam de altădată, din ziua aceea cînd ea a venit și ți-a dăruit cîteva minute de fericire, care sînt pîndite Întotdeauna de durere mai tîrziu, În fiecare clipă, În fiecare clipă, Julius și poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spovedanie? — Vin de la spovedanie. — Bine. Trimite-l pe Victor să ne mai aducă gheață. — Au și Început să se simtă căldurile, spuse arhitectul, zîmbind, În timp ce Susana dispărea. — Ah, dar asta Înveselește spectacolul, exclamă Lastarria, Înălțîndu-se ușor pe vîrful picioarelor după tejgheaua barului. — Și dumneata ești amator? — Ca și Juan Lucas; ce-i drept, În realitate el m-a Învățat să apreciez spectacolele din luna octombrie, coloritul lor, luptele cu tauri și... și... Arhitectul era cît pe-aci să-l Întrebe: dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
reușea să-și așeze paharul pe o scrumieră, aplecîndu-și ușor capul, lăsîndu-l să se prăbușească Înainte, de parcă ar fi vrut să-și atingă buricul cu nasul; Îl opri corpul elegant și treaz, care era ca o saltea Între el și tejgheaua barului. De data asta nu pătrunse nimic pînă la el. Se Închise În atmosfera Întunecoasă... — A, nu! Asta nu, În nici un caz! exclamă Puicuța. Bagă-l În buzunar imediat! — Vedeți?... Nu v-am spus eu? Am o prietenă cu inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
jos și să fie lăsat În pace. Se gîndi că ar fi putut fi Santiago și Încercă să se ridice, dar greutatea din cap nu-i dădu voie și rămase din nou Într-o rînă, sprijinit de marginea comodă a tejghelei. — Un alka-seltzer, comandă Santiago. — Nu alka-seltzer, murmură Lester, Încercînd să explice că de vină erau calmantele sau așa ceva și cerînd să-l lase singur Încă puțin. — Ce facem? Îi Întrebă Santiago pe prietenii din grup; n-aș vrea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simți că o iubea și-i spuse și Începu s-o iubească nebunește... „Imbecil, imbecil stupid“, Îl auzi murmurînd Santiago și se Întoarse să vadă cum se ridica Încetișor și cum cădea iar pe marginea moale ca o saltea a tejghelei de la bar... Atunci Începu să vadă limpede celelalte după-amieze de pe plajă, la Ancón, seara, la o petrecere, totul se Întîmplaso parcă atunci, petrecerea din seara aceea... „Imbecil!“, zise cu glas tare, Încercînd să se ridice și observînd chiar atunci, dîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i În engleză, ferindu-se, bătînd În retragere, mi-a căzut medalionul În iarbă, dar de fapt se aplecase ca să ia un ciomag și Lester se repezi asupra lui, reușind În sfîrșit să se sprijine cu amîndouă mîinile de marginea tejghelei, care avea moliciunea unei saltele... Scrîșnea din dinți, tot cărîndu-i la lovituri și scrîșnind din dinți de furie reuși să se ridice complet, la fel ca În grădină cînd simți că era ostenit și trebuia să plece și se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
l-ar recupera, se va întoarce la asta. —Vin imediat, promise ea și ieși din cameră. Fără haină, se îndreptă cu precizie de topograf spre benzinăria Shell la care visase cu ochii deschiși o săptămână întreagă. Aruncă niște bani pe tejghea și ceru un pachet de Marlboro. Casierul râse de ea: mai trebuiau doi dolari. Trecuseră șase ani de când nu se mai gândise să-și ia țigări, iar prețul se dublase în timpul abstinenței ei prostești. Achită diferența și-și târî trofeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
alcătuiască ceva ce semăna cu un restaurant și un bar. Înăuntru sînt cîteva mese, iar pe acestea cartonașe pătate de muște pe care este trecut meniul ce nu depășește șase feluri, dar la care nu se uită nimeni, și o tejghea de lemn Împodobită sărăcăcios cu sticle răcoritoare stătute, cîteva pachete de țigări și o cutie de țigări de foi ieftine, așezate sub o vitrină mizeră de sub un glob soios de sticlă, cîteva sandvișuri cu șuncă și brînză, care zac acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nimic, zice. Într-un loc am dat de niște tipi beți care s-au luat la bătaie, dar i-au azvîrlit afară, zice, și unul a dat să se Întoarcă, dar omul de la bar a scos crosa de baseball de sub tejghea, așa că tipul a șters-o. — Doamne! zic. Red Hook! — Așa-I! zice. Acolo am fost aseară. — Păi, ar fi bine să te ferești, zic. Să nu te mai duci pe-acolo. — De ce? zice. Nu-ți place pe-acolo? — Ei, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să ne Închipuim o scenă: o scenă cum am Întîlnit de zeci de mii de ori În labirintul nopții pe tot țărmul continentului. Într-o fundătură Îmbîcsită, prin ferestrele camuflate, Încadrate Într-un perete vechi de cărămidă măcinată: Înăuntru, o tejghea de bar cu suprafața umedă și netedă, presărată de urme ude de pahar; o bară de alamă cam strîmbă și nu foarte curată; lumină palidă și obositoare; Leo, barmanul gușat și negricios ca noaptea, plin de solicitudine profesională; iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și spunînd cu glas neîncrezător) Doamne! Ia te uită la ăsta! Și acum Leo, dînd din cap În semn de tăcută admirație față de istețimea clientului său, se apropie de oaspetele cel Înalt, amuzîndu-se Încă de cele petrecute, se apleacă peste tejghea și șoptește convingător: — Ăsta-i domn’ Grogan. (Parcă cerîndu-și scuze.) A băut cam mult, așa că nu lua În seamă ce zice... N-a spus-o cu răutate... (foarte apăsat) Nuuuu!... CÎnd nu bea, e omul cel mai cumsecade... glumește... n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cortului-cantină cu aromele sale minunate trezea În noi o foame atît de dureroasă și de mistuitoare că nu mai aveam răbdare să ajungem acasă și să mîncăm. Ne opream În oraș la o patiserie, ne așezam pe scaunele Înalte din fața tejghelei, Înfulecam sandvișuri cu omletă sau șuncă, cîrnăciori fierbinți cu miezul roșu și aromat din carne de vită condimentată și suculentă, beam cafea, stacane de lapte Înspumat, cu gogoși, iar apoi ne duceam acasă și devastam tot ce găseam pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tine și cu mine chiar acum. Fir-ai al dracului!» - zicea, chiar așa-i spunea, Înțelegi. «O să te spintec - zicea și rîdea“ - zice Ambrose - „de-ți Îngheța sîngele-n vine și atunci“ - zice - „a pus mîna pe un cuțit mare de pe tejghea și-a Început să-l fugărească pe negru prin toată cîrciuma. Doamne, a fost groaznic!“ - zice. „Bietul negru era mort de frică“ - zice, „Dan nu-i făcuse nimic“ - zice - „Dan nu făcuse rău nimănui, Îți dai seama. Dar trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sînt și că nu ni le poate da pînă nu-i aducem chitanța. Ei, și-atunci a-nceput buclucul: taică-tu l-a apucat de gît și-a strigat: „Te omor, fir-ai al dracului“ și s-a Întins peste tejghea și i-a tras una, Înțelegi, și-a strigat - „bestii ce sînteți, m-ați sărăcit și m-ați distrus, m-ați hăituit pînă la porțile iadului“ - zice - „dar sfîrșesc eu cu voi Înainte de-a mă duce“ - zice - „și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să rîdă. „Cred că aveți dreptate. Atunci uite ce zic eu să faceți“ - a spus - „duceți-vă În spate și căutați-le, iar eu am să stau aici pînă le găsiți.“ Și chiar așa am și făcut. Am trecut În spatele tejghelei și polițistul a rămas pe loc pînă le-am găsit. „Uite-le!“ am strigat... tocmai la fundul teancului, cred c-am desfăcut cincizeci de pachete pînă am dat de ele și, drept să-ți spun, celor doi chinezi nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lămpile din pereți, ce răspîndesc o lumină verde și obscură, transformau culorile în nuanțe de cafeniu și făceau ca pielea clienților să pară cenușie, moartă. Intrarea se afla într-un colț al încăperii, iar colțul opus era ocupat de o tejghea curbată din crom și plastic, unde stătea un bărbat chel, gras și zîmbitor în spatele mînerelor strălucitoare ale aparatului de cafea. Era îmbrăcat în pantaloni negri, cămașă albă și papion negru și fie era mut, fie era neobișnuit de reticent. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
venit din balcon și a văzut că nu era nimeni în afară de chelner și de Sludden, care stătea, ca de obicei, pe canapea. Bărbatul și-a agățat haina într-un cuier și a comandat o cafea. Cînd s-a depărtat de tejghea, și-a dat seama că Sludden îl urmărește amuzat. — L-ai găsit, Lanark? îl întrebă Sludden. — Ce să găsesc? Ce vrei să zici? Ai găsit ce căutai în balcon? Sau te duci acolo doar ca să ne eviți? Aș dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]