2,064 matches
-
cu miros specific, de care nu puteai scăpa ușor... Plecau Înapoi Încărcați cu tot felul de pachete, făcând plecăciuni adânci În fața fiecărui om pe care-l Întâlneau În cale. Își luau rămas-bun făcând semne cu mâna chiar și stâlpilor de telegraf. Ajungând acasă, trimiteau rudelor scrisori de mulțumire, așternute cu un scris mărunt. Scrisorile miroseau a sărăcie, a teamă și a odecolon. Babulea le Închidea În sipet. Încetul cu Încetul, mirosul se răspândea În toată casa și, odată cu el, și groaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pierduseră agoniseala de o viață. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic tămâiau copacii și se rugau fierbinte la icoane, căutând să scape satul de năpastă. Puhoiul de ciori creștea În fiecare zi. Stoluri negre soseau de dincolo de graniță. Poposeau pe stâlpii de telegraf, pe vagoanele de marfă staționate În gară. Înnoptau pe acoperișul școlii, se aciuau În clopotniță, Își curățau pliscurile de crucile Înghețate. Dimineața Își luau zborul, topindu-se la orizont, și seara se Întorceau la cuiburile lor, ce semănau cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dădu seama că rătăcise drumul și că În loc s-o ia spre nord, o luase spre sud, trecând granița și ajungând la Cernăuți. Profitând atunci de ninsoare, Întoarse caii și făcu drumul Îndărăt. Trecând peste graniță, lângă un stâlp de telegraf, Îl revăzu pe Ippolit, Întors cu spatele la el, mulgând lapte Într-o găleată din halatul său alb, Întins pe sârma ghimpată. În tot acest timp, tovarășii nu stătuseră cu mâinile În sân. Umblau noaptea, prin viscol, din casă În casă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o viață dublă. Și totuși el a fost cel care a Întins-o. — Da, și de aceea mi se și pare atît de Îngrozitor. I se citea iar spaima În ochi, o spaimă adevărată ce răsuna ca gemetele sîrmelor de telegraf Încărcate cu chiciură În bătaia vîntului. — Îți este teamă pentru că te gîndești că soțul nu ți-e aici. Imaginează-ți că este pe undeva. S-ar putea să suferi, dar, cel puțin, n-o să ți mai fie frică. — E totuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aveam nici un motiv s-o fac, oricum nici unul care să merite cel puțin să fie menționat... Nu, lucrurile nu stăteau chiar așa. Motivul pentru care mi-am lăsat mașina la scara ei, puțin mai Încolo de al doilea stîlp de telegraf (o lăsasem sub pretext că băusem, dar acum eram și mai și), Începuse să devină din ce În ce mai șubred. Am luat-o pe cărarea bătătorită de iarbă veștejită, scurtînd distanța dintre mine și fereastra lămîiatică. În cele din urmă, de la colțul clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sfoară. Abia acum observai, cu adevărat, aglomerația de pe coridor, înghesuială de călători nădușiți, cu cămăși de toate culorile, apoi geamantane, pachete, damigene, coșuri de nuiele, cerând parcă, ele însele - toate acestea - dreptul la aer în canicula aceea pedepsitoare. Stâlpii de telegraf, la numai câțiva metri, se succedau într-o viteză nebună la distanțe egale, deși stăteau pe loc: „O viziune falsă asupra realității” gândii, aruncând o privire spre câmpie, după care, dând urmare apostrofării celui de pe coridor, ca și cum îmi fusese adresată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tâmple, se apără cum poate de valurile acestui timp care bate pentru ea (și pentru femeile, și ele în vârstă, cu care se compară, ale acelor sindrofii), din ce în ce mai vizibil secetos. Domnului Pavel nu-i pasă, el e asemeni stâlpului de telegraf din fața porții, cu care se compară câteodată, râzând, uscat și drept, având grijă de verticalitatea ținutei, foarte micile, mai vizibile, mai nu, crăpături ale suprafeței neavând nici o importantă, „important este - își spunea - să stai neclintit și lucid în fața vremii, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o cunosc, Sunt multe teme Cu știința versificării. Descrie tu, Cănd, dezolant, Ore trec. * IDEI Cântec, deasupra cetății, Îmbătrânire ? ! Eternității i-am zis : La muzica asta frumoasă, Sunt lipsuri În sângele meu. Îngeri, deasupra cetății, Emotive, Despre ceva mai nou ? ! Telegraf Sunt lipsuri În sângele meu. * IDEI II Visări de mult mocnite De nu cumva Mi-am pierdut Umbra Între normal, Și ispite. Un vin, oricât de-alinător, Excludă-acest fatal : Contract Cu răul Negustor. * IDEI III Când ore libere Sună Din
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
glaspapir. Femeia-beschie nu a ținut cont nici de sentimentele lui Oliver, nici de starea sa de surescitare nervoasă, care a atins apogeul atunci când trupul masterandului a fost jumulit de scoarță, uns cu catran, servind, pentru o noapte, drept stâlp de telegraf. Atunci a intervenit iluminarea și, prin intermediul firelor de păr, Oliver a putut capta În sfârșit gândurile morților ce pluteau În aerul plin de miasme grele din salon și le-a transmis, prin intermediului alfabetului Morse, Într-un alt salon, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
genunchi. „Vedeți”, spuse profesorul studenților, „metoda mea nu dă niciodată greș. Dacă un pacient nu mișcă, Îl declari mort și imediat vei observa În comportamentul său o schimbare de o sută optzeci de grade. Omul-stâncă, omul-perete, omul-bolovan sau omul-stâlp de telegraf, piatra-ponce sau omul-lustră se va mișca pe locul său... Ca să nu mai vorbim de omul-lingură și omul-cui, cel care ține cu tot dinadinsul, bătându-și mereu câte un piron În țeastă, să se transforme În cuier. Desigur că În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
teama ce-i creștea În inimă. Oare unde era Mathilda? Unde dispăruse? De ce venise Noimann s-o caute tocmai În acest tren? Încotro pornise? Unde voia să ajungă? Și ce Însemna destinația finală? Între timp, locomotiva prinsese viteză. Stâlpii de telegraf, Învăluiți În fum, se perindau prin fața lui din ce În ce mai repede. De mult ieșiseră din oraș și goneau acum În plin câmp. Câmpul semăna cu un disc. Un disc plat, fosforescent, cu câțiva arbuști presărați pe alocuri, ce se roteau pierind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
O mulțime de frunze se desprindeau de pe trupul zgribulit al masterandului, pierind În Întuneric. Aripile sale pe jumătatea acoperite de pene se ridicau și coborau, acompaniind parcă ritmul roților locomotivei, care gonea fără să oprească În vreo gară. Stâlpii de telegraf, orașele și satele ,mereu rotindu-se În fața lor, se pierdeau În urmă și În urmă. Alergând, Noimann se perinda dintr-un vagon În altul. După ce trecu de Oliver, stomatologul Paul dădu peste un cimitir. Cimitirul curse prin fața lui, cu tot cu cruci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de râs a zguduit pereții vagonului... Odată cu ultimul icnet de râs, de sub claia aceleiași căciuli mițoase s a auzit din nou glasul, care încă gâlgâia de un râs abia stăpânit: ― Dragii mei, nu știu dacă noi mergem sau stâlpii de telegraf aleargă dimpotrivă? Toți au privit pe geamuri. Atunci, un chiuit scurt a confirmat plecarea trenului. ― Și iar mă întorc și zic că românul de necaz bea, iar de bucurie nu se dă în lături din fața balercii cu țuică. Ca drept urmare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
curte ca toți ceilalți și pentru că l-ai ocărî. Nu l-aș ocărî, l-aș spânzura, pentru că mi-a stricat, cu excepția dumnealui, socotelile bune despre ceilalți. Mini căută în aer spânzurătorile. Întâlni, zvelt și smălțat cu crini de porțelan, stâlpul telegrafului. Firele diafane palpitau și muzica lor fină o auzeai ca pe o închipuire. Minunat instrument al inteligenței, pe care se cânta melodia poemului omenesc al civilizației, aventura extraordinară, pe care cosmul se miră el singur că o petrece. 63 Erau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se oprește din râs, cerșetorul își țuguie buzele disprețuitor. — Du-te să mănânci la cei de teapa ta. Te vor hrăni. Cine sunt cei de teapa mea? Cerșetorului i se pare întrebarea și mai hazlie. — O să-i găsești la clubul telegrafului. Nu-ți face probleme, corcitură mică, o să te învăț eu ce să le spui. Pagină separată Clubul Poștei și Telegrafului din Agra, nu este cel mai mare club din oraș. Este o construcție victoriană, simplă, ca o cutie funcțională, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
hrăni. Cine sunt cei de teapa mea? Cerșetorului i se pare întrebarea și mai hazlie. — O să-i găsești la clubul telegrafului. Nu-ți face probleme, corcitură mică, o să te învăț eu ce să le spui. Pagină separată Clubul Poștei și Telegrafului din Agra, nu este cel mai mare club din oraș. Este o construcție victoriană, simplă, ca o cutie funcțională, din cărămidă roșie, cu un portic de piatră, atașat în față, ca un nas cârn. În interior, persistă un miros puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și atunci când este înnorat. Chiar și (glumesc unii) în interior. Soția colonelului de artilerie a văzut un astfel de caz. Soția reprezentantului politic din Bharatpur jură că a văzut un grup dintre aceștia (aceștia însemnând membrii ai Clubului Poștei și Telegrafului) jucând bridge cu pălăriile pe cap. În interior. Seara. Soarele apusese și ei se aflau încă acolo, cu topi-urile de soare pe capete, balansându-se, ca și cum ar fi mers la călărie, într-o dimineață de vară. Soției reprezentantului îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
face plăcere să repete această poveste. Amicilor ei le place s-o asculte. Ce lucru specific anglo-asiatic să porți pălărie noaptea! Nu are cum să nu stârnească râsul! Dar cu toate aceste glume, bărbații și femeile de la Clubul Poștei și Telegrafului poartă pălării în toate ocaziile: extravagante, imense, cu borurile largi, ca să fie siguri, absolut siguri, că le adăpostesc fețele de soare. Soarele este neapărat un Lucru Rău. Pentru membrii Clubului Poștei și Telegrafului, multe lucruri din viață intră în categoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bărbații și femeile de la Clubul Poștei și Telegrafului poartă pălării în toate ocaziile: extravagante, imense, cu borurile largi, ca să fie siguri, absolut siguri, că le adăpostesc fețele de soare. Soarele este neapărat un Lucru Rău. Pentru membrii Clubului Poștei și Telegrafului, multe lucruri din viață intră în categoria Lucrurilor Rele. Aceasta este opinia soției Reprezentantului și a prietenilor ei. Îi consideră neinteresanți pe metiși. De fapt, este chiar imposibil să discuți cu ei, fără a-i ofensa în vreun fel. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vrea cineva să discute cu ei, în afară de cazul în care îi are ca angajați, așa cum se întâmplă cu Ronnie, Clive și Peter, și alți câțiva dintre soți. Dacă vreunul are o funcție la căile ferate sau, desigur, la poștă și telegraf, nu-i poate evita pe metiși. Cu accentul lor îngrozitor, cu aiureala și felul absurd de a vorbi despre Casă tot timpul, sunt o pacoste (cel puțin așa și-i amintesc doamnele, sorbindu-și ceaiul într-un salon retras, exclusivist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe vine decât să se așeze, atunci când cred că nu-i vede nimeni. Întotdeauna poți spune dacă cineva e „de opt ane“. Sângele curat și nobil se cunoaște în cele din urmă. O, acele corcituri oribile! La Clubul Poștei și Telegrafului din Agra, acele oribile corcituri se adună să schimbe între ele relatări dezgustătoare despre nativi, despre manierele lor respingătoare, caracteristic indiene, și despre felul în care ei, soții, își reduc la tăcere angajații, iar ele, soțiile, își pedepsesc aspru servitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
planșeu. Este reprezentantul coroanei și nu trebuie să lase impresia că se teme. Așa este. Gata cu discuțiile. Se întreabă ce s-a aflat despre evenimentele de ieri. Serviciu său secret și-a verificat informațiile cu cele primite de la angajații Telegrafului și Poștei, care i-au spus că este foarte posibil ca mișcările înspre Fatehpur de seara trecută să aibă legătură cu acțiunea lui Dyer la Amritsar. Posibil? Incompetenții! Asta înseamnă că așa a și fost. Indiferent cine sunt acei congressmeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
agitând niște bâte în aer. Noaptea au început arestările, liderii naționaliști au fost duși în afara granițelor statului. Altă mulțime s-a adunat furioasă, fără un scop bine stabilit, în parcul Aitchison, mult prea aproape de obiectivele de interes, precum gara sau telegraful. În apropiere, se aflau unitățile civile, un șir îngrijit de bungalouri, adăpostind soții îngrijite, cu chip angelic și copii îmbrăcați frumos, ca niște heruvimi. Desigur, soldații au deschis focul. Curând, iarba pârjolită se umpluse de cadavre. Așa a început. Treptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pulsează de viață, sosesc mereu oameni din provincie, atrași de luminile strălucitoare și salariile plătite de guvern. Într-un colț, un bărbier își rezolvă clienții, iar bețivii stau pe treptele din lemn ale noii sălii de judecată. O linie de telegraf merge de-a lungul drumului principal care se întinde afară din oraș spre nord. Pe lângă ea, o echipă de drumari urmărește cum este mutată artileria de-a lungul lui, catârii încordându-se în hamuri, iar roțile antetrenului aruncă un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din plin, ca o mașinărie de perfecțiunea căreia se făcea răspunzător Însuși Dumnezeu. După câțiva pași, se izbi cu fruntea de un stâlp de lemn. Săriră câteva așchii, dar el nu se opri decât cu țeasta În următorul stâlp de telegraf. Și așa mai departe, pentru că șirul de stâlpi era aproape nesfârșit și se Întindea mult dincolo de puterea de cuprindere a ochilor Încețoșați de durere și În care curgeau, amestecate În fire subțiri, sânge și sudoare. Se Întoarse acasă Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]