1,167 matches
-
Argos ca "zeiță a jugului" și "bogată în boi", (în Iliada, Homer o descrie "cu ochi de bou".) în sfârșit, ea era considerată drept mama unor monștri fioroși precum Hydra din Lerna. Or, zămislirea de monștri le caracterizează pe zeițele telurice, într-adevăr, așa cum am văzut (§ 83), după Hesiod, mama lui Typhon era Geea (Pământul). Dar toate aceste atribute și prestigii chtoniene au fost progresiv uitate, și de la Homer încoace, Hera a fost ceea ce va rămâne până la sfârșit: zeița, prin excelență
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din convulsii de lumină". El se prezintă în fața unei Judecăți axiologice în urma căreia înțelege că "reductibilitatea sferei absolutului la sfera contingentului" nu mai este "de ordin ontologic" ci de "ordin axiologic", pentru ca finalul poemului să evidențieze doar distincția între orizontul teluric și cel ceresc al existențialității. În cel de al doilea eseu Transvaluarea hyperionică a temporalității din tripticul ce alcătuiește prezentul studiu, pune în discuție problema denivelării valorice între "două registre ontologice pe scheme antinomice". Factorul timp este de luat aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
incuriozități, cum și de continue experiențe și agoniseli În această ordine sau artă a vieții care ne preocupă aci, cea culinară, artă vie, Întreținută și controlată zilnic prin sim țurile noastre primordiale; condiții, prin urmare, de bază, cu reflexe cosmice, telurice, clima terice, rasiale și cu influențe și Împrumuturi directe sau indirecte, permanente sau trecă toare, vizibile sau puțin vizibile, dar pe care le descoperi, ca Într-un adevărat creuzet al geniului nostru național, În cratița și În tigaia româncii, care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mistere care se cer decriptate în ideea deslușirii unor sensuri ale existenței, înțelegând și mai bine însemnătatea regăsirii de sine. Se întâmplă un fel de investigație a absolutului, deși noi știm că el nu există, cel puțin la nivelul vieții telurice. Ca dintr-un arc de curcubeu ies iluziile, ies chiar iluminări de sub straturile evanescente, apar lucrurile multă vreme neobservate. Așa se naște frenezia cunoașterii. Pornim la drum ca-ntr-o aventură fascinantă a redescoperirii Iașului. Ne însoțește lumina Cetății. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în cântul lui Radames reflectă însăși emoția muzicii ajunsă la rang de geniu sonor. Muzica ne poartă departe, ne duce pe tărâmuri magice, în locuri de vrajă, paradisiace. Undele melodice zboară și odată cu ele ceva din noi, ceva desprins de teluric pentru a plana ușor către înălțimi amețitoare. O stare euforică, indescriptibilă, ceva de genul razei purtătoare în infinit, ne cuprinde și uităm de noi, uităm de totul. Unde suntem? Muzica se sprijină pe har iar omul pe prelungirile sale metafizice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
perceptibil un simbol. Se spune că altfel stau lucrurile cu cel care are o imagine magică a lumii, pentru el imaginea primordială și copia sunt una și aceeași. De la câmpul cu flori la cerul cu stele și înapoi în labirintul teluric. Călătoria în fermecătoarea natură este o permanentă ispită, tentația de a căuta mereu ceva, de a ne căuta și de a ne regăsi. Ne conduce firul Ariadnei și ieșim pentru o clipă din timpul profan. Vedem cum după furtună lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și „știința”. Credința reprezintă pentru el un sprijin moral cu atât mai puternic, cu cât, în înțelesul pe care i l-a dat, religia nu are aproape nimic din spiritualizarea romantică, ci este mai degrabă rodul unui creștinism primitiv și teluric. Temperament pașnic, N. e impresionat de spectacolul violenței, de unde și imaginea, frecventă în versurile sale, a lui Cain și Abel. Un refugiu totdeauna fortifiant găsește în natură, înțeleasă ca manifestare a divinității, în momentele ei de liniște maiestuoasă, cu note
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
umblau numai cu "steaua" și cu "Irozii"; Țiganii cu colindele; cele trei zile sfinte erau albe, curate și pline de mireasma credinții. Cântecele de stea aveau în ele ceva înflorit și vesel, colindele se ridicau, sara, spre stele ca suspine telurice. Veselia cea mare a tineretului era concentrată asupra serbării sfântului Vasile ajunul anului-nou. Ș-acuma la sate, e acelaș spectacol; orașele au început a se diferenția. Îndată ce asfințește soarele, prind a umbla cu uratul copiii. După ce se face noapte, pornesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a mai crede în „himere” și, deopotrivă, în construirea unui univers cristalin și transparent (sintagma titulară a cărții nu se voia doar o alăturare șocant-suprarealistă), dominat de lumină. Aer, cer, zbor, aripă, ninsoare se instituie în cuvinte-cheie, metamorfozând și diafanizând teluricul: „Ninsoarea iarăși podidește cerul/ și drumul se transfigurează/ pierdut înspre real”. Acum apar mai clar direcțiile pe care va evolua lirica sa: proiecția unei lumi solare, din ce în ce mai îndepărtată de materie, și, în paralel, amintirea satului natal tradițional și resuscitarea valorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288489_a_289818]
-
poezia <<Liniștea morții>> a fost semnalată organului local de partid care a dispus eliminarea ei, Împreună cu comentariul care o Însoțea și din care cităm, fără alte comentarii, doar Începutul: <<Poemul talentatului nostru coleg Cristache este Înduioșător prin simplitatea absconsă a teluricului ce emană din absurditatea răsturnărilor ambigui ale nonconformismului modern, irizat penetrațiilor angoaselor metafizice. Lexicul erotic, necrozat atît de sentimentele senile cît și de un stress de origine cvasilunară impune prin absența oricărei tensiuni elegiace, absență ce determină epistemologia contrariilor>>”. Aproape
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
inventivitatea cu care era înzestrat, a formulat și preparat numeroase forme farmaceutice lichide, semisolide și solide apreciate în tot județul. Imediat de la încadrarea sa în învățământul universitar, Alexandru Pastia a desfășurat o susținută activitate de organizare a laboratoarelor disciplinei de Telurică Farmaceutică, dotându-le cu mese tip receptură: de la acea dată acestea au fost singurele laboratoare din țară amenajate în acest mod. De asemenea, s-a preocupat de dotarea laboratoarelor cu aparatura necesară desfășurării lucrărilor practice și cercetării științifice. A actualizat
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
prin glasul Său, cu trupul Său nemuritor. De ce mă plângeți? N-am învățat, nu știu să mor. Am adormit din întâmplare. Rugați-vă! Curând mă voi trezi... cu dor! pr. prof. MARIUS ȚION, Cluj-Napoca, 22 iulie 2006 Ada, o ființă telurică, înzestrată cu o sensibilitate și o candoare surprinzătoare, având o bucurie a vieții pe care a căutat să și-o împlinească atât în destinul propriu, cât și în destinele personajelor pe care le-a interpretat, dăruindu-se cu credință și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
purcede la o călătorie cosmică în lună alături de iubita sa, Maria, fiica spătarului Mesteacăn. Dan îndrăznește chiar, să se considere părintele universului, însuși Dumnezeuăoare fără să știu nu sunt eu însumi Dumne...-), fapt care îi aduce prăbușirea,întoarcerea la condiția telurică. După ce se deșteaptă din nou vede la fereastra casei de vizavi o fată ce corespunde celei din vis. Îi trimite o scrisoare în care își mărturisește pasiunea pentru ea, apoi se îmbolnăvește. Este îngrijit de tutorele Mariei , după care se
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cuprinsul Antologiei, Iorga apasă pe excentricitatea humuleșteanului, care a schimbat rând pe rând mai multe ocupații, de la preoție la a fi negustor și mai apoi institutor, dar mai ales pe faptul că simte cu adevărat și autentic "țarina", pământul natal, teluricul originar. Câțiva ani mai târziu, într-o altă panoramă destinată cunoașterii literaturii române peste hotare, cu deosebire în spațiul francez, Les écrivains réalistes en Roumanie, comme témoins du changement de milieu au XIX-e siécle, imaginea țăranului povestitor este proiectată în
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de dragoste, București, 1988; Părinții, București, 1989; Apărătorul și zeița, Craiova, 1992; Femeia, precum un șarpe, Craiova, 1992; Noaptea lupilor, București, 1993; Pasărea albă, Timișoara, 1997; Cuibul de rândunică, București, 1998; Duminica Floriilor, Timișoara, 1999; Gura lumii, Drobeta-Turnu Severin, 2000; Telurice, Craiova, 2001; Poezii, Drobeta-Turnu Severin, 2002. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Romulus Cojocaru, „Stihuri”, CNT, 1982, 48; Mircea Iorgulescu, Oltenește, RL, 1985, 19; Ovidiu Ghidirmic, „Ristea împărat”, R, 1985, 5; Ioan Holban, „Împărații”, CRC, 1985, 32; Firan, Profiluri, 201-203; Marian Papahagi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
câmpii, crânguri, munți și stei seci, precum și efectul luminos al apariției lui (răsare), pregătit deja de portretul strălucitor, ne convinge că avem în față calul lui Mithra sau al lui Sol Invictus. De altfel, imaginarul universal conține tiparul hierogamiei uraniano - telurice: „În Leti, Sarmata, și în alte grupuri de insule aflate între partea occidentală a Noii Guinee și nordul Australiei, populația păgână privește soarele ca fiind principiul masculin care fertilizează pământul principiul feminin”. Soarele apare adeseori figurat de o pasăre (alternativ
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de natură magică: „șoimul, al cărui tip simbolic este întotdeauna solar, uranian, masculin, diurn, este un simbol ascensional pe toate planurile, fizic, intelectual și moral”. Plecarea în incursiunea mitică se face odată cu apariția soarelui, într-un timp al nediferențierii uranian - teluric. Pornit să prindă cerbul care se fălește cu puterile sale invazive, „Gheorghe-ăl voinicu”, căruia i se și cântă colinda, va ieși din spațiul ordonat „Joi de dimineață,/ Pă nori și pă ceață” (PeceneagaTulcea). Aceeași structură poetică o regăsim în balada
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este motorul traseului inițiatic ca element civilizator de natură ignică. Aflat în vârful muntelui, focul capătă conotația unui dar sacru care necesită un proces de înălțare a ființei. Spațiile inițiatice analizate fac trecerea spre tărâmul confruntării arhetipale, „spațiu htonian al teluricului prodigios ce abolește legile existenței contingente, lume ce însumează bivalenta malefic - benefic, fertilitatea legată de prezența «Terrei Genetrix», dar și a maleficului, moartea ce devine aici element ritualic, intervenind ca separare de existența anterioară a eroului”. Locurile rituale formează o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
zmeul este egală până la dispariția soarelui: „Se luptară,/ se luptară/ zi de vară/ până-n seară” și se decide ulterior, cu ajutoare năzdrăvane. G. Călinescu consideră că motivul morții la asfințit „trebuie legat de condiția în care mor în general ființele telurice. Ele sunt întărite de puterea solară, răceala nopții fiindu-le fatală”. Victoria ar fi, în acest caz, una circumstanțială și lasă tânărului doar meritul de a-i fi ținut piept bestiei până la sfârșitul zilei, când ea se stinge de la sine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de manifestare prin acțiunile unei entități înrudite. În basme, „mitologic, deci simbolic și poematic, zmeul reprezintă o expre¬sie a naturii anorganice impetuoase, a lumii minerale (aramă, fier, argint, aur, topaz, diamant), a bogățiilor de pe tărâmul celălalt, precum și a forțelor telurice latente, a focului în primul rând și de asemenea al dezlănțuirilor meteorologice precum ploaia cu vijelie”. Toate aceste atribute îl califică pe zmeu pentru rolul de personaj donator, obiecte năzdrăvane și cai măiestri fiind dobândiți prin forță de la acesta. Ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
saltului „în vânt, în pământ” nu e caracteristic numai calului năzdrăvan, care pare, din acest unghi, să înglobeze caracteristicile infernale ale eterului și pământului. S-a considerat că glasul mărului este, de fapt, al fetei, ca o „întruchipare a Demetrei telurice” : „Prins-ași măru de-a-ntrebare:/ - Cine-n lume s-ar d'afla,/ S-ar d'afla s-ar 'devar-u/ Să săgete Dul de mar'?”. Momentul creează pretextul pentru motivul alesului, eroul demonstrează consangvinitatea cu elementele superioare prin receptarea momentului de criză
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
confruntării. De fapt, răspunsul la provocare marchează prima probă prin care junele demonstrează că este apt de a depăși criza și de a așeza universul sub un timp fast, propice căsătoriei. Energiile care trebuie supuse îmbracă două forme simbolizate animalier: telurice și acvatice. Fie că vine din întunericul pământului sau al Apelor Primordiale, pericolul trebuie înfruntat direct și pentru asta flăcăul se pregătește magic: „Leroi, leroi, Doamnele!/ Și (cutare), frate al nostru,/ Mai bun cal că-și hărănește,/ Hărănește nu-l
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
deseară”, deci în preziua odihnei Cosmocratorului. Fiind un moment de tranziție, înserarea simbolică devine atât un interludiu al vulnerabilității, cât și unul al hierofaniilor, când stihiile prind formă și pot fi învinse. Bourul reprezintă o primă întrupare zoomorfă a stihiilor telurice, iar urmărirea acestuia amintește de funcția întemeietoare a zimbrului din legenda Moldovei, fapt ce-l îndeamnă pe Mircea Eliade să considere tema vânătorii rituale „una cu siguranță autohtonă”, cu un prestigiu religios la daci. Cultul mithraic urmează cronologic credinței în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al întune¬ricului și forțele calului, ajutorul năzdrăvan cu natura duală a călăuzei dintre lumi. Puterea acestuia se acumulează, cu formula bine cunoscută, din elementele esențiale: „Sai în vânt, sai în pământ!”. Atât bourul, cât și calul dețin controlul asupra teluricului din materia căruia se trag: „Boul din gură-mi grăia:/ - Câmpi mai câmpi și dragi de câmpi,/ Lungiti-vă, -nlăturațivă!/ Câmpii bine-l de-ascultară;/ Se-nlungea și se-nlățea./ Murgul din gură-mi grăiară;/ - Câmpii bine-l de-ascultară:/ Se scurta
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ucis cu arme și întemeiază o lume după „scenariul ideal” al sacrificiilor, pe care l-a semnalat Mircea Eliade. Leul are o aureolă de hierofanie iar capturarea lui așază sub o zodie fastă lumea, prin actualizarea ordinii primare. În cadrul stihiilor telurice, ciutele au un regim special, sesizat de toate comentariile asupra colindelor de tip III, 65, Ciuta proroacă, sau III, 66, Ciuta și puiul rău sfătuit, și anume ipostaza de „victimă prin care se întemeiază tânăra familie”, de o intensitate sporită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]