889 matches
-
să devin statuie. ― Ai dreptate. Eu îți explic, însă, ce s-a întîmplat. În clipa în care tu ai coborât de pe soclu pentru a îngenunchia în fața inchizitorilor ne-am simțit, cu toții, trădați. ― Am devenit detestabil. ― Ai devenit ca noi, Galilei. Temător, grijuliu cu viața ta, gata să spui ce ți se cere să spui. Chipul tău nu ne mai putea fi atrăgător, deoarece ne arăta tot ceea ce, în sinea noastră, detestăm în noi sau ne face să ne simțim rușinați. ― E
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
asta. Și-mi arătă costumul de piele mulat. Barmanul ne punea deja în față două mixturi identice, iar buzele îmbrăcate în sare ale paharelor contrastau în mod plăcut cu lichidul de un acvamarin pal. —Ce culoare e aia? am spus temătoare, simțind deja gustul de apă de gură. — Curaçao albastru, zise barmanul, cu mândrie. Jumi-juma cu triplul sec. Blue margarita se numesc. —Mamă, cât de mișto sunt! zise Sally entuziasmat. E băutura anului pentru mine. —Eu, de când a venit un tăntălău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
unii vin pe uscat, alții pe mare. Deodată, se întoarse spre mine și-mi făcu semn: — Vino mai aproape! Neîncrezător, nu m-am clintit din loc. — Vino, nu te teme! Mama mă liniști cu privirea. M-am apropiat cu pas temător. — Apleacă-te peste masă! Spectacolul, trebuie să recunosc, era destul de uimitor. Reflexele jucăușe ale picăturilor de ulei pe fața netedă a vasului dădeau iluzia unei mișcări neîntrerupte. Dacă priveai atent preț de câteva clipe și îți lăsai imaginația să zburde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Guttman i-a tradus niște tăblițe de lut antice, păstrând una pentru el. — Și spuneți că nici una nu părea să aibă vreo semnificație specială? Nu. Toate erau banale: liste de cumpărături, exerciții pentru școală. Nimic altceva? Din nou acea expresie temătoare. Era una. Scrisoarea unei mame către fiul ei. — Și a luat-o profesorul Guttman? — Nu. — Dar a vrut-o? —A încercat să mă convingă să i-o dau, dar în cele din urmă a renunțat. M-a lăsat să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și rup din ea ca dintr-un vițel gras; din când în când, cu lăcomie, își mai smulg unul altuia câte o bucată; apoi se așază fiecare pe jos și își mănâncă partea sa; se privesc din când în când temători, pe sub sprâncene, fiecare păzindu-și bine, partea de masă; se șterg din când în când pe gură, din când în când mai scuipă câte o bucată mai dificilă; masa dispare încet în mâinile celor trei; pâinea a rămas pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai puțin dens, mult mai spre semi decît spre Întuneric. Suficient, totuși, pentru ca luminatorul de deasupra ușii respective să difere sensibil de negrul compact al celorlalte. M-am apropiat și, timp de câteva zeci de secunde, am rămas indecis și temător În fața intrării. Prin amestecul febril de gânduri care-mi asaltau creierii, unul se Încăpățâna să revină, deși rațiunea care-mi mai rămăsese insista să-l alunge Înapoi În improbabilul din care țâșnea: poate că ușa era deschisă. De ce nu? Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
discuției noastre. Deci, cui ar folosi, În primul și În primul rând, aceste nobile intenții și obiective? - Omenirii, oamenilor - cui altcuiva? - Ești foarte aproape... Cărei omeniri și căror oameni? Întrebare cu răspuns inclus aproape. - Vrei să spui... am silabisit,ridicând temător ochii spre tavan. Asta voia să spună: că totul nu era altceva decât o circotecă de proporții cosmice, organizată de Centru și destinată Celorlalți, omologilor de departe care monitorizau Pământul nostru de la Începuturi și care trebuiau convinși că scopul suprem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai frecvent apăreau micuța și mama ei. Noel Corbu i-a povestit, la rândul său, toate prin câte trecuse În cei mai bine de 40 de ani de când nu se văzuseră. În privința prezentului, se arăta ceva mai reținut, chiar puțin temător, după cum i se păruse lui Sebastian. Avea impresia că Îl pândește o primejdie, Însă nu intuia dincotro venea. În seara dinaintea plecării, a devenit brusc vorbăreț și i-a detaliat povestea abatelui Saunière și a comorii sale, spunându-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
satul nostru. Acolo asfințitul venea dintr-odată, ca și cum Dunărea înghițea Soarele. Întunericul năvălea dinspre pădure, dinspre baltă, un vălătuc greoi pogorât brusc peste sat. Rareori am trăit în sat bucuria, mirajul înserărilor. Diminețile, în schimb, erau minunate. Lumina parcă pășea temătoare peste case, peste ogrăzi, peste dealuri, peste sufletele noastre. Soarele se urca lin, răsfățat, întârziindu-și venirea în Lume. Mai mult parcă se juca de-a răsăritul, copil alintat, râzând, dând din mâini și zvâcnind de picioare când mama îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am pierdut astfel, stând și așteptând în gol în Bibliotecă. Stare amorfă când simt dobitocia Lumii cum se-așază în mine. Sunt furios, uneori. De cele mai multe ori încerc să scriu câte ceva. Uneori reușesc, alteori cuvintele, și ele, sunt lenoase, vâscoase, temătoare. Câteodată iau o carte la întâmplare și încerc să citesc pagini care nu-mi spun nimic. Doar ochii alunecă mecanic, prefăcându-se că urmăresc șiruri-șiruri de cuvinte ordonate geometric, dar al căror înțeles nu mai ajunge până la mine. Îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ore. Apoi se ridică În picioare și Începu să repare, răbdător, stricăciunile căminului său. Clopotul se auzi violent, speriind pelicanii, fregatele și corbii-de-mare, care-și luară zborul imediat, cîrÎnd supărați, și obligîndu-i să alerge mai mult pe brînci pe prizonieri, temători să nu ajungă cu Întîrziere și la fel de temători pentru simplul fapt că domnul și stăpînul lor, „regele” lor, Îi convoca, ceea ce constituia de obicei un prilej de nenorociri. - Sosește un vapor, a fost tot ce a rostit acesta drept explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să repare, răbdător, stricăciunile căminului său. Clopotul se auzi violent, speriind pelicanii, fregatele și corbii-de-mare, care-și luară zborul imediat, cîrÎnd supărați, și obligîndu-i să alerge mai mult pe brînci pe prizonieri, temători să nu ajungă cu Întîrziere și la fel de temători pentru simplul fapt că domnul și stăpînul lor, „regele” lor, Îi convoca, ceea ce constituia de obicei un prilej de nenorociri. - Sosește un vapor, a fost tot ce a rostit acesta drept explicație pentru că-i chemase. Trebuie să vă Închid. Dominique
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dintr-o lovitură: să mă distrez cu provocarea de la casa de marcat și să pun la cale o seară pașnică și relaxantă acasă. Am sunat-o pe Judy pe mobil și am prins-o în mașină, cu un glas deosebit de temător și defensiv- exact starea de spirit în care să poată fi sedusă de gândul că nu trebuie să facă de mâncare. Sincer să fiu, trebuie să recunosc că, de fiecare dată când are glasul acela, o parte din mine își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
te face nefericită, sau te jenează, sau te întristează, sau - asta e o situație foarte ciudată și va trebui să mă ierți dacă par un pic dubios, dar cam bâjbâi în întuneric aici. Am privit rapid la fața ei încă temătoare și am știut că trebuie să continui să vorbesc dacă vreau să mă salvez. Nu voisem să spun altceva decât lucruri plăcute pe drumul spre casa ei: habar n-aveam ce naiba mă pornise în această semiconfesiune, dar știam că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cei ce împlinesc poruncile Lui; veșnic va sta de-a dreapta Tatălui împărățind împreună; după cum corbul nu s-a mai întors la corabia lui Noe, iar Micol nu a mai născut fii după moartea ei, tot astfel Iosif cel drept și temător de Dumnezeu, în veac nu a cunoscut-o pe aceea care a fost fecioară înainte de naștere, în naștere și a rămas pururea Fecioară, Preasfânta, Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, Maica Luminii, Împărăteasa îngerilor și a oamenilor. Aceste mărturii le avem din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
este vorba de o alterare specifică a ordinii publice, fie de o simplă amenințare a acesteia, cele mai bune exemple de prudență ne sunt, în general, oferite de comerțul și industria care au contact direct cu strada, a căror atitudine temătoare avem datoria s-o respectăm, de vreme ce acestea sunt ramurile de activitate profesională care au mai mult de pierdut și, invariabil, pierd, în spargeri de vitrine, furturi, jafuri și sabotaje. La ora șapte fără două minute, cu expresia și glasul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
garaj, se urcă în mașină și se îndreptă spre rampa de ieșire. Acolo se opri și-i făcu semn responsabilului să se apropie. Încă marcat de schimbul de cuvinte și de tratamentul dur primit din partea chiriașului de la providențial, s.a., omul, temător, se apropie de fereastra mașinii și folosi formula obișnuită, Spuneți, vă rog, Mai devreme am fost cam violent cu dumneata, N-are importanță, aici ne obișnuim cu orice, Nu aveam intenția să te jignesc, Nici nu cred că aveați motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
scrisesem. Am stat în casă așteptând să sune telefonul, dar, până la ora nouă, nu s-a petrecut nimic. Chiar dacă hotărâse să amâne convorbirea până după cină, cina trebuie să se fi încheiat până la ora nouă. Un pic disperat, un pic temător, un pic mai mult jenat pentru cât eram de disperat și de temător, mi-am adunat în cele din urmă curajul să formez numărul ei. Nimeni. Robotul s-a cuplat după patru apeluri, dar am închis înainte de semnalul sonor. Același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fi rămas (în cel mai bun caz !) o „țară de țări” parohiale, adăpostite în depresiunile dintre munți. Dar toate acestea nu justifică, zic eu, amnezia diversității. Și cu atît mai puțin condamnarea ei în numele unui patriotism hegemonic și a-toate-unificator, veșnic temător de prezențele „străinului” și ale diferitului. Iar acum pur și simplu nu mai este cazul (dacă a fost vreodată...) ! Ceea ce este interesant, din acest punct de vedere, e o redescoperire și reinventare a localului și regionalului, care începe să se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lui, ci miile de kilometri pătrați care le înconjurau, și departe de apă nu existau francezi, áscari senegalezi și nici măcar beduini, fiindcă aceștia din urmă, cunoscători și ei ai nisipurilor și întinderilor de piatră, se mișcau doar pe drumurile știute, temători de marile suprafețe necunoscute. Doar tuaregii, și mai ales tuaregii solitari, înfruntau fără teamă „pământul pustiu“, ce nu era decât o pată albă pe hărți, unde temperatura făcea să-ți fiarbă sângele în miezul zilelor călduroase, unde nu creștea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
resemnez, să mă detașez și să mă îndepărtez... și apoi s-o iau de la început: să simt și să îndrăznesc, să mă manifest și să mă îndrăgostesc, să încerc și să reușesc... Iar ea e liniștită, timidă, retrasă, plictisită, obosită, temătoare, introvertită, pînă la urmă aparent rece, absentă și cu efect de nedumerire asupra mea. Aș vrea să învețe de la mine... Adevărul e că iubirea schimbă totul! “Așa e structura mea”, mi-a spus ea parcă justificîndu-se pentru răceala și lipsa
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nouă și bucuria acestui început îmi aducea lacrimi în ochi. În clasa I, curtea școlii mi se părea imensă și în jurul meu șerpuiau valuri din mii și mii de copii. Clădirea școlii părea un palat cu multe încăperi pe care, temătoare dar foarte curioasă, voiam să le cunosc. Mi se părea totul atât de nou încât îmi venea să cred că sunt în pragul unei aventuri. Și acum, în clasa a IV-a, sunt emoționată în prima zi de școală. Împletesc
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
În spatele casei, pe o spinare de deal, am deslușit cîțiva haragi de vie. Ajunsesem la un bordei cu acoperișul surpat. Printre scîndurile rărite de la ușă, ne privi un ochi crescut de spaimă. Era chiar una din neșcolarizate care ne deschise temătoare. - Tu ești, Floareo? - Eu, conașule. - Unde-i tac-tu? Fata făcu din umăr un gest vag. Însoțitorul ne lămuri că, pentru omor, omul stă la pușcărie. „De cînd l-a ucis pe Lacatușu cu paru’ ”, ne explică mai amplu el
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trezi și se uită la mine cu ochi mici. Zâmbea așa, precum un câine sătul care n-a fugărit niciodată vânatul. Tată din Cer, măcar de n-ar afla Siloa vreodată de asemenea pățanie! M-am uitat de jur Împrejur, temător ca ceilalți să nu vadă ce făcuse trimisul lui Moru și, mai ales, cu cine o făcuse. Repede! Să mă Îndepărtez odată de vita asta prăvălită În tufiș, care se ținea de cap și mugea, Împăcată. Era lac de sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
îmi amintea de un fost coleg de școală, un tip mare și prost care dormea pe el de câte ori avea prilejul. Il chema Iovu. Și spune acolo în carte, că în țara Uț (???) trăia un om grozav de bogat și tare temător de Dumnezeu. „Dar într-o zi fiii lui Dumnezeu veniră și statură în fața domnului și Satan veni și el printre ei. Ci Domnul grăi către Satan: «De unde vii?» (unii spun că i s-ar fi exprimat mai plastic, pe unde
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]