1,062 matches
-
pe obraji încă rumeni rezultă din toate momentele care au acumulat monstruos curgerea vremii pe planul conștiinței. Sânt bătrân prin tot ce nu-i uitare în trecutul meu, prin toate clipele pe care le-am scos din neștiința perfectă a temporalității și le-am obligat să fie singure și eu să fiu singur cu ele. În capul meu se sparg blestemele devenirii, a cărei inconștiență nu mai îngăduie crunta siluire a lucidității, și timpul se răzbună pentru a-l fi scos
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aceea, ei așteaptă totul de la sfârșit în loc să prindă semnificația unei agonii lente și revelatoare. Sfârșitul le va descoperi însă prea puțin, și astfel se vor stinge inconștienți precum au și trăit. Că agonia se desfășoară în timp, aceasta dovedește că temporalitatea nu este numai un caracter sau o condiție pentru creație, ci și pentru moarte, pentru fenomenul dramatic al muririi. Aici se manifestă caracterul demonic al timpului, în care se desfășoară atât nașterea cât și moartea, creația ca și distrugerea, fără ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a dreptul în veșnicie. În ce fel viețuirea absolută în moment permite un acces al eternității? Simțul pentru devenire, pentru timp rezultă dintr-un sentiment al insuficienței clipelor, al relativității și condiționărilor lor. Acei care au o conștiință intensă a temporalității trăiesc fiecare moment cu gândul la cel următor, la succesiune și la transformare. Decât, eternitatea nu e accesibilă decât în eliminarea raportărilor, prin viețuirea clipei în mod absolut. În orice experiență a eternității este un salt și o transfigurare, deoarece
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
destul de irelevant pentru realitățile esențiale. În eternitate trăiești fără să regreți și fără să aștepți ceva. Nu este, în structura momentului trăit ca atare, o scoatere din relativitatea gustului și a categoriilor, o depășire a imanenței în care ne cuprinde temporalitatea vieții? Trăirea imanentă în viață este imposibilă fără trăirea simultană în timp, deoarece viața ca activitate dinamică și progresivă are temporalitatea ca un atribut constitutiv. Caracterul dramatic al vieții este inconceptibil fără elementul temporal. Cu cât viața este mai intensă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trăit ca atare, o scoatere din relativitatea gustului și a categoriilor, o depășire a imanenței în care ne cuprinde temporalitatea vieții? Trăirea imanentă în viață este imposibilă fără trăirea simultană în timp, deoarece viața ca activitate dinamică și progresivă are temporalitatea ca un atribut constitutiv. Caracterul dramatic al vieții este inconceptibil fără elementul temporal. Cu cât viața este mai intensă, cu atât timpul este mai esențial și mai revelator. Și apoi, viața prezintă o multiplicitate de direcțiuni, de avânturi intenționale, care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nativ în ei tendințele de contemplație a eternității, cum sânt acei care se dezvoltă în culturile orientale, nu cunosc lupta dramatică de transcendere a timpului și nici eforturile de interiorizare, așa cum le depunem noi, care sîntem infectați până în rădăcini de temporalitate. Dar și contemplația eternității este pentru noi un prilej de viziuni cuceritoare și de încîntări stranii. Pentru cine are conștiința eternității totul e permis, fiindcă pentru el dispar toate diferențierile într-o viziune de o monumentală seninătate, izvorâtă ca după
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nimic. Eternul prezent este existență, fiindcă numai în trăirea integrală a lui existența capătă o pozitivitate și o evidență. Prezentul, scos în mod subiectiv din succesiunea clipelor, este ființare, este depășire a nimicului, care nu poate apărea decât acolo unde temporalitatea devine constitutivă pentru existență. Căci temporalitatea existenței introduce un element de neant în ființare, deoarece tot ceea ce se consumă în timp își dovedește implicit inconsistența. Fericiți sânt aceia care pot trăi în moment, care pot trăi prezentul absolut, pe care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
numai în trăirea integrală a lui existența capătă o pozitivitate și o evidență. Prezentul, scos în mod subiectiv din succesiunea clipelor, este ființare, este depășire a nimicului, care nu poate apărea decât acolo unde temporalitatea devine constitutivă pentru existență. Căci temporalitatea existenței introduce un element de neant în ființare, deoarece tot ceea ce se consumă în timp își dovedește implicit inconsistența. Fericiți sânt aceia care pot trăi în moment, care pot trăi prezentul absolut, pe care nu-i interesează decât beatitudinea clipei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
absolut, pe care nu-i interesează decât beatitudinea clipei și încîntarea pentru veșnica prezență și eterna actualitate a lucrurilor. Și nu se atinge în iubire absolutul momentului? Nu este inconștiența din iubire adevărata trăire a clipei? Nu depășește adevărata iubire temporalitatea? Acei care nu pot iubi într-o abandonare spontană o fac nu numai din tristețe și angoasă, dar și din cauza luptei dramatice cu timpul, din incapacitatea de a depăși esențial temporalitatea. N-a sosit timpul când trebuie să declarăm război
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
iubire adevărata trăire a clipei? Nu depășește adevărata iubire temporalitatea? Acei care nu pot iubi într-o abandonare spontană o fac nu numai din tristețe și angoasă, dar și din cauza luptei dramatice cu timpul, din incapacitatea de a depăși esențial temporalitatea. N-a sosit timpul când trebuie să declarăm război pe moarte și pe viață timpului? Și nu este timpul dușmanul nostru, al tuturora? Cea mai mare prostie pe care a conceput-o mintea omenească este ideea de eliberare prin omorârea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu vede culmi decât în imemorial. Pentru ea, timpul este o cădere; pentru spiritul revoluționar, singurul cadru de realizare. Mai mult: pentru spiritul revoluționar, timpul este o divinitate. În timp se poate face totul. Admițând posibilitatea unei modificări esențiale în temporalitate, spiritul revoluționar cade într-un paradox, care-i constituie tragicul și farmecul său. În timp nu se întîmplă modificări de structură și de esență, el fiind o fluiditate de nuanțe. Timpul actualizează și distruge. Dar în el nu se poate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fi invidiată de multe universități românești. Într-una din seri, înainte și, vai, în timpul unui concert de muzică evreiască de pretutindeni, am realizat că Moshe Idel era, ca și mine, exasperat de melopeile interminabile, cu modulații stereotipe și lipsite de temporalitatea internă a muzicii europene. Cum programul serii se chema „De la Vest la Est”, Moshe a putut glumi că nici una dintre melodii nu era destul de vestică pentru noi. Discutând pe șoptite, am stabilit că am fi petrecut mai bine dacă Moshe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Arghezi că "domnița suferă în cartea mea", nu mi-o pot imagina închizând-o decât mai senină decât a intrat. Numai în poezie/ artă în general încercăm bucuria de a renaște. În lucrarea ta de doctorat, publicată sub titlul "Poetica temporalității", faci "un exercițiu" de rediscutare a conceptului de inspirație atât de necesar fiecărei individualități lirice. Zici: "Poetul primește, prin inspirația de origine imanentă, un conținut original irațional..." etc. Poezia ta este una "de inspirație"? Ai așteptat vreodată "glasul providențial" să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în sensul curent al conceptului. Pentru prima dată profeții Israelului sacralizează timpul linear, transformând istoria poporului ales într-o Istorie sacră, la capătul căreia se află mântuirea, eliberarea. Odată cu ei, „paradigma cosmică” a păgânismului, întemeiată pe o reprezentare ciclică a temporalității, intră în declin, iar ideea de mântuire se leagă indisolubil de venirea unui Mesia, „Uns al lui Dumnezeu”, la sfârșitul timpurilor, venire unică, irepetabilă, definitivă. De partea lor, autorii textelor apocaliptice „intertestamentare” detestă elementul istoric în general și prezentul în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a dimensiunii istorice, recuperată tot prin Părinți, ea se regăsește ca element axial al gândirii teologice a celor trei iezuiți luați aici în discuție (De Lubac, Daniélou, Von Balthasar). A reaminti că Revelația are loc în cadrul istoriei, adică în cadrul unei temporalități sacre, înseamnă, în fond, a reaminti o banalitate patristică, dar destul de „stranie”, chiar la limita „ereziei”, în contextul teologic al anilor ’30-’50. Atrăgând atenția asupra acestui caracter istoric, temporal și dinamic, De Lubac provoacă și interpelează teologia metafizică oficială
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu tendințe uneori evolutive, alteori regresive. Asemenea fenomene sunt, așa cum arată Deleuze, noțiuni fantasmatice, care oferă distribuții nomade, fără proprietate, Împrejmuire sau măsură, plasabile dincolo de esențiale și concepte, adică În ordinea existențialelor și perceptelor. În abordarea acesta de tip postmodernism, temporalitatea este Înțeleasă ca noțiune deschisă, aflată În relație strânsă cu existența umană. Într-un asemenea context, pot fi puse În discuție moduri diferite ale temporalității. Parte dintre acestea au devenit canonice pentru că numesc ceea ce tinde să respecte regula sau să
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
esențiale și concepte, adică În ordinea existențialelor și perceptelor. În abordarea acesta de tip postmodernism, temporalitatea este Înțeleasă ca noțiune deschisă, aflată În relație strânsă cu existența umană. Într-un asemenea context, pot fi puse În discuție moduri diferite ale temporalității. Parte dintre acestea au devenit canonice pentru că numesc ceea ce tinde să respecte regula sau să asigure un gen. Un mod al temporalității este chronosul aristotelic, sussesiune de momente, număr al mișcării după anterior și posterior și reprezentare cronologică În sensul
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
În relație strânsă cu existența umană. Într-un asemenea context, pot fi puse În discuție moduri diferite ale temporalității. Parte dintre acestea au devenit canonice pentru că numesc ceea ce tinde să respecte regula sau să asigure un gen. Un mod al temporalității este chronosul aristotelic, sussesiune de momente, număr al mișcării după anterior și posterior și reprezentare cronologică În sensul ei cel mai propriu. El va fi preluat comentat de unii gânditori ai evului mediu și va fi Înțeles ca elementaritate temporală
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
și reprezentare cronologică În sensul ei cel mai propriu. El va fi preluat comentat de unii gânditori ai evului mediu și va fi Înțeles ca elementaritate temporală ramificând timpul ciclic și timpul linear ca reprezentări derivate. Un alt mod al temporalității renunță la succesiunea de acum-uri și pune accentul pe kairos ca Înțeles al clipei singulare și decisive. Acestor moduri li se adaugă distincția dintre illud tempus și hic tempus Înțeleasă ca diferențiere Între atitudinea modernă și cea tradițională de
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
ființa, îndreptându-se spre altceva, spre ființare, cum s-a spus, ori a izgonit-o din raza privirii, din vocabularele sau din structura practicilor sale, ori a (aban)donat-o; - ceva anume l-a ademenit pe om - devenirea, spun unii, temporalitatea și inconsistența hedonică, spun alții -, de parcă nu se mai poate smulge astăzi din mrejele acestei ademeniri.“ (Constantin Mitră) Excesul de interpretare. Este practicat de unii critici literari care n-au priză la realitatea textului și se pasionează, în compensație, de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ființa, îndreptându-se spre altceva, spre ființare, cum s-a spus, ori a izgonit-o din raza privirii, din vocabularele sau din structura practicilor sale, ori a (aban)donat-o; - ceva anume l-a ademenit pe om - devenirea, spun unii, temporalitatea și inconsistența hedonică, spun alții -, de parcă nu se mai poate smulge astăzi din mrejele acestei ademeniri; [...] - în sfârșit, dacă ar trebui să-l aducem pe om cu mandat (de om) dinaintea ființei, ar trebui mai întâi să ne întrebăm ce
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
retras printre obiectele strânse, arhivarul se lasă supus influențelor acestora, meditează asupra lor, ajungând să intuiască un sens obscur în procesul de revenire la condiția de obiect. Impresionează în acest roman simțul pentru materialitatea obiectelor, intuiția înscrierii lor într o temporalitate care le conferă memorie, deci sens al devenirii. "Bătrânul se delectase ore în șir mângâind partea de sus a unui vechi jug. Asemenea fildeșului vechi, lemnul de jugastru era lucios, cald și neted de atâta frecare de grumazul boilor, amestecat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fiecare dintre ele tinzând <ref id="39">Ibidem, p. 53</ref>. Mai neobișnuit încă, . Destule elemente, așadar, ce distanțează acest tip de labirint de celelalte două amintite mai sus. Să reținem că un asemenea labirint manifestă deja o formă de temporalitate. Este dinamic, se modifică întruna și face loc unor conexiuni contradictorii. Se poate reface continuu și complet (). Este fantastic acest lucru, căci nu mai avem în față o schemă înghețată în complicația ei. Schema nouă nu este doar complicată, ci
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
p. 45.</ref>. Ceea ce deja a fost ia naștere în această clipă: dacă în aceste propoziții își face loc vreun sens, logica noncontradicției nu l-ar putea recunoaște în nici un fel. Atunci când survine cu adevărat, repetarea modifică întregul flux al temporalității. Reface trecutul în lumina celor vii toare și nicidecum ca simplu trecut. Omul descoperă astfel valoarea imensă a clipei. Amintirea - ca și repetarea - nu mai este o mișcare către cele dinapoi, ci către cele care urmează să fie. Nu am
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
conului de umbră lăsat de etichetele ce ni le aplică semenii. Suferințele unui mod de-a fi: a trăi prin intermediul proiectelor. Ești întotdeauna în alt loc decât cel creat de prezența corpului propriu; și mereu în alt timp, desfășurând o temporalitate proprie. O existență construită pe a fi altundeva, a fi altcândva și pe a fi altceva. E într-un fel a aștepta să fii, ceea ce înseamnă că nu ești încă. Toate acestea constituind de fapt "conținutul" existenței proprii. ٭ Hipertextul ca
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]