1,083 matches
-
la o înțelegere și o concepere mai radicală a timpului decât a fost posibil până acum în filosofie. Conceptul de timp, așa cum îl cunoaștem noi și așa cum a fost tratat în mod tradițional în filosofie, este doar un vlăstar al temporalității, aceasta din urmă fiind sensul originar al Dasein-ului. Dacă temporalitatea constituie sensul ființei Dasein-ului uman și dacă comprehensiunea ființei aparține constituției ființei Dasein-ului, atunci comprehensiunea ființei nu poate să fie posibilă decât pe temeiul temporalității. Astfel se conturează perspectiva unei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
decât a fost posibil până acum în filosofie. Conceptul de timp, așa cum îl cunoaștem noi și așa cum a fost tratat în mod tradițional în filosofie, este doar un vlăstar al temporalității, aceasta din urmă fiind sensul originar al Dasein-ului. Dacă temporalitatea constituie sensul ființei Dasein-ului uman și dacă comprehensiunea ființei aparține constituției ființei Dasein-ului, atunci comprehensiunea ființei nu poate să fie posibilă decât pe temeiul temporalității. Astfel se conturează perspectiva unei posibile confirmări a următoarei teze: orizontul care ne face să
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este doar un vlăstar al temporalității, aceasta din urmă fiind sensul originar al Dasein-ului. Dacă temporalitatea constituie sensul ființei Dasein-ului uman și dacă comprehensiunea ființei aparține constituției ființei Dasein-ului, atunci comprehensiunea ființei nu poate să fie posibilă decât pe temeiul temporalității. Astfel se conturează perspectiva unei posibile confirmări a următoarei teze: orizontul care ne face să înțelegem ceva de felul ființei în genere este timpul." Heidegger, Problemele fundamentale ale fenomenologiei: "Introducere", 4., p. 44. 224 "Dacă avem conceptele originare și primitive
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
colectiviste pun accentul pe comuniunea socială, pe scopurile grupului și armonie, în timp ce valorile individuale încurajează realizarea și succesul personal (Kluckhohn, Strodtbeck, 1961). Alte cercetări tematice similare au demonstrat că grupurile de muncă se dezvoltă în timp, iar indivizii colectiviști percep temporalitatea în mod diferit de individualiști (Sosik et al., 2005). Heterogenitatea grupului este mai mare între individualiști, iar colectiviștii pun accentul pe similaritatea valorilor, pe asemănări cu ceilalți membri ai grupului, în timp ce individualiștii evidențiază mai ales diferențele. Individualiștii califică diversitatea în cadrul
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
de regulă, împreună cu fiul nostru, în afara orașului în care locuim, adică acolo unde am considerat întotdeauna că ne aflăm "acasă", în casa de la țară a părinților soției mele. Cred că o privire de ansamblu indică, peste toate, o "armonie" a temporalității. Există, neîndoios, și situații de excepție, cum ar fi cele legate de deplasările la conferințe sau de deplasările în străinătate, când devenim, fiecare dintre noi, "interșanjabili". Mă regăsesc pe deplin, familial și profesional, în stilul de viață pe care îl
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
teorie literară în gimnaziu, în Rev. de Ped., an 32, nr. 9, sept. 1983, p. 29-32. [19] BALTĂ, TRAIAN, Stilurile funcționale ale limbii române actuale. Probleme de didactice gimnazială, AnEAIL, 3, 1983, 178-182. [20] BARANGĂ, ILIE, Implicații metodice în predarea temporalității, Bul Șt Pitești, 1983, 101-104 (Eng. Ab.) [21] BĂLĂNOIU, EMILIAN, Cultivarea limbii o îndatorire a tuturor cadrelor didactice, în “învățământul liceal și tehnic profesional”, an 31, nr. 8, aug., 1983, p. 15-17. [22] BĂRBOI, CONSTANȚA, Concursurile pe obiecte - mijloace de
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
le-au vehiculat, încât mă tem de pierderea conținuturilor mele reflexive ce echivalează în fond cu o știrbire a identității. Scrisul reușește să-mi salveze acele părți din mine despre care nu știu unde pleacă; e forma mea de luptă cu propria temporalitate. * Din dorința de a apăra femeia (sunt tentat să cred că din dorința de a o face asemenea bărbatului, o asemănare ce vizează de fapt identitatea), feminismul a dat prea multe conotații negative faptului de a fi mamă. Riscăm în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
trecerea de la suflet la spirit. Dacă sufletul poate fi mântuit prin credință (și cu ajutorul Divinității), spiritul poate fi salvat prin creație (cu sprijinul Istoriei). Semn că renunțarea la credință este o fugă a omenirii din nemurire în timp, dar o temporalitate ce frizează nemurirea prin medierea Istoriei. Atât varianta credinței cât și cea a științei ascund o spaimă de curgerea timpului; doar căile pe care apucă fiecare sunt diferite. * Dorința de sistem dă seama de vecinătatea religiei. * Gândirea creează realitate. Să
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
fiecare sunt diferite. * Dorința de sistem dă seama de vecinătatea religiei. * Gândirea creează realitate. Să reflectăm, spre exemplu, la realitatea inexistenței lucrurilor, pe care o trăim ca absență. * Istorialitatea existenței cotidiene este marcată de evenimentele specifice (absolvire, căsătorie, copii etc.). Temporalitatea desfășurată sub semnul credinței constituie o combinare între organizarea evenimențială specifică modului cotidian și ciclicitatea specifică religiei. Existența în timp a unui autor are ca puncte de reper cărțile scrise (sau nescrise!), ele despărțind perioade diferite ca intensitate și orientare
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Existența în timp a unui autor are ca puncte de reper cărțile scrise (sau nescrise!), ele despărțind perioade diferite ca intensitate și orientare. Raportul unui scriitor cu timpul este un amestec de discontinuități și puncte de maximă trăire. * Care este temporalitatea specifică gândirii? Tind să cred că Jurnalul constituite o cale potrivită de a încerca deslușirea ei. Un risc al scrisului: poate dezvălui impostura în gândire pe care un noian de diplome încearcă s-o acopere. * Prin intermediul filmelor, romanelor, divertismentului și
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
în sine. A-ți trăi viața sub semnul urgenței poate să arate atât o teamă de moarte, înțeleasă drept capăt al tuturor proiectelor tale (este și o rigiditate aici, născută din urgența împlinirii idealurilor), cât și o inadecvată înțelegere a temporalității proprii, ratând răgazul contemplării existenței tale și a celor din preajmă, eșuând astfel în fața oricărei apropieri. * Este posibil ca sensul lui a fi român să ne parvină doar după o viață de "românitate". Și atunci poate fi prea târziu. * O
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de fiecare dată din cotidian, obișnuințele noastre perceptive conservându-și cu succes domeniul de existență. * Sunt uimit de eforturile noastre continue de a ne situa în timp, de a ne preciza locul și începutul, chiar și prin modificarea perspectivei asupra temporalității. Să remarcăm imposibilitatea de a ne mai concepe, ca umanitate, sfârșitul, datorită captivității noastre în viziunea progresistă. Cum teama de sfârșitul lumii a dispărut, pe fondul atenuării pericolului atomic, (fiind înlocuită doar de coșmarul unei anomii sociale ce ar putea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Pentru registrul etic s-ar putea să avem nevoie de o altă dimensiune a conștiinței noastre. * Timpul creează continuitatea! Poate că dorința noastră de închegare a percepțiilor și gândurilor într-un tot uniform derivă din modul de-a fi al temporalității (sau din modul cultural în care percepem timpul), totalitatea fiind una cu perspectivele Istoriei, respectiv cea de-a interpreta faptele și textele din perspectiva înglobantă a prezentului. De aici poate și "Sein und Zeit", perceperea timpului dând seama într-un
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
povețelor pe care ni le dau ceilalți. Binele pe care acestea ar putea eventual să ni-l producă este pus în balanță cu răul pe care ele l-ar antrena, respectiv diminuarea încrederii în sine. Un jurnal de idei are temporalitatea sentimentului de sine. * Sunt nevoit să mă golesc de contradicții, scriindu-le, pentru a putea continua. În felul acesta încarc eventualul cititor cu povara unui alt sine. (Orice jurnal tinde să depășească raportarea la celălalt prin intermediul unei raportări la un
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Roques (1995, p. 30) reia funcțiile locului de muncă așa cum au fost ele enunțate de Jahoda (1979). Munca îndeplinește mai întâi funcții manifeste prin salariul pe care îl aduce. Dar îndeplinește și funcții latente foarte importante: • asigură o structurare a temporalității prin orarele pe care le impune; • permite o varietate a contactelor sociale în afara cadrului familial; • îl angajează pe individ în acțiuni ale căror consecințe sunt vizibile; • îi dă individului un statut și contribuie la definirea identității sale... Privarea de locul
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
punere în prezență completă, a ceea ce ești în fiecare clipă. Asemenea unui alergător de viteză care trebuie să dea totul și aceasta la modul instantaneu. O asemenea dispoziție interioară este plină de paradoxalitate, căci neagă până la urmă tot ceea ce înseamnă temporalitate, istorie personală. Ceea ce a acumu¬lat omul în experiența sa anterioară, toată formarea sa, are o valoare relativă și secundă, este schela ce trebuie dărâmată odată ce a permis ajungerea la punctul din care este cu putință de făcut experiența lui
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
dărâmată odată ce a permis ajungerea la punctul din care este cu putință de făcut experiența lui „și acum”. Toate ale tale trebuie neîncetat să se concentreze într-un acum care prin instantaneitatea sa trece dincolo de timp, deși pornește mereu din temporalitate. Este descris aici efortul neîntre¬rupt de reluare a unei atitudini ce de fapt este întotdeauna cu desăvârșire irepetabilă, nu poate fi niciodată duplicată. Ea pur și simplu este sau nu este. Cam pe aceleași coordonate ar trebui înțeleasă și
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
sistematiza artere de circulație, umanizând microcosmosul colectivităților urbane. Peisajul unei localități, cu precădere al celei urbane, nu este numai spațiu și volum, ci se conturează și în timp. Timpul orașului este istorie. Orașul care numai produce și consumă își devorează temporalitatea. Orașul care nu amintește, nici nu reprezintă. El trăiește numai pentru cei ce-l locuiesc. Peisajul Romei rămâne în sufletul călătorului nu numai prin ceea ce produce folositor. Columna lui Traian, coloana lui Marc Aureliu, Colosseum, via Appia, Fontana din Trevi
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
nu reprezintă. El trăiește numai pentru cei ce-l locuiesc. Peisajul Romei rămâne în sufletul călătorului nu numai prin ceea ce produce folositor. Columna lui Traian, coloana lui Marc Aureliu, Colosseum, via Appia, Fontana din Trevi, întregul trecut conservat creează spațiul temporalității istorice a cetății de aur. Tot astfel, pentru orașul Iași, citând doar Casa Dosoftei, Muzeul Unirii, strada Lăpușneanu, nu sunt doar urme reci ale trecutului, ci etape ale istoriei și culturii, deci etapele unei spiritualități care asigură perenitatea unei colectivități
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
relația unui grup nominal cu un centru verbal) într-o manieră formală, Pesetsky și Torrego (2004, 2011)25 consideră că, pe lângă trăsături și alte trăsături nominale (trăsături de definitudine, de exemplu), grupurile nominale sunt înzestrate cu o trăsătură neinterpretabilă de temporalitate (uT)26. Verificarea acestei trăsături se face prin procedeul de ACORD introdus în §II.2.1. Astfel, definițiile structurale ale nominativului și acuzativului sunt cele din (36) și, respectiv, (37), iar Filtrul de caz din gramatica GB este rescris în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
centrul verbalizant v (39), Pesetsky și Torrego (2004) îmbogățesc structura lexicală a domeniul v prin introducerea proiecției TenseObjectP (TOP) (40) care are un dublu rol, semantic și sintactic. Din punct de vedere semantic, proiecția TOP plasează într-o relație de temporalitate subevenimentul exprimat de vP cu subevenimentul exprimat de VP. Din punct de vedere sintactic, TO (la fel ca TS, care exprimă temporalitatea principală a propoziției) este înzestrat cu trăsături nevalorizate, care se valorizează prin ACORD cu cel mai apropiat DP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
un dublu rol, semantic și sintactic. Din punct de vedere semantic, proiecția TOP plasează într-o relație de temporalitate subevenimentul exprimat de vP cu subevenimentul exprimat de VP. Din punct de vedere sintactic, TO (la fel ca TS, care exprimă temporalitatea principală a propoziției) este înzestrat cu trăsături nevalorizate, care se valorizează prin ACORD cu cel mai apropiat DP din domeniul de c-comandă (complementul lui V). Astfel, prin ACORD, trăsăturile u ale centrului TO se satisfac și trăsătura uT a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
activă (i.e. procesul de atribuire a cazului n-a avut loc). Această trăsătură se va șterge și atribuirea nominativului va avea loc în aceeași manieră ca atribuirea acuzativului, odată cu inserarea în derivare a centrului TS din domeniul flexiune, care machează temporalitatea principală a enunțului. 2) Atunci când complementul lui V este un obiect propozițional, procesul de satisfacere a trăsăturilor centrului TO se desfășoară într-un mod asemănător, dar nu identic. În joc intră, în principal, trăsăturile elementului de subordonare și trăsăturile de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
principală a enunțului. 2) Atunci când complementul lui V este un obiect propozițional, procesul de satisfacere a trăsăturilor centrului TO se desfășoară într-un mod asemănător, dar nu identic. În joc intră, în principal, trăsăturile elementului de subordonare și trăsăturile de temporalitate ale propoziției subordonate. Toate detaliile procesului se găsesc la Pesetsky și Torrego (2004: 511-518). Referitor la procesul de evacuare a complementului centrului V în structurile tranzitive, apare întrebarea dacă analiza pe care am prezentat-o până în acest punct satisface această
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nefiind angajat în acest proces. Din contră, dacă analizăm auxiliarele românești, observăm că valorile sintactice marcate de acestea sunt modul și modalitatea; de exemplu, în perechea minimală de mai jos, auxiliarul voi specifică modul indicativ (modalitatea irrealis), iar diferențele de temporalitate sunt marcate de infinitiv, respectiv "infinitivul perfect" (de fapt, auxiliarul fi plus participiul verbal trecut): (89) a. voi pleca (viitor propriu-zis) b. voi fi plecat (viitor anterior) Ideea că auxiliarele nu sunt direct implicate în valorizarea temporalității este neechivoc verificată
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]