1,728 matches
-
pe față, ci atârnate la ceafă, încât, trecând pe lângă el și depărtându-se, îl țintuiau și mai tare cu privirea. La cârciumă, Fandarac îi făcu, din colțul lui, semn : — Ce-i cu tine, cumetre, așa palid ? Parcă ești dat cu tencuială pe față... Petrache avea un păr moale și încâlcit, de culoarea mătăsii porumbului. Încerca uneori să-l pună în oarece rânduială ridicându-și-l de pe frunte cu degetele rășchirate. Ceea ce făcu și acum, dar asta nu-i ajută cu nimic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că zgomotul înseamnă absența oricărei tăceri. Să zicem că smârcurile acoperă smocurile de iarbă. Înseamnă asta absența ierbii ? Ori cerul se îngroașă, vinețiu și noros. Înseamnă asta oare absența soarelui ? Într-un fel, viața e un fel de a amesteca tencuielile, încât adesea frescele rămân dedesubt și tencuielile crăpate se arată deasupra. Uneori, tăcerea străpunge prin smârcurile zgomotoase. Așa cum, în închisoare, ți se face dor de propria umbră, tot așa ți se face dor de tăcere. Curgerea sângelui prin vine rămăsese
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zicem că smârcurile acoperă smocurile de iarbă. Înseamnă asta absența ierbii ? Ori cerul se îngroașă, vinețiu și noros. Înseamnă asta oare absența soarelui ? Într-un fel, viața e un fel de a amesteca tencuielile, încât adesea frescele rămân dedesubt și tencuielile crăpate se arată deasupra. Uneori, tăcerea străpunge prin smârcurile zgomotoase. Așa cum, în închisoare, ți se face dor de propria umbră, tot așa ți se face dor de tăcere. Curgerea sângelui prin vine rămăsese singurul loc unde mai exista tăcere, și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de toamnă. Dar în extazul care îl cuprinsese, călcând moale, ca pe un covor gros, nu era loc de nedumeriri. În fața atâtor lucruri neobișnuite, nimic nu îl mira mai puțin decât absența mirării. Așa și casa. Era la fel, cu tencuiala neîngrijită peste pereți înjghebați din chirpici, cu acoperișul din păpuriș cenușiu, cu ușa scundă și clanța încovoiată, de parcă sta tristă, cu colțurile buzelor lăsate, cu stâlpii prispei dând întregii case înfățișarea unei femei gârbovite, cu bărbia rezemată în coate. Și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
semn să se apropie : Te uiți la peretele ăsta ? Vinișoarelor din perete le spunem crăpă turi. Peste o săptămână vin să văruiască. Gata cu vinișoarele. Altă dată, așteptăm cu anii. Așa și la om. Uneori fisurile se acoperă cu o tencuială nouă, alteori nu. Sau văruim, dar dedesubt rămâne tot coșcovit. Cosmina continuă să privească radiografia. Apoi, dintr-odată, se întoarse spre el. Efrem își făcu de lucru printre fotografii. — E adevărat ce mi-a spus Papi ? — Tot ce spune Papi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să lingă dârele de sânge de pe perete, apoi atârnați cu capul în jos, ca sângele să se întoarcă de unde îl risipiseră. Iar ceilalți erau puși să dănțuiască în jurul răstignitului fără de cruce. Unul dintre noi a scrijelit pereții și a înghițit tencuiala. Altul a mâncat un săpun întreg. De fiecare dată a fost prea puțin. De fiecare dată pedeapsa a fost atât de cumplită, încât, nemaiștiind dacă e mort sau viu, întemnițatul uita să se mai sinucidă. Au fost și alții care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mută brusc, astfel că mâna lui nu mai poposi pe obrazul băiatului. Îi apucă tolba de la gât și o smulse. Scoase mărul, pe care îl izbi, pufnind scârbit, de perete ; din locul unde fructul se zdrobise, căzu o țandără de tencuială coșcovită. Mai aruncă niște biscuiți și o bucată de pâine și, în sfârșit, găsi monedele. Întoarse tolba pe dos să nu-i scape nimic și numără din nou. — Cât de-o bere și-o votcă mică, pufni totuși vesel. Se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru amândoi era punga cu aurolac pe care, cu mâini tremurânde, și-o treceau unul altuia sau, mai exact, și-o smulgeau unul altuia. Lucică avea, în schimb, fața albă și netedă, chipul prelung de parcă ar fi fost zugrăvit pe tencuială, iar trăsăturile delicate păreau trase cu pensula subțire a unui desenator japonez. Părul lung îi ascundea bună parte din chip, ochii negri îi erau tăiați pieziș. Prin buzele supte se vedea că-i lipsesc dinții din față, ceea ce dădea caninilor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi fost croită pentru oameni. Odată, Maca, pe care îl fascinau lucru rile imposibile, își lipise urechea de asfalt, apoi șoptise : „Încă se mai aud“. De o parte era un gard lung, făcut din panouri de prefabricate, acoperite cu o tencuială cenușie, grunjoasă. De înălțimea unui stat de om, panourile aveau traforate orificii în formă de romb, prilej de a privi înăuntru. Era un model stângaci, ca de covor oltenesc, dar de o liniaritate desăvârșită. Nu știm ce se afla pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fără trenul de opt, spuse Maca. — N-am mai fi plecat în armată. — N-am mai fi plecat la facultate. N-ar mai fi murit Luca. Nu mai era nimic de adăugat. Pereții se îmbujorară, șuieratul locomotivei se îmbibase în tencuială. — Trebuie să beau ceva, șopti Tili. Ușa se deschise, scoasă, parcă, din țâțâni, și o namilă își făcu loc, cu halbele de bere. — Uită-te la el ! exclamă Tili. Hei, omule, asculți pe la uși... Namila râse întretăiat, scoțând un sunet
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care târându-se în pulberi, pe drumul deportărilor. Pământul celor morți se scutura ca o cergă peste pământul celor vii. Fețe translucide, ochi adânciți în orbite, acolo unde găvanele nu erau de-a dreptul scobite, mâini ale căror unghii zgâriau tencuielile, gemând în locul buzelor strivite, umeri îngustați, coaste străpungând, ca niște arcuri de oțel, pielea subțiată a piepturilor costelive. Li se auzea murmurul, fără a se înțelege ce anume spuneau. O apă curgătoare, un ritm anume al lanțurilor care legau gleznele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se împuțina, umbrele își strângeau cercul pe perete. Nu putea să iasă din captivitatea de amintiri și fantasme decât smulgându- se. Lovi cu lama cuțitului în zid, cam acolo unde ar fi trebuit să fie gâtul umbrei lui. Bucăți din tencuială căzură, dar umbra rămase mai departe lipită de zid. Mai izbi de câteva ori. Ajunsă la cărămizi, lama cuțitului scrâșni, neputincioasă. Înțelese că nu se putea sinu cide ucigându-și umbra. Nu putea nici măcar să uite. Așteptă să se împlinească
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de iarbă din curte îi deștepta imaginea cimitirului, individul avea prea mare respect de vegetal și lăsa scaietele să crească în crăpături de trotuar. Totdeauna spusese că arhitectura trebuie să se purifice de orice natură vie. Intrarea cu coloane de tencuială îi făcea rău. - Sinistru! - Domnule Ioanide, observă persuasiv Gaittany, însă dumneata ai spus despre casă că e superbă, că-ți aduce aminte de un monument de Palladio exilat în altă climă. - Nu pot să sufăr, continuă Ioanide și mai îndîrjit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aer a cafea, dar și a ceva putred și descompus. - Și zi, nu vine Ioanide, regretă Angela Valsamaky, cu glasul ei gros, silindu-se a nu mișca prea mult buzele violent vopsite cu rouge și a nu-și crăpa fina tencuială de pudră și fard de pe fața ei senilă. Păcat! Ce om original! - Hei... zise Panait Suflețel sărind de pe scaun în mijloculodăii și trecîndu-și pieptenele degetelor prin părul alb, contrastând cu fața tânără, Ioanide e epicureu, Ioanide umblă acum după femei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prea multă supraveghere, deși făcând de departe impresia stăpânirii de sine, datorită redusei sale emoționabilități, privi cu interes pereții, tavanul, mobilele. Nu cunoștea noua locuință a lui Ioanide și, intrat în birou, examină foarte curios totul, oprinduse la gravuri, pipăind tencuiala cu degetul. Mărturisi arhitectului că apartamentul i se pare foarte frumos, ceea ce produse plăcere vădită aceluia. Biroul lui Ioanide era de altfel nu se poate mai simplu, într-o casă economică, ridicată de el pentru un proprietar care îi cedase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ei primitiv fusese de a sluji drept dugheană pentru petreceri în afara satului, căci avea un parter scund, cu stâlpi groși de lemn și obloane, iar deasupra, cat cu prispă. Casa era făcută evident din drugi de lemn, însă acoperită cu tencuială și văruită. Acoperișul era de olane. Lui Ioanide i se păru încîntătoare de la distanță, așa îndreptată către un infinit de iarbă și spre crestele munților. - Aci, zise el de pe pătură, mi-ar place să trăiesc.(" Conțescu are dreptate!") Am să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
multa iarbă din curte îi deștepta imaginea cimitirului, individul avea prea mare respect de vegetal și lăsa scaietele să crească în crăpături de trotuar. Totdeauna spusese că arhitectura trebuie să se purifice de orice natură vie. Intrarea cu coloane de tencuială îi făcea rău. - Sinistru!" Etc., etc. Prin numeroasele personaje aduse în scenă, prin multitudinea problemelor puse, prin varietatea unghiurilor de percepție și mediul social observat, primul capitol al romanului, construit pe trei coordonate esențiale, recheamă prin analogie, la scară redusă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în absența ideii proprii și în numele bunului- simț, ca spirit critic gol. Tot ce este emis aici în pozitiv se rezumă la vidul epitetului laudativ ("marele gînditor" etc.), iar tot restul este o contestație constantă și oarecum haotică la nivelul tencuielii unui edificiu pe care, de altfel - lipsindu-i lectura tratatului inedit de ontologie - Paleologu nu îl cunoaște în integralitatea lui. Scrise cu vervă de bună calitate, dar cu un colocvialism supărător ("aici te-am prins, dragă Dinule!"), paginile acestea au
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la particulari. Casa lui Moș Costache e din pereți portanți de cărămidă, cu planșee pe grinzi de lemn. Când moșul depozitează materiale grele în casă, elementele orizontale se curbează periculos și efortul transmis la pereți îi determină să lucreze, fisurând tencuiala sub formă de fulger. Decorațiunile acestor case sunt la fel de „absurde” și din materiale caduce. În ceea ce privește instalațiile, absenței celor de apă i se adaugă lipsa electricității. În centru însă, la localul lui Iorgu de pildă, ba chiar în casele de raport
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
doar cîțiva pași - se scuză încă o dată și intrăm în casă. E o casă veche, cumpărată de tatăl său, una din puținele case de bîrne care au mai rămas prin înprejurimi și ne spune că intenționează să facă vizibil, de sub tencuială, în exterior, un colț al construcției. Un volum uriaș de material, adunat și conservat cu grijă, e rezultatul căutărilor de o viață întreagă ale acestui cărturar robit pasiunii pentru istoria poporului roman. Arheologie, etnografie, lingvistică, tot ce stă legat de
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
16, respectiv 4 versuri, cu măsură și ritm variabile, cu rimă împerecheată). Incipitul asociază eului liric ipostaza poetului care creează întrun spațiu al claustrării, năzuind să transforme în artă orice experiență trăită sau imaginată: Le am scris cu unghia pe tencuială / Pe un părete de firidă goală. Prima secvență surprinde condiția neobișnuită a artistului modern, imaginând actul scriiturii întrun uni vers carceral. În acest context, motivul întunericului și motivul singurătății devin simboluri ale condiției umane și, implicit, ale existenței poetului. Solitudinea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mai laică și mai liberă, în sensul unei anumite moralizări în funcționare: el trimitea comisari în marile orașe, însărcinați să controleze distribuirea legitimațiilor de membri. Dar, prizonier al sistemului, practicînd el însuși clientelismul, operațiunea sa n-a fost decît o "tencuială" neterminată. Din alianța socialistului Bettino Craxi, plasat în fruntea guvernului între 1983 și 1987, cu grupurile ostile lui De Mita, a rezultat trioul Craxi-Andreotti-Arnaldo Forlani (acesta din urmă ales secretar al DC în 1989, în timp ce Andreotti forma cel de-al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
poliedrică, a zidurilor cetății vechi ce ardea În depărtare - Bosco, Goya și doctorul Atl, printre alții: mâinile omului, naturii și destinului topite În magma unui singur orizont. Fisurile nu vor servi la nimic. Nu erau primele. Structura consolidată a turnului, tencuiala din ciment și nisip, aplicarea de var acrilic alb nu ascundeau nici vechimea edificiului tricentenar și părăsit, nici stricăciunile produse de intemperii, eroziuni și salitra mării din preajmă. Într-un fel, era și o luptă cu timpul, al cărui caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu legi formulate În expresii matematice clasice. Rezumându-mi conferința, dragă amice, și Înainte ca tu să plătești nota: chiar dacă nu pare, În haos există ordine. Și fisura aceea din perete - una dintre atâtea altele - făcea parte din haos. În ciuda tencuielii groase din ciment și nisip, cu care Faulques chituise zidul circular al turnului de veghe, una dintre crăpăturile cele mai mari progresase cu alți câțiva centimetri În ultimele săptămâni. Și afecta deja una dintre zonele pictate ale frescei, Între negrul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
montantul din stânga al ușii turnului, așteptau călare ocazia de a intra În luptă, deși unul dintre ei o luase Înaintea Întregii cete, cu lancea În cumpănă, atacând de unul singur un grup de lănci pictate ceva mai la stânga, unde pe tencuiala peretelui nu se vedea decât schița În cărbune, negru pe alb, a siluetelor confuze care, În pictura terminată, aveau să fie avangarda unei oști. Modul cum Îl reprezentase pe cavalerul solitar - la Început urma să aibă o atitudine liniștită, În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]