1,086 matches
-
tendință ostilă față de această a doua persoană și apelează la a treia persoană care inițial îl deranja ca aliat"*. Ibid., p. 148. Spunându-și povestea deocheată, naratorul îi face plăcere naratarului, pus astfel în postura de evaluator al calității enunțării tendențioase. Aceasta din urmă implică un al treilea, femeia, care a făcut obiectul unei transformări: a trecut de la statutul de tu la cel de persoana a treia, sau mai degrabă de "non-persoană", adică de exclusă din schimbul de replici. Aceste practici
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
spatele drept și sprijinit de scaun, își ținea mădularul viril în mâna dreaptă [...]". pp. 59-60. E de presupus că, într-un asemenea text, cititorul va obține plăcere nu atât din afectele exprimate de adolescentă, care sunt inexistente, cât din caracterul tendențios al situației de voyeurism: o tânără inocentă (în epocă, o fată de unsprezece ani nu mai este chiar o copilă) care privește un bărbat masturbându-se. În orice caz, chiar dacă nu există o situație de voyeurism, chiar dacă nu există nici un actor
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
nu are un statul identic într-un tratat de medicină și într-o activitate sexuală, chiar dacă acest tratat este o lucrare de sexologie. Dacă limbajul n-ar fi decât un simplu instrument de decalc neutru dintr-o "realitate" unică, vocabularul "tendențios" n-ar mai exista. Ar fi suficient vocabularul specializat al științelor medicale. Însă literatura pornografică folosește foarte parcimonios vocabularul medical, care implică o relație cu trupul puțin compatibilă cu cea a propriului dispozitiv. Termeni precum "cunnilingus", "felație", "intromitere"... presupun o
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
prin intermediul acestei literaturi dar și prin frecventarea altor practici verbale atopice locutorii înmagazinează un anumit număr de cuvinte care le devin familiare și pe care nu le vor putea folosi niciodată decât în situații foarte speciale. În materie de vocabular tendențios, una din particularitățile universului pornografic este că înfățișează drept normal ceea ce este strict interzis în viața de zi cu zi. Să luăm drept exemplu următoarele două pasaje: "Lui Traitdamour i se sculă din nou, parcă era turbat; se azvârli peste
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Într-un context explicit sexual, eufemismul are mai degrabă ca efect sporirea excitației, dacă este folosit cum trebuie. Regăsim aici însuși principiul strip-tease-ului, care crește excitația printr-un joc între ceea ce ascunde și ceea ce arată. Eufemismul are, ca și cuvântul tendențios, puterea de a marca dorința, dar o face pe ocolite. Se înțelege că Sade îl utilizează excesiv când personajul focalizator este o victimă. În Les Infortunes de la vertu, nefericita Sophie povestește maltratările la care o supun dezmățații de călugări: "Mă
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
la sanctuar"*. pp. 117-118. Metafora țesută cu privire la sacrilegiu (maltratări sexuale = sacrificiu religios) permite înlănțuirea desemnărilor voalate. La un prim nivel, această eufemizare generală se poate justifica prin preocuparea pentru verosimilitate: când își povestește nenorocirile, inocenta victimă nu folosește un vocabular tendențios care ar presupune complicitatea ei cu lumea desfrânaților. Este aici o problemă de ethos: prin modul ei de a vorbi, Sophie trebuie să-și dovedească nevinovăția. Dar, la cel de-al doilea nivel, vălul acesta eufemizant este în slujba excitării
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Johnson, că era alcoolic. Mă lași?... N-ar fi nimic rău în asta dacă n-ar veni în urma unor însăilări de doi bani a diverse biografii (bine făcute, multe clasice), pentru a extrage sămânța adevărului într-un mod cel puțin tendențios: eu sunt deținătorul adevărului, de acum viața voastră intelectuală, coafezelor, se va schimba. Ei, acum să-i dăm gionsonului ce-i al gionsonului... dacă ești în clasa a opta și mama ta e pocăită, iar tati e alcoolic, poți citi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
oameni o reprezentare a unor realități alternative. Tânjirea larg răspândită după o astfel de altă lume se afla la începuturile mișcării hippie, care s-a născut în cartierul Haight Ashbury, din San Francisco. Mai întâi amorali și anarhiști în mod tendențios, noțiunile axiologice ale hipioților s-au întors rapid la un idealism utopic: dragoste în loc de război, a împărți în loc de a cumpăra, experiență vie în loc de posesie. Hipsteri de școală veche, precum maestrul zen Alan Watts, un iubitor al vinurilor bune și al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
ilustru medic și bun profesor de învățământ superior în orașul New York, care, în ciuda apartenenței sale la o etnie dramatic încercată în timpul celui de al doilea război mondial, mi-a făcut o dovadă de patriotism de înaltă clasă. La o replică tendențioasă a altui coleg, rămas ilegal în SUA, care, pe un ton foarte critic, ne dădea sfaturi de tip directivă, precum: "[...] voi trebuie să vă eliberați de concepțiile comuniste [...], de obediența păguboasă față de niște oarecare activiști și să faceți ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
creatorul. * Cu toate că stilul este extrem de accesibil, textul este de fapt elitist: el presupune o rafinată plăcere a jocului pentru joc. Nu căpătăm în final nici iluzia vieții, nici măcar adevărul despre joc. Pentru autorii Desperado, în esență (indiferent de afirmațiile lor tendențioase, cum că nu vor decât să amuze lectorul cu o față a realului), realul nu există, ficțiunea îl inventează. * Confundarea imaginarului cu realul este premeditată. Romanul Desperado e un drog care creează dependență. După ce-l citim, revenim foarte greu la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în acord cu panteismul mitologiei antice, erau decise în templul zeilor. A fost o epocă importantă pentru dezvoltarea cunoașterii psihologice, de completare a paradigmei sale de suport din perspectivă religioasă, teologică. În mod nedrept ea a fost și mai este tendențios desconsiderată și echivalată cu valențele negative și ideologice ale scolasticii, care, la un moment dat, au fost duse la îndeplinire cu mijloacele represive ale Inchiziției. Însemnătatea psihologică a acestei perioade provine însă din altă parte, din faptul că a putut
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Eminescu apărute în Timpul în anii 1880 și 1881. Ediția cuprindea doar 33 de texte și nu avea la bază criterii riguroase de selecție. Coleg de redacție cu Eminescu la Timpul și pentru o vreme director al publicației conservatoare, Păucescu reproduce tendențios o serie de articole cu tentă anti-liberală, din dorința de a demonstra atitudinea politică conservatoare a gazetarului. Editorul intervine de altfel în corpul textelor și modifică titlul unora dintre articole. După 14 ani de la ediția Păucescu, în 1905, I. Scurtu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de o prefață succintă, consemnând câteva dintre trăsăturile publicisticii eminesciene. Față de volumele anterioare, ediția A.C. Cuza mai include șase articole de fond reproduse după Timpul, studiul "Chestiunea israelită" și câteva creații lirice din manuscrise. Din păcate, editorul acestui volum selectează tendențios materialul în vederea argumentării naționalismului eminescian. Ediția lui D. Murărașu, intitulată Scrieri politice, apărută la Scrisul Românesc din Craiova, în 1931, are meritul de a restabili textul multora dintre articolele trunchiate în edițiile anterioare și de a opera o organizare cronologică
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și, când nu sunt de-a dreptul sărace, sunt lacunare, oricâte eforturi s-au făcut de la una la alta din aceste culegeri, în vederea sporirii fondului editat prin adăugarea unor noi texte"164. Pe lângă dimensiunile modeste ale acestor volume, remarcăm selecția tendențioasă a articolelor, intruziuni ale editorilor în corpul textelor, modificări operate la nivelul titlurilor, nesiguranța în ceea ce privește paternitatea unor materiale și organizarea lor aleatorie. Efortul de editare a textelor jurnalistice culminează cu ediția completă a Operelor eminesciene, inițiată de Perpessicius în 1939
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
radicalismului și a închiderilor pe care le operează la nivel de interpretare: nici supralicitarea, nici respingerea ab initio nu oferă soluția unei apropieri adecvate de creația poetului. O altă tendință, manifestă la nivelul exegezei jurnalisticii eminesciene, are în vedere excerptarea tendențioasă a unor fragmente din corpul articolelor și formularea, pe baza acestora, a unor judecăți de valoare mistificatoare privind gândirea politică a gazetarului. Aprecierea de reacționarism, formulată de critici precum Dobrogeanu Gherea și Eugen Lovinescu, funcționează ca un element inhibitor la
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
timpului, publicistica devine obiectul de analiză predilect al "acelora pentru care supralicitarea ideilor politice, economice etc. ale gazetarului (împlinită cel mai adesea în detrimentul poetului) viza aservirea mitului eminescian unor cauze străine atât textului originar, cât și creatorului său"262. Selecția tendențioasă a unor fragmente și coroborarea acestora cu diverse însemnări din manuscrise au condus la pervertirea imaginii jurnalistului Eminescu, prin anexarea unor etichete peiorative care s-au perpetuat de-a lungul timpului, împiedicând dezvoltarea unei relații autentice cu publicistica eminesciană. Interpretarea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
un adevărat pat procustian pentru scrisul jurnalistului. Astfel, pentru a se argumenta încadrarea publicisticii eminesciene într-o ideologie sau alta, s-au excerptat fragmente din corpusul jurnalistic, avansându-se ipoteze și judecăți de valoare variate, dincolo de litera textelor. Tehnica excerptării tendențioase și a de-contextualizării a funcționat mereu în favoarea interpretărilor trunchiate, tendențioase, ale publicisticii eminesciene. Alteori, așezarea ideologică sau etnică a interpreților și-a pus amprenta asupra receptării, generând comentarii părtinitoare în privința concepțiilor și atitudinilor politice ale jurnalistului. 4.3.3. Direcții
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
se argumenta încadrarea publicisticii eminesciene într-o ideologie sau alta, s-au excerptat fragmente din corpusul jurnalistic, avansându-se ipoteze și judecăți de valoare variate, dincolo de litera textelor. Tehnica excerptării tendențioase și a de-contextualizării a funcționat mereu în favoarea interpretărilor trunchiate, tendențioase, ale publicisticii eminesciene. Alteori, așezarea ideologică sau etnică a interpreților și-a pus amprenta asupra receptării, generând comentarii părtinitoare în privința concepțiilor și atitudinilor politice ale jurnalistului. 4.3.3. Direcții tematice Manifestându-se în direcții multiple, de la articole pe teme
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o parte, atitudinea encomiastică, de supralicitare a scrisului jurnalistic eminescian 511, de cealaltă parte, atitudinea denigratoare, de contestare a oricărei valori publicisticii poetului 512. Pe lângă cele două tendințe extreme, se înregistrează proliferarea unor interpretări ideologizante care, pe baza unor excerpte tendențioase din corpul articolelor, încearcă să demonstreze afilierea jurnalistului la diverse grupări politice 513. În acest sens, Eminescu a fost revendicat pe rând ca marxist, legionar, comunist, conservator, liberal și lista continuă cu etichete care frizează absurdul. Vorbind despre pericolele unor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
curente în veacul al XIX-lea, sunt evidențiate de istorici precum Ioan Scurtu (1990; 1991), Dan Berindei (1962; 2002) și Ion Bulei (1990). Alteori, situarea ideologică sau etnică a interpreților a afectat gradul de obiectivitate al analizelor, conducând la afirmații tendențioase, fără acoperire în corpul articolelor 519. Prin urmare, dacă interpreții publicisticii eminesciene au repercutat asupra scrisului jurnalistului valori, atitudini, prejudecăți, specifice contemporaneității, acest lucru s-a datorat, în mare parte, fie afinităților lor ideologice, fie ignorării orizontului social, istoric și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
să subliniem deschiderile analitice pe care le permite un astfel de demers și relevanța metodologică a acestui instrument în descrierea structurii și funcționalității semiozei eminesciene. Eludarea unuia sau altuia dintre parametrii hexadei determină tot atâtea limite ale analizei, generând interpretări tendențioase și incomplete. Așezarea într-un unghi sau altul, pe o latură sau alta a figurii hexadice echivalează cu asumarea a tot atâtea perspective de interpretare, îndemnând la precauție în formularea unor judecăți radicale, în lipsa epuizării analitice a tuturor coordonatelor și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o perfectă onestitate, cu instinctele generoase ale subprefecților, cu independența aproape legendară a colegiului al IV-lea, nu-și vor face (sic!) iluziuni în privirea aceasta"526. Textele publicistice construiesc în mod explicit două tipologii la nivel de recepare: cititorul tendențios, care atribuie jurnalistului concepții și atitudini mistificatoare, și cititorul ideal, capabil să descifreze și să se plieze pe strategiile discursive ale gazetarului. Din punct de vedere pragmatic, publicistica eminesciană marchează deplasarea accentului de pe funcția referențială a limbajului publicistic, de reprezentare
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unor atitudini antisemite în opera scriitorilor români. Din prisma modelului hexadic, apartenența etnică a interpretului imprimă o lectură particulară articolelor eminesciene, jurnalistul fiind acuzat de desconsiderarea drepturilor minorității evreiești în epocă. În acest caz, finalitățile interpretative ale autorului determină selecția tendențioasă a unor fragmente din corpul articolelor, menite să-i sprijine afirmațiile, și eludarea textelor care contravin judecăților promovate. 520 Pentru reconstituirea contextului istoric, social și politic al epocii eminesciene, am apelat, în principal, la lucrările istoricilor Dan Berindei, Ioan Scurtu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de la prejudecăți. Prejudecata este o paradigmă ce comandă atitudini ulterioare: răspunsuri, obiecții, evaluări. Gândirea nu mai este ghidată de premise autentice, ci de o cauzalitate externă. Un învățământ bazat pe prejudecăți, de orice fel ar fi ele, este un învățământ tendențios. În acest caz îndoctrinarea se exercită asupra conținutului predat și nu a formei de predare. 5. A preda, pornind de la o doctrină ca și când ea ar fi singura posibilă. Profesorul devine îndoctrinator atunci când, adoptând un model explicativ, are tendința de a
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
sau minimalizarea unor fapte contrare celor prezentate cu insistență. Cenzurarea este un mijloc tipic de îndoctrinare, pentru că împiedică accesul la informație al oamenilor. 7. A falsifica faptele pentru a etala o anumită doctrină. În acest context învățământul nu este doar tendențios, ci și mincinos. Profesorul îndoctrinator inventează fapte, fabrică mărturii și martori. În îndoctrinare se utilizează rar minciuna evidentă, ușor de demascat, ci mai degrabă exagerarea sau omisiunea. Aceste ipostaze ale îndoctrinării prezente în domeniul învățământului, sunt departe de a crea
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]