35,642 matches
-
O să preiau de altfel această premisa și eu, referindu-mă nu la toate eseurile din carte, ci doar la trei dintre ele, poate marginale în contextul mai larg al operei simmeliene, dar centrale din perspectiva unei vogi actuale în reflecția teoretică, si anume cea a concentrării unui discurs sofisticat pe subiecte fie aparent ignobile, fie înșelător de modeste că resurse de întreținere a combustiei speculative. Cele trei eseuri sînt "Aventură" (de departe cel mai interesant din întreg volumul, după mine), "Modă
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
formale prin tendințe de evoluție lingvistică manifestate încă din latină tîrzie, sau cel puțin în evoluția ulterioară a limbilor romanice. Chiar dacă în cazurile de detaliu discuția despre influențele non-romanice, despre rolul substratului sau al superstratului nu e definitiv închisă, poziția teoretică de ansamblu e coerentă și convingătoare. Expunerea clară, vivace, la persoana I singular (modelul e Sextil Puscariu, exemplar pentru modul de a prezenta cît se poate de simplu, intuitiv și atractiv, rezultatele unor teorii și analize specializate) presupune anumite strategii
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
ales cele reunite în Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, 1988, volum coordonat tot de Marius Sală), la formarea cuvintelor, continuîndu-se cu capitolele care reduc la esențial morfologia, sintaxa, fonetica și fonologia. În prezentarea istorică se simte experiență autorului în problemele teoretice ale contactului lingvistic, ale bilingvismului. Evoluțiile semantice sînt puse în legătură cu modul de viață, cu condițiile specifice unei civilizații rurale; sînt subliniate consecințele lingvistice ale lipsei contactului cu latină că limba de cultură, caracterul predominant oral al dezvoltării limbii române. Discursul
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
să ne trezească admirația, ca orice lucru bine făcut. Pe de altă parte, hiperbola - ca principiu structurant al narațiunii - pune toate faptele narate sub o lupă măritoare, conferindu-le dimensiuni uriesesti, aproape mitice. Și fiindcă tot am apelat la aparatul teoretic al lui Kundera, trebuie spus că prozatorul și eseistul ceh consideră trăsături că cele de mai sus ca aparținând unei epoci ănaiveă și fericite a românului, anterioare etapei propriu-zis moderne a genului, care începe cu realismul ăîntoarcereaă lui Mendoza la
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
fi, cred, să zăbovesc, firește tot rezumativ, asupra cîtorva aspecte legate de evoluția unor discipline în Evul Mediu, pentru a oferi doar o mostră de funcționare a metodei și raționamentului autorului. Spațiul disciplinar în care gestul are o importanță stabilită teoretic și recunoscută direct este, evident, retorica clasică. În varianta latină, cele cinci părți constitutive ale retoricii sînt invențio, dispositio, elocuțio, memoria și actio (sau pronunciatio). Ultima se referă la postura oratorului în timpul susținerii discursului său, începînd cu intonația și inflexiunile
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
paginile aproape exclusiv "bubelor, mucegaiului și noroiului" magistrului Arghezi. Orice e pervertit, bolnăvicios, dement și mincinos trezește interesul clocotitor al unei populații infantilizate, incapabilă, parcă, să sesizeze altceva decât impulsurile violente ale exteriorului. Nu țin minte că vreo dezbatere - nu teoretică: ar fi prea mult să cerem așa ceva obositei noastre populații carpato-danubiano-pontice! -, orice fel de dezbatere privind interesul imediat al țării să stârnească altceva decât indiferență, ba chiar dispreț. În schimb, orice aberație e captata asemeni unei pietre prețioase și pusă
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
Pentru a sintetiză foarte repede voi spune că de la inceput demersul meu a fost unul de lărgire progresivă. Primele mele două volume sînt în esență cărți de eseuri critice, apoi am trecut treptat de la critică operei singulare la scrieri mai teoretice; de exemplu, Figuri III din Discursul povestirii este, în cea mai mare parte un studiu de naratologie. Din acest moment, m-am ocupat, cum să spun, destul de constant de probleme de teorie generală a literaturii, deci de poetica, de studii
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
desfășurare progresivă. M.C.: Reveniți adesea în opera dumneavoastră la În căutarea timpului pierdut de Proust. Personajele sale v-au inspirat uneori concepte precum "efectul Jupien" în Praguri, "efectul Berma" în Opera artei. Proust continuă să vă inspire sub acest aspect teoretic, speculativ? G.G.: Oh, da, desigur. Și va continua să mă inspire... Pentru mine este textul care, sub aspect estetic, mă satisface cel mai mult, iar sub aspect intelectual, mă stimulează în multe privințe. Cred că voi mai avea ocazia să
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
să mă inspire... Pentru mine este textul care, sub aspect estetic, mă satisface cel mai mult, iar sub aspect intelectual, mă stimulează în multe privințe. Cred că voi mai avea ocazia să împrumut din Proust și alte motive de inspirație teoretică. M.C.: Eul autobiografic este uneori vizibil în scrisul dumneavoastră, aparent abstract și conceptual, cu o tentă de ironie și umor. S-a vorbit chiar de un anumit "comic intelectual". Este intenționat, controlat, sau mai degrabă irepresibi? G.G.: Și una și
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
autori ai unei teorii despre nostalgie. De altfel, termenul e atît de vag și de inflamat de conotații poetice, percutat de ambiguități frumoase, intimidant de familiar și de liricizat totodată, încît e greu să i te dedici dintr-o perspectivă teoretică. Avantajul lui Jankélévitch vine tocmai din amprenta unică a stilului sau de gîndire, speculativ și totodată sistematizant, analitic dar și detașat literar, controlat și în același timp atît de liber să pornească dintr-un loc anume și să ajungă unde
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
de pildă în serra în loc de seră: "Corriere dela serra" (RL 2657, 1998, 3), rifondazzione în loc de rifondazione ("partidul marxist ăRifondazzione Comunistaă", în RL 2154, 1997, 4). Așa cum sugeram de la început, discutarea unor erori de acest gen nu are de fapt relevanță teoretică - și are puține șanse de a impune formele corecte; atunci cînd pentru aceasta e suficientă deschiderea unui dicționar, a explica că greșelile există e, desigur, o banalitate.
Cuvinte italienesti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18103_a_19428]
-
livresca... a literaturii. După ce se fac uitate monografia despre Eliade și Hermeneutica ideii de literatură, e amintită în grabă Biografia ideii de literatură (ajunsă la al V-lea tom) și calificată mustrător drept "eseu (?!!) grăitor pentru aspirația autorului spre construcțiile teoretice ample". Din nefericire, departe de a fi un accident, manualul în discuție este simptomatic pentru o gamă completă de instrumente didactice inepte care, în decadă - zisă - post-comunistă, continuă să tortureze sadic generații de elevi inocenți. Dincolo de orice diferențe minore, în
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
se încumeta la ea. Lubomăr Dolezel, în cartea recent publicată în condiții editoriale onorabile de Univers, se achită, pînă la un punct, magistral de această dificilă sarcina. Intenția lui în Poetica occidentală este de a elabora o istorie a gîndirii teoretice literare, pe care o echivalează nemijlocit cu o istorie a poeticii că disciplină. Premisa e dubioasă, si astfel demersul devine suspect de la bun început. Doar pentru că autorul pornește de la Poetica lui Aristotel și ajunge la Școala de poetica de la Praga
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
nemijlocit cu o istorie a poeticii că disciplină. Premisa e dubioasă, si astfel demersul devine suspect de la bun început. Doar pentru că autorul pornește de la Poetica lui Aristotel și ajunge la Școala de poetica de la Praga nu înseamnă neapărat că gîndirea teoretică literară este, într-o durată nu lungă, ci copleșitor de lungă, o tradiție a poeticii. Totuși, Dolezel așa o înfățișează. Strategia lui, de a fixa punctele de pornire și de sosire în așa fel încît să inducă iluzia unei coerențe
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
celebrele, de-acum, dihotomii formaliste, pe care el le socoate drept ingrediente esențiale ale unor moduri poetice: teoretic/aplicat, universal/particular, exemplificare/analiza, normativ/descriptiv, sincronic/diacronic, retorica/lingvistică/semiotica. Aceste opoziții nu sînt înfățișate de la bun început că axiome teoretice, ci descoperite treptat în teoreticienii pe care autorul îi cercetează, de la Aristotel la formaliștii de la Praga. În gradata lor acumulare, ele determina și liniile de forță ale unei problematici a poeticii. Călin-Andrei Mihăilescu le prezintă cu limpezitoare conciziune în postfața
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
ar fi, neîndoios, specioase pentru cititorul prea puțin avizat sau interesat de aspectele tehnice sau științifice ale poeticii. De existență cărții, însă, și acești cititori cred că merită să fie informați. Ea reprezintă un exemplu interesant de analiză rafinată, subtilitate teoretică, și totodată un exercițiu de supraviețuire intelectuală. Călin-Andrei Mihăilescu descoperă în acest studiu toate "păcatele" care decurg inevitabil din tentația de a geometriza, adică de a descoperi armonii și coerențe euclidiene într-o istorie a gîndirii care s-ar preta
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
Mușat, Românul românesc interbelic, la Editură Humanitas, în buna colecție "tezaur" coordonată de dl Paul Cornea. Cartea, urmărind un scop didactic mărturisit, e constituită dintr-un bun studiu introductiv (autoarea îl numește prefață), un dicționar de terminologie narativa, un dosar teoretic, o bibliografie a românului interbelic, unele opinii despre român, cîteva dosare critice (despre creația lui M. Blecher, Mateiu I. Caragiale, G. Călinescu, Mircea Eliade, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu), alcătuite din opinii critice rostite despre fiecare dintre
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
că unele dintre aprecierile lui Camil Petrescu. Indiferent de aceste polemici eseistice pe marginea românului românesc, el s-a obiectivat și citadinizat, criterii ale valorii sale complexe și moderne. Bătălia pentru românul românesc fusese, definitiv, cîștigată. Românul românesc interbelic. Dezbateri teoretice, polemici, opinii critice. Antologie, prefață, analize critice, note, dicționar, cronologie și bibliografie de Carmen Matei Mușat. Editură Humanitas, colecția "Tezaur", 1998.
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
a căror adecvare în context nu e tocmai clară, unor fenomene culturale sau persoane care îi displac (gen grupul de la Păltiniș sau autorului Jurnalului de la Păltiniș), improvizînd pe astfel de temeiuri o mini-teorie personală, justificată în pripă prin două-trei referințe teoretice, a Relațiilor publice. Din prefața aceasta am aflat diverse lucruri despre biografia lui Gabriel Mardare, nimic despre Tatiana Lebedeva. Anecdotismul cultivat de prefațatorul Artei de a seduce, morga și emfaza culturală, cu mici cochetării pe ici-pe colo, așa cum apare în
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
Andreea Deciu În 1936, Walter Benjamin pronunța, într-un elegiac eseu cu aproape neașteptate revelații teoretice, dispariția epicului ca povestire, punînd-o pe seama înfloririi romanului în vîrsta modernității literare. Povestitorul, declara Benjamin cu tristă resemnare, aparține unor alte vremuri, mai calme și mai răbdătoare, mai încrezătoare într-un suflu universal de umanitate care ne leagă pe toți
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
vorbesc despre ăceartaă cu Cioran nu vreau să-mi ascund ipocrizia: eu l-aș ăcertaă pe el. E chiar o ceartă. Ne scărmănam cât putem"), ea e ănzestrată cu tot tacâmul. Nu se servește doar de citate, speculații, demonstrații, rețineri teoretice ori doar umorale, ironii, sarcasme, ci și de un ton familiar, de intonații care, cel putin aparent, contrazic "limbajul ănalt", de facto, ăn cazul de față, coroborăndu-l, scotăndu-l an evidență prin contrast. E că acel obicei al domnului Alecu Paleologu
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
Vlădută ridică, totuși, câteva semne de ăntrebare. Și ele se referă tocmai la precipitarea autorului de a nega pictură ănaintea experimentării ei de fapt. Este aceasta extremă codificare consecință unei decantări naturale sau, dimpotrivă, supunerea tezista an fața unui imperativ teoretic? Pentru că dincolo de rafinamentul și de frumusețea frusta a acestor lucrări, există permanent bănuiala unei ăncercări de adaptare, a unei dorințe de aliniere la spiritul locului și la specificul spațiului. La aceaste ăntrebări, vor răspunde, ăn mod sigur, expozițiile viitoare ale
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
menținerea demnității scrisului, convingerea că există mesaje și frumuseți imposibil de exteriorizat altminteri, ideea că literatura trebuie să-și păstreze statutul de martor al unui anumit timp - fie el social sau intim. Totul făcut cu discreție și competența. Deși formația teoretică a autorului e bine deghizata, ascunsă în subtext, tocmai ea conferă siguranță în manevrarea unei intrigi permanent irigate de realitatea cea mai frusta. Numai că această realitate, conform incontrolabilelor legi ale vieții, glisează spre reverie sau spre șoc, spre extaz
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
semnificativă, tot dintr-o colecție de artă - colecția Fundației Anastasia -, reprezintă o perioadă istorică determinată - cea contemporană - și se supun unei viziuni artistice și morale ușor de recunoscut - aceea a pictorului, si nu numai, Sorin Dumitrescu. Numită, cu o motivație teoretică bine țintită, Rudenie și patrimoniu, această expoziție are cîteva caracteristici care o individualizează decis în peisajul expozițiilor curente din România. Mai întîi, o individualizează faptul că ea nu este o expozitie curentă. Deși, la prima vedere, ar putea trece drept
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
finețea nuanțărilor și subtilitatea speculației, sub semnul unei reevaluări lucide, din perspectiva unui alt orizont de așteptare, a operei criticului interbelic. De altfel, ăn "Cuvântul ănainte", autoarea ași precizează intențiile și specificul propriului demers: Aplicând operei lovinesciene câștigul unei lecturi teoretice și critice intertextuale, avem credință că fiecare recitire o face mai interesantă, măi incitantă; cu atat mai mult o lectură pusă sub semnul tulburat al unei epoci de tranziție, mult asemănătoare cu cele de care vorbea ănsusi Lovinescu, nu doar
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]