1,120 matches
-
produs de consum. Ei nu fac la modul serios "o prostioară", ei o imită , ceea ce e cu totul altceva. Filmul exploatează, direct și indirect, ceea ce un personaj - patronul unui lugubru bar de noapte pentru vampiri și vampirițe, zis The Crypt - teoretizează lucid: "Clienții mei sînt atrași de partea întunecată"... "Clienții" sînt spectatorii, atrași de figura întunecată a lui Vlad Țepeș (devenit aici Vlad Dracula), racolat de vampiri într-un moment de slăbiciune, și răzbunîndu-și, peste veacuri, condiția... Drept care asistăm la dueluri
Pentru un revelion la Budapesta by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14474_a_15799]
-
sau amendat, sau imitat) nu e niciodată stilul (Mușina găsindu-ș i dintru-nceput o voce care-l scutește de efortul inutil al pastișei), ci atitudinea. El rămâne, chiar și în aceste emanații marginale, fidel noului antropocentrism pe care l-a teoretizat. Obiectul malițiilor lui e întotdeauna omul din spatele operei. Acestuia nui judecă, mărunt, abaterile morale, viciile pasagere, ci stereotipiile. Infatuările intratabile. Orgoliile. Gata de poză, orficul Ion Mureșan e surprins în toată clovneria lui atașantă: „Mereu îndrăgostitul Mouresinos/ Spune tuturor că
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
înfiorător. Nu numai Arghezi, lingău vulgar, nu numai Călinescu care tot compară "curtea" lui Carol al II-lea cu a lui Ludovic al XIV-lea, nu numai Sadoveanu, dar și Camil P. (de Cezar P. ce să mai vorbim) care teoretizează asupra "statorniciei" regimului lui Carol al II-lea într-o Europă în ebuliție. Și cîți, cîți alții. Poate că mai mult decît pentru opera lui îi sînt recunoscătoare tatei de a nu-l fi găsit în acest număr, de a
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
Antologia poeziei generației ’80 (1993), oferă încadrarea care mi se pare cea mai justă: în poezia „metafizicului” (fie și cu ghilimele). E dificil, însă, de translat modernismul lui Mureșan în postmodernismul generației sincrone cu debutul său. Observînd paradoxul, Mușina îl teoretizează. Ar fi vorba de o „imposibilitate” (din nou, ghilimelele autorului) pe care o face posibilă „talentul poeților”. Transcendența este „trăită ca eveniment «real» al eului”, eul devenind „sistemul de referință”. Nu e greu de observat că această formulă categorială ar
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
insidioasele jocuri ale întâmplării, cu acele stranii țâșniri de imprevizibil ce deconspiră ciudate întâlniri, peste timp, ale spiritului, mă acaparează firul coincidențelor genuine sau elaborate, degajând un sens al apariției până în cele mai fragile întruchipări ale literarului. În locul obsesiei nostalgice teoretizate de Harold Bloom în clasica The Anxiety of Influence și trăite de victimele vreunui «sindrom succesoral», prefer expresivele ezitări ale memoriei care întrețin tensiunea lanțului de sonuri reverberate și ondulări de umbre faimoase reactivate aproape topologic”. În același timp, pentru
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
eliminat din remake, care mi se pare atît de important încît el afectează felul de a înțelege cartea, este menționat în jurnalul lui Robinson din Vineri sau limburile Pacificului: timpul. Eliminat în sensul că reflecțiile personajului, lipsind, nu mai e teoretizat explicit. Însă el există și în remake, ca temă de adîncime, ca subtext fundamental pentru înțelegerea felului în care se articulează sinele unui Robinson transfigurat. Identitatea lui Robinson, cel eșuat pe insulă, este, inițial, o identitate definită riguros prin repere
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
celor care se văd sau sunt percepuți drept cetățeni de culoare (inclusiv arabii), evoluția postbelică a evreilor americani care devin un grup etnic de success în Statele Unite, toate acestea vor influența relațiile dintre cele două grupuri etnice. Philip Roth nu teoretizează toate aceste complexe probleme. El se mărginește a insista asupra prezenței în absență, care este urma, și concretizează deconstrucția printr-un caz impresionant. Decanul Coleman Silk, profesor de limbi clasice la colegiul Athena, ascunde un secret în trecutul său. Coleman
Derridianul Philip Roth by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/6084_a_7409]
-
operații sistematizatoare și valorificatoare deopotrivă, ar trebui să se situeze pe primul plan al preocupărilor". De altfel, tentativele lui Cornel Regman de a face puțină ordine în devălmășia istoriei literare nu sunt puține; criticul navighează cu suplețe printre jaloanele diacronice, teoretizează en passant și propune clasificări ingenioase - și surprinzătoare, dacă avem în vedere timpul scurt care s-a scurs de la apariția operelor. Analiza textelor este aproape întotdeauna precedată de preparațiuni ceremonioase, prilej de incursiuni în opera prozatorilor sau în cogitațiunile recenzenților
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
Eroul discret, îi va prinde repede sub vraja sa atât pe cititorii neiniț iați, cât și pe admiratorii marelui scriitor peruan. Romanul este construit pe două fire epice care până aproape de final curg în paralel, ilustrare a principiului „vaselor comunicante” teoretizat de autor în Scrisori către un tânăr romancier. Ambele povești încep abrupt, fără nici un fel de ocolișuri, iar Vargas Llosa nu se dezice nici în acest roman, reușind să țină tensiunea narativă la cote maxime de la început până la sfârșit - literalmente
Elogiul discreției by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2841_a_4166]
-
umbra Autorului. Unele afirmații spectaculoase, voit- șocante, nu însă lipsite de coerență, mențin discursul metacritic al lui Barthes în actualitate. Între cele două laturi ale personalității sale critice, inconștient sau nu, Barthes și-a trasat chipul propriei sale filosofii textuale. Teoretizând și psihanalizând, în 1973, falia sau intermitența, aceste rupturi ale discursului ca surse ale „plăcerii”, el și-a pus în practică propriul brevet, mai exact ceea ce va lăsa el drept moștenire, dincolo de structuralism: „tot mărunțișul logic e în interstiții (...). Narativitatea
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
festivismul și codurile ideologice. Așadar personajul narator masculin nu este un John Wayne, ci este introspectiv, reflexiv (e o proză de idei!) și trist pentru că istoria tragică a României comuniste nu se schimbă. Persoana întâi, utilizată în narațiunile sale și teoretizată în volumul de eseuri Între Socrate și Xantipa, este una de esență masculină. Bărbații povestitori sunt seducători, prin farmecul personalității lor. Acest fond masculin este unul omogen, dacă urmărim toate personajele masculine ale operei petrupopesciene: Inginerul, absolventul de istorie, Mirek
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
nostru, pe ușa din față, subiectele banale și cotidiene din viața omului. Toate patru sînt romane fără intrigă. Nu se întîmplă mare lucru în afara trăirilor personajelor. Un psihologism la fel de exclusiv nu găsim nici la Camil Petrescu, acela care l-a teoretizat primul și pentru teatru, nu numai pentru roman. Ce-și propunea, în definitiv, Camil Petrescu în Suflete moarte, tot acel stendhalianism al conflictelor lăuntrice, Holban realizează în romane. Motorul acțiunii e format din reacții, comportări, obsesii, iar mediul și raporturile
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
Căci nu despre alcooluri pur și simplu scrie Vancu, ci despre un anume scenariu, bine trecut prin alambic, în care, desigur, acestea joacă neînduplecat diverse roluri de figurație. Așa încât Monstrul fericit e în mai acută măsură afin cu Punțile Stalinskaya teoretizate de Radu Andriescu decât cu Băutorii de absint interpretați, cu doi ani în urmă, de cinci poeți optzeciști de frunte. Veritabilă postfață, fiindcă singura bucată care-i urmează nu-i decât un apendice închinat unui cunoscut poem al lui Ion
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
filosofului și scriitorului francez Jean-Paul Sartre. Născut în 1905, a fost cel mai influent intelectual al generației sale, fiind etichetat „intelectualul total“. Numele său este legat de publicația „La revue des temps modernes“ și afirmarea existențialismului, pe care l-a teoretizat în lucrări ca „L’Etre et le neant“ (19143), „L’Existentialisme est un humanisme“ (1946), „La Critique de la raison dialectique“ (1960). Dintre scrierile sale literare merită menționate romanul „La Nausse“ (1938), piesele de teatru „Les Muches“ (1943), „Les Mains sales
Agenda2005-15-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283592_a_284921]
-
asupra riscului de a se reduce revizuirile la aspectul etic. Literatura nu servește unor scopuri morale precise. Căile catharsisului în artă sînt la fel de necunoscute (și de ocolite) precum căile Domnului în viață. Chiar dacă aceste lucruri se știu demult (au fost teoretizate ori metaforizate strălucitor de numeroși filosofi ori critici), reamintirea lor devine oportună cînd se încalcă, deliberat sau nu, dar cu mare nonșalanță, granițele dintre intelectual și emoțional în disciplina noastră. Unii cred că e de ajuns o comportare regretabilă a
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
Marius Miheț Între atitudinile alergice la postmodernismul autohton se numără și himerismul. Curiozitatea, căci există una, vine de la faptul că noțiunea nu este teoretizată și sus- ținută de o grupare anume, ci de un singur scriitor. Lui Vasile Baghiu îi priește ipostaza donquijotescă. Și e perseverent. Așa se face că între 1998 și 2010 a publicat patru manifeste ale „curentului” himerist, considerându-l cea
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
complementare, definind, pe ansamblu, conceptul de compoziție muzicală. Eseurile „despre” inefabil, metaforă, capodoperă, „aclimatizează” în plan muzical noțiuni emblematice pentru opera de artă, fiecare categorie integrându-se în concepte estetice și filozofice complexe; la fel, fenomenologia interpretării muzicale, practicată și teoretizată de Sergiu Celibidache, este parte organică a doctrinei filozofice idealiste. Pe de altă parte, Liviu Dănceanu ne oferă și o ostinată expunere binomică a unor probleme, în care termenii, desemnând concepte, sunt într-o aparentă opoziție, ei fiind, de fapt
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
adesea imperceptibil, justificarea roz a puterii care, bună sau rea, ar fi preferabilă dezordinei sau anarhiei. Riposta lui Jean Jacques Rousseau la aceste "contraforturi ale Bastiliei" este distrugătoare: "Și în celulele temnițelor (les cachots) se trăiește liniștit". Și mai departe, teoretizând: "Cel mai puternic nu e niciodată destul de puternic pentru a rămâne mereu stăpân, dacă nu transformă forța lui în drept și ascultarea celorlalți în datorie". Ceea ce nu se poate întâmpla decât prin (re)instalarea justiției ca finalitate ultimă a puterii
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
asta fiindcă scriitorii, chiar nefiind, de felul lor, capugii, se arată oricînd bucuroși de schimbare. Cu atît mai bucuroși de "die Wende", marea "întoarcere" de la începutul anilor '90, adevărată ve(n)detă a culturilor "eliberate". Pe marginea ei s-a teoretizat, în numele ei s-a demascat, ori pur și simplu despre ea s-au notat amintiri. A treia cale, cea mai discretă și, într-un fel, cea mai profitabilă literar, o alege Radu Sergiu Ruba în romanul său Demonul confesiunii, recent
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
circulație a metaforelor n-au așteptat reglementările de la Bruxelles sau din alte capitale ale birocrației. "Frăția" acestor oameni agitați trăiește un permanent proces de lepădare și de asimilare în încercarea de a se conecta la viteza lumii înconjurătoare. Se poate teoretiza mult pe tema relației dintre politică și teatru, dacă e o relație legitimă, dacă după ce a dat soluții criminale, politica n-ar trebui excomunicată din teatru, dacă sensibilitatea la problemele zilei poate ține loc de talent, dacă... Revista Courrier International
Tur de orizont by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13693_a_15018]
-
de tip magic sau ca în universul copilăriei, absorbția obiectului determinat în abstracțiunea categoriei și rezumarea metonimică a legității cosmice în anodin și în accidental, dar și cu puterea lui de abstractizare, de a sesiza conexiuni și de a-și teoretiza în mod sistematic observațiile directe, el nu are cum să fie un obiect de studiu ușor de abordat și, mai apoi, lesne de dus pînă la capăt. Performanța D-nei Yvonne Hasan, dincolo de cunoașterea extinsă și profundă a lui Paul Klee
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
nu ar fi exclus ca ideea să-i fi trecut prin minte și altcuiva. Oricum, sunt de bunăcredință. Cu acel prilej, mai susțineam că problema cea mai importantă a prozei ar fi personajul. Întrucât și lipsa de personaj, sofisticarea acestuia, teoretizată atât, e și ea tot un personaj subtilizat, amânat, deviat... Personaje pot fi de asemeni și obiectele când ele capătă un fel de autonomie a lor. Inutil să mai exemplificăm. Pustiul însuși ar deveni și el o persoană, ca stare
Despre proză (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14379_a_15704]
-
exister. Prima apariție, din revista, are un text substanțial diferit de cel definitiv, din volum, si ne oferă șansa - rară după cîte știu - de a putea confrunta două versiuni succesive ale aceluiași text al unui autor care nu numai că teoretizează adesea pe marginea stilului, dar își și păstrează cu oarecare gelozie "secretele" devenirii acestuia. Comparația este instructiva, atît la nivelul topicii, al sintaxei sau chiar al lexicului, cît și la acela al economiei textului, al strategiei prezentării unei idei sau
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
uzuală a tragediei eline capătă valențe noi. Conflictul tragic clasic al omului cu destinul își nuanțează termenii și dobândește conotații specifice. Dramaturgii români atrași de lumea veche nu aderă la o mișcare literară care să-și propună revigorarea Antichității. Își teoretizează rareori opțiunile în scurte texte conexe, prefețe ca cele scrise de Victor Eftimiu sau articole ca ale lui Radu Stanca. Acționează sporadic și disparat, nu imprimă o schimbare de direcție în teatrul românesc. Cu toate acestea, operele lor sunt destul de
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
O mie și una de nopți și la Meșterul Manole, de la cei doi Caragiale și Bacovia la Marin Preda, Nicolae Breban, Dana Dumitriu și Sorin Titel. Spirit erudit, înzestrat cu un discernământ critic acut și un gust rafinat, fără să teoretizeze prea mult, Valeriu Cristea observă că literatura reprezintă o imagine a celor două tipuri fundamentale de spațiu: deschis și închis. De-a lungul istoriei, a avut loc o dublă mișcare, un fel de corsi e ricorsi, am adăuga noi. Omul
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]