1,090 matches
-
Sylvester, V. Spike Peterson, Anne Sisson Runyan. Cu precizarea că feminismul postmodern este mai degrabă o sumă de contribuții critice la înțelegerea politicilor mondiale, nu a relațiilor internaționale care presupun posibilitatea împărțirii lumii în intern și internațional, acest curent de teoretizare este susținut de majoritatea autorilor postmoderni ai disciplinei, chiar dacă nu sunt feminiști (de exemplu, R.B.J. Walker, James Der Derian). Teoretizarea feministă postmodernă este de altfel, la rândul ei, o sintagmă improprie, pentru că feminismul postmodern înseamnă atacarea epistemologică și metodologică a
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
la înțelegerea politicilor mondiale, nu a relațiilor internaționale care presupun posibilitatea împărțirii lumii în intern și internațional, acest curent de teoretizare este susținut de majoritatea autorilor postmoderni ai disciplinei, chiar dacă nu sunt feminiști (de exemplu, R.B.J. Walker, James Der Derian). Teoretizarea feministă postmodernă este de altfel, la rândul ei, o sintagmă improprie, pentru că feminismul postmodern înseamnă atacarea epistemologică și metodologică a teoretizării existente, deconstruirea ei, a conceptelor pe care le vehiculează, devoalarea dependențelor interne ale dihotomiilor-cheie ale domeniului. Acuzând discursul raționalizant
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
este susținut de majoritatea autorilor postmoderni ai disciplinei, chiar dacă nu sunt feminiști (de exemplu, R.B.J. Walker, James Der Derian). Teoretizarea feministă postmodernă este de altfel, la rândul ei, o sintagmă improprie, pentru că feminismul postmodern înseamnă atacarea epistemologică și metodologică a teoretizării existente, deconstruirea ei, a conceptelor pe care le vehiculează, devoalarea dependențelor interne ale dihotomiilor-cheie ale domeniului. Acuzând discursul raționalizant, logocentric al relațiilor internaționale ca fiind unul masculin, care forțează în tipare opresive, prin acte de cunoaștere, deci acte de putere
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
Programul de cercetare neoliberal s-a conturat, începând cu anii '80, pe fondul nevoii de reconsiderare și reconfigurare a teoretizărilor liberale și instituționaliste, a căror influență intrase într-un aparent declin. Evoluțiile din politica internațională, în primul rând deteriorarea raporturilor între superputeri în primii ani ai administrației Reagan se vorbea despre un nou Război Rece, izbucnit odată cu lansarea Inițiativei de
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
în general, pentru teoriile funcționaliste. Literatura consacrată integrării europene a adus în centrul atenției un program de cercetare numit neofuncționalism, printre ai cărui exponenți s au numărat teoreticieni precum Stanley Hoffmann, Karl Deutsch și Ernst Haas. Neofuncționaliștii au influențat semnificativ teoretizările liberale (pluraliste) în Relațiile Internaționale, prin tendința lor de a dezagrega statul, scoțând în evidență importanța birocrațiilor, a elitelor sau a opiniei publice în analiza fenomenului politic internațional. Din nou, integrarea regională europeană a constituit un domeniu predilect de cercetare
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
concluzia că teoriile asupra integrării regionale trebuie subsumate unei teorii generale a interdependenței. Literatura liberal-pluralistă asupra interdependenței este considerată a fi un precursor direct al programului de cercetare neoliberal. Trebuie menționat însă faptul că interdependența a fost abordată și în cadrul teoretizărilor realiste, fiind interpretată în special ca vulnerabilitate a unui stat față de altul și, în consecință, având o conotație negativă. Studiile liberal pluraliste nu au contestat dimensiunea vulnerabilității, însă au evidențiat o alta, extrem de importantă: interdependența ca senzitivitate. În această accepțiune
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
statele implicate și de aria tematică vizată, situația este descrisă mai bine fie de realism, fie de interdependența complexă. Așa cum afirmă Keohane și Nye într-o reevaluare a lucrării Power and Interdependence, la zece ani de la publicare, ei au privit teoretizările realiste și cele liberale ca fiind nu opuse, ci complementare: Atât realismul, cât și liberalismul își au rădăcinile într-o viziune utilitaristă asupra lumii sunt consistente cu asumpția că, în mare, comportamentul statului poate fi interpretat ca o activitate rațională
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
Înainte de a prezenta coordonatele dezbaterii neorealism-neoliberalism, trebuie menționat că între cele două școli a avut loc o reconciliere asupra unor teme care, anterior, făcuseră obiectul unor dispute. Astfel, neoliberalii s-au despărțit de abordarea politicii internaționale în termeni morali, caracteristică teoretizărilor liberale din anii '30-'50, considerând statul ca fiind egoist și maximizator de utilitate. În al doilea rând, tratând statul drept principal actor în relațiile internaționale, neoliberalii și-au cucerit rigoarea analitică cu prețul trecerii în plan secund a actorilor
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
În disciplina Relațiilor Internaționale, dezbaterile pe tema actorilor au rămas mult timp pe un plan secundar, pe fondul dominației intelectuale exercitate de către școala realistă. Teza potrivit căreia statul este unicul actor semnificativ în relațiile internaționale a fost o constantă a teoretizărilor realiste, mai vechi sau mai noi. De-a lungul timpului, realismul a fost criticat pentru statocentrismul său, unele dintre aceste critici provocând dezbateri consistente, iar enunțurile despre actori au ajuns să facă parte, în mod natural, din nucleul dur al
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
pentru statocentrismul său, unele dintre aceste critici provocând dezbateri consistente, iar enunțurile despre actori au ajuns să facă parte, în mod natural, din nucleul dur al programelor de cercetare ce concurează în cadrul disciplinei. Mutațiile din cadrul raporturilor internaționale au influențat, desigur, teoretizările asupra actorilor. Se poate aprecia că monopolul conferit statului de către realiști a intrat într-o fază de contestare sistematică mai ales începând din anii '70, când evoluțiile la nivel internațional au stimulat dezagregarea statului și tratarea ca actori autonomi a
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
de muncă înspre state cu regimuri investiționale mai favorabile. De mai bine de trei decenii, studiul relațiilor internaționale a fost marcat de interferențe cu economia politică internațională, iar acest lucru a favorizat, printre altele, și dezvoltarea unui set consistent de teoretizări privind CTN și efectele lor asupra raporturilor internaționale. Programele de cercetare liberal-pluraliste și cele neomarxiste, de exemplu, s-au dovedit interesate de interacțiunile state (guverne)-corporații, din unghiuri diferite și, evident, cu implicații normative diferite. Dincolo de particularitățile fiecăruia în ceea ce privește definirea
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
în CTN rivali serioși ai statelor, dacă nu chiar învingători siguri în acest duel. Modelul corporației dezlănțuite care sfidează autoritatea etatică și își impune propriile reguli asupra piețelor și a politicilor economice naționale este un produs de prim rang al teoretizărilor (hiper)globaliste. La cealaltă extremitate a spectrului, scepticii (adesea asociați programelor de cercetare realiste) readuc în atenție argumente mai vechi sau mai noi în sprijinul tezei că nu asistăm la o schimbare calitativă în relațiile internaționale, iar exagerarea rolului CTN
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
În acest sens, se poate porni de la observația lui Charles Pentland că a deveni un actor înseamnă, în esență, a dobândi un anumit grad de autonomie și o anumită capacitate de a influența alți actori. Din această perspectivă compatibilă cu teoretizările liberal-pluraliste și care nu accentuează exigența unității (omogenității) actorului , unele OIG pot fi considerate, în anumite condiții, actori ai sistemului internațional. Există OIG care dispun de resursele necesare pentru a influența alți actori: expertiză, finanțe, capacitate decizională, sprijin și legitimitate
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
o descoperire interesantă: în lipsa unei tradiții a studiului ekphrastic sau a descrierii ekphrastice, în aceast interval apar câteva romane construite pe principul ekphrastic al descrierii unui tablou celebru. Pe de altă parte, discursul critic românesc nu înregistrează "poziții" importante în teoretizarea ekphrazei: câteva articole publicate în colecția revistei Arta și câteva cărți care dezvoltă subiectul corespondențelor dintre literatură și artă ajung accidental să descopere și practica ekphrastică. Pe de altă parte, acest interval este singurul din istoria literaturii române în care
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
imaginii, rădăcinile termenului legându-se de apariția doctrinei ut pictura poesis 25. b. Ekphrasis-ul - o varietate a descrierii Teoria ekphrastică se dezvoltă simultan cu interesul teoreticienilor occidentali pentru descriere. Perioada culturală care descoperă ekphrasis-ul arată deopotrivă și un interes pentru teoretizarea descrierii. Studiile despre descriere ce apar în această perioadă se împart în două categorii 26. Prima orientare este ilustrată prin studiile lui Gerard Genette. În grila neo-retoricianului francez distincția descriere/ narațiune se asimilează distincției spațiu/timp. Dacă narațiunea ordonează povestirea
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
de a aborda tehnica descriptivă în raport cu cititorul căruia i se adresează textul: consecință a leneviei spirituale, o descriere "reduce în cititor, nevoia unei atenții cât de mici, ca să-l seducă prin efecte instantanee numai, și numai prin retorica șocului"49. Teoretizarea ekphrasis-ului ca formă a descrierii reprezintă însă contribuția esențială a lui Michel Beaujour. Odată cu definiția sa, ekphraza dezvoltă o schemă bipolară cu un descriptor (autor sau personaj) - care a resimțit o stare de emoție puternică provocată de stimulul vizual - și
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
politică a lui Constantin Stere, o reflecție profund socialistă ce își arogă direcția prodemocratică; textul lui Robert Lazu Maria. Lecții de teologie politică, despre raportul intrinsec dintre mariologie și teologie politică, precum și prezentarea cazului Johann Baptist Metz și încercarea de teoretizare a conceptului de teologie politică. Studiul lui Alexandru Zub "Teologie și politică în epoca regenerării naționale" surprinde dominantele acestui fenomen "sincron cu dufuziunea luminilor și cu puseul romantic din primele decenii ale secolului al XIX-lea" (p. 110). Dacă proiectul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
că provocarea merită un răspuns. Marele șantier al dezvoltării economice rămâne în pană. Exemplele spectaculoase de decalaje economice în Asia datorează puțin "strategiilor" de dezvoltare și mult mai mult mișcărilor capitalismului mondial și geopoliticii. Foarte schematic, se poate spune că teoretizarea dezvoltării a trecut prin faze în care dominau preocupările economice (W.W. Rostow), apoi politice, cu teoriile centrului și periferiei (Immanuel Wallerstein, Gunnar Myrdal, Samir Amin, Charles Bettelheim, Andre Gunder Frank), apoi antropologice și, în final, din nou economice, cu
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
de cercetări se referă la prejudecăți rasiale, ierarhie, individualism, antropologia orașului, formele familiei, educația, drogul, violența, raporturile dintre știință și societate, relațiile dintre psihanaliză și antropologie, înnoirile religioase, cultele afro-americane. Dar specificitatea acestor antropologii se referă mai ales la o teoretizare a conflictului, a "frontierei", a contactului, a "fricțiunilor etnice", a integrării naționale, a indigenismului. Nu ne mai putem gândi astăzi la antropologie ca la importul patrimoniului societăților cu transmitere orală în domeniul scrisului. În multe contexte, scriitura a fost, cel
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
O a doua valoare (ca perspectivă, metodă etc.), nu mai puțin clasică, reinterpretabilă, la fel, în sens actual românesc, este ideea de sinteză. și aceasta în plină epocă de cunoaștere strict specializată, parcelată, fragmentată. De unde, orientarea spre generalizarea necesară, spre teoretizare, globalizare, tendință considerată în Occident ca depășită, perimată, un semn sigur de amatorism și diletantism. Sinteză deci pe toate planurile. Inclusiv sau mai ales, în foarte multe cazuri între referințele străine și românești. În politologie, filozofie, teoria literaturii etc. unde
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
drepturile și libertățile individuale fundamentale, gradul de toleranță sau de cooperare dezirabil în cadrul societății 11 etc. În rezumatul pe care Waldron l-a oferit în Law and Disagreement: filosofia politică are - și trebuie să-și asume - două sarcini fundamentale: 1) teoretizarea valorilor și idealurilor (morale) dezirabile în cadrul societății; și 2) teoretizarea modului în care indivizii (fie politicieni sau oficiali, fie simpli membri ai societății) și comunitățile (liberale) ar trebui să acționeze în condițiile dezacordului rezonabil generalizat 12. Filosofia politică - sau cel
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
cooperare dezirabil în cadrul societății 11 etc. În rezumatul pe care Waldron l-a oferit în Law and Disagreement: filosofia politică are - și trebuie să-și asume - două sarcini fundamentale: 1) teoretizarea valorilor și idealurilor (morale) dezirabile în cadrul societății; și 2) teoretizarea modului în care indivizii (fie politicieni sau oficiali, fie simpli membri ai societății) și comunitățile (liberale) ar trebui să acționeze în condițiile dezacordului rezonabil generalizat 12. Filosofia politică - sau cel puțin filosofia politică liberală - se comportă iresponsabil dacă ignoră sau
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
împotriva ideii că filosofia politică este o branșă a eticii care ne-a rămas de analizat este, după știința mea, cel al lui Glen Newey, din After Politics. Ca și Waldron sau Philp, Newey precizează că nu neagă faptul că teoretizarea de tip "etică aplicată" "are locul ei în cadrul disciplinei"31. Din punctul său de vedere, însă, filosofia nu trebuie să analizeze doar organizarea politică sau design-ul politic "așa cum ar trebui să fie", ci și "politica așa cum este", să desfășoare
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
sale referitoare la constrângerile morale pe care trebuie să le respecte puterea coercitivă sunt valabile pentru toate statele moderne. El nu afectează însă cu nimic ideea că filosofia politică este îndreptățită și obligată să răspundă exigențelor cetățenilor statelor liberale în teoretizarea condițiilor legitimității politice (fie ele și condiții valabile doar în cazul statelor în care liberalismul se află la el acasă). O a doua categorie de contra-argumente realist radicale contestă a doua premisă a argumentului fundamental pentru moralism. Am în vedere
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Aceasta este însă una dintre cele mai absurde obiecții la adresa moralismului. Din nou: cum ar putea moralismul să nege autonomia politicii față de moralitate, de vreme ce el nu este o teză despre politică, ci una despre argumentarea din filosofia politică referitoare la teoretizarea valorilor dezirabile în cadrul societății sau/și la teoretizarea celui mai adecvat ideal sau a celor mai bune reguli de organizare socială și politică? Pe ce baze au dedus Rossi și Sleat că moralismul "reduce toate problemele politice la probleme de
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]