1,314 matches
-
ei, bătrânul irlandez capricios, dar amuzant, nu altul decât tatăl său, dl. Walsh, turistul atipic și ghinionist. Ursula are toate datele unei purtătoare de cuvânt a autorului în privința sincerității ultime, așadar a unor depoziții, din care nu lipsește umorul negru terifiant. În fond ea este un destin jucat, o englezoaică ce-a vrut să cucerească America, ajungând, pe fondul unor nefericiri și traume din copilărie, să trăiască din ajutor social. Figură a lucidității până la capăt, independentă și totuși atașată valorilor familiei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Fapt e că frecventatorii cursului ei nu sunt nici puțini și nici ipohondri (ca arțăgosul cuplu maniaco-depresiv Joseph și Miranda), ci roși de felurite metastaze afective, amoroase, sociale sau organice. Cruzimea ironiei, dacă n-ar fi premeditat burlescă, ar fi terifiantă, când vine vorba de perfecționarea nodului culisant al ștreangului, de cocktail-uri letale frumos colorate, arme de foc fără cusur ș.a.m.d. Tobă de carte în privința sinuciderii, Antoine se va lecui și de această tentație. Căci preferă să rămână
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și de partid, altfel spus, a capriciilor Conducătorului. Iar dacă misterul morții Succesorului mai persistă încă în opinia publică de la Tirana, asta și datorită romancierului-vizionar Kadare, viața și moartea Conducătorului au devenit de mult istorie întunecată sub zodia celui mai terifiant blestem. Fantasma Mariei Callas Helmut Krausser (Esslingen, 1964) n-a avut deloc o viață monocordă și previzibilă. A început studii de arheologie, de teatrologie și de istoria artei, fără însă să le termine; a trăit apoi câțiva ani din ajutor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
rutinier o profesie care cu ani în urmă o pasionase. Robert, un cardiopat prematur retras din viața activă, se complace în condiția sa de bolnav decupând și colecționând din ziare știri ce relatează morți petrecute în situații absurde, grotești sau terifiante, între farsă tragică și atrocitate incredibilă. Analista a ascultat ani în șir visele, ideile fixe, delirul și frustrările unei tipologii mediocre, pe jumătate nefericite, pe jumătate demente, temându-se acum să nu naufragieze în mediocritatea propriei clientele. În timp ce pacienții îți
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
O probă de geniu literar este și rolul de compoziție jucat de însuși Saramago: naratorul completează fișa psihologică a cecității, o trăiește o dată cu personajele sale deja oarbe sau desfigurate de psihoza orbirii. Infernul din Eseu despre orbire este, desigur, o terifiantă parabolă epică și spirituală propusă cititorului care, o dată ce a acceptat-o, i se alătură romancierului, lăsându-se pradă coșmarului și sperând din toată inima să iasă la lumină. Infernul creat de Saramago este atât de penetrant și contagios, încât lectura
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu o navă la fermă, în calitate de reprezentant al celei mai mari Corporații din lume. Amlis este un superb animal cu bot de vulpe și blană, cu șase degete, coadă și patru picioare multifuncționale, care militează contra canibalismului și a afacerilor terifiante ale Corporației, argumentând că suntem cu toții la fel sub piele, oameni și animale. Nesociabilă și asocială, revoltată de abuzuri maschiliste și încercată de greață și ură față de vodseli, Isserley revine pe autostradă. Are la bord, de data asta, un ucigaș
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
caznelor sisifice și tantalice, reactivitatea victimelor nu se stinge de tot, ba chiar proliferează clandestin, fie și în forma unor replici absurde față cu spăimoasa hiară întruchipată de colonelul Albert. Romancierul rămâne același voluptuos evanghelist al detaliilor, descriptor de cruzimi terifiante dintr-un repertoriu al exterminării prin frig, foame, teroare. Alexandru reușește, când și când, prjvilegiat de memorie (obsesie creativă, livrescă și vitală totodată), de imaginarul său antigravitațional (un secret occhio artificiale) să evadeze în libertatea simulată a proiectului magic. Delirul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și-a conceput personajul feminin ca pe un antierou. Arhetipul feminin eminescian se disociază de marile “persone” romantice tocmai prin simplitatea descrierii și non-consistența unui gestuar metafizic. Cătălina este departe de modelul „nimpholeptic” romantic, ea nemaipăstrînd În datele ontologice imagistica terifiantă a marilor eroine, a eriniilor Însetate de jertfă, scormonind cu boturile murdare de sînge prin halele Universului. Cătălina nu se aseamănă cu modelele ideatice propulsate de imaginația narcoleptică a poeților romantici; ea nu este amenințătoare ca Pandora sau Lilit, nu
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
poem e dedicat lui Paul Gauguin, altul relatează binefacerile unei Seri cu Dali ș.a. Culorile peisajelor sunt însă mai tari, aproape expresioniste, iar personajele trasate cu pasta densă a anxietății sunt din ce în ce mai ambigue, părând scindate între diafanul angelic și demoniacul terifiant: "De un timp după miezul nopții/ îmi cresc cornițe// Odată am fost în Sud/ am discutat probleme// Cineva mi-a spus Creștinismul/ e pe ducă/ l-am mângâiat pe umeri// Nu uita era miezul nopții/ aveam cornițe...// Dimineața fac tumbe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ieșean în cea mai recentă carte a sa: Faldurile nopții (Editura Junimea, Iași, 2012). Între amurgul "topit în seară" de luna argintie și miezonopticul în care, "necruțător, întunericul inundă/ orașul/ trădează lumina", imaginația poetică naște, mai întâi, un bestiar infernal terifiant: "vipera cârnă, cu nasul în vânt,/ (ce) lunecă pe falia arcuită de galben nisip/ (ce) limba-și flutură-n aer și tinerii solzi/ ai marelui șarpe/ dansează/ în jurul undelor albe,/ mistuie în sine cruda lumină de vară" (Vipera cârnă), apoi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acesta nu sunt eu și aceasta nu este fața mea" (Peregrinări). În următoarele cărți ale lui Nichita Danilov (Câmp negru, Editura Cartea Românească, București, 1982; Arlechini la marginea câmpului, Editura Cartea Românească, București, 1985; Poezii, Editura Junimea, Iași, 1987), viziunile terifiante de acest fel se aglomerează. Contemplativ, mimând adesea detașarea, actantul specific își ascultă, cel mai adesea, "vocile din adânc", pe care le corporalizează într-o gestică ritualică, fixată într-un peisaj de sfârșit de lume: "Lumină roșie. Cer negru", "întinderea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se refuză cu obstinație, refuzând comunicarea, ca în nimeni nu înțelege pe nimeni, astfel cufundând subiectul liric într-un abis al conștiinței, în care se amestecă straniu, foarte viu, senzații în fond monocorde: culpa, tendința de maculare, îndoiala, angoasa, posibilitatea terifiantă de a sfârși "pustiit, rănit", într-o singurătate tardivă, niciodată intuită. Ferfeniță, părăsit, aruncat la coș, eul liric se zvârcolește într-un teritoriu al suferinței atroce, în care, doar uneori, ce-i drept, singură "poezia ne însoțește peste tot/ în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
naștere la conflicte, pentru că este adesea resimțit, cum e cazul tuturor imperialismelor, ca o tentativă de distrugere a identităților particulare, iar reacțiile pot fi pasionale, distructive. Modelul american tindea către universalizare. Fascinant pentru unii, insuportabil pentru alții, provoacă iată reacții terifiante și numeroase ezitări, însăși ideea de a trăi într-o lume unită, susținută de valori comune, pare acum mai puțin atrăgătoare, chiar repulsivă pentru unii. În fața asaltului de ură și de răzbunare, iubirea se retrage. "Urlă vijelia de pe urmă. Duhul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
car că "nimic din cele scrise în această carte nu este ficțiune. Este povestea adevărată a vieții mele". Mijloacele uzitate pentru escrocarea resurselor: rapoarte financiare frauduloase, alegeri trucate, mită, șantaj, sex și chiar crimă. Un joc ce a căpătat dimensiuni "terifiante" în condițiile globalizării. Cartea este dedicată președinților a două țări, Jaime Roldos Ecuador și Omar Torrijos Panama, foști clienți ai autorului, morți amîndoi în "accidente" de avion, pentru că s-au opus cerințelor pînzei de păianjen ce leagă mari corporații, bănci
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
reprezentări culturale: exercițiul și mimarea actului de putere. Înainte de a-și începe acțiunea diabolică, de eliminare a lui Duncan de la vîrful piramidei medievale și de a-i fa-cilita propriului soț accesul la regalitate, Doamna Macbeth, în Macbeth, are un monolog terifiant, în care cere ca forțe transcendende să-i "extirpe" feminitatea: "Voi, duhuri, ce dați gînduri ucigașe,/ Stîrpiți femeia-n mine și turnați-mi/ Din creștet pînă-n tălpi cruzime oarbă" (Shakesperare. Vinea 266). Personajul are convingerea că, din cauza "genului", nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
unde se află buclucașa butelcă de Amontillado. Aceste catacombe, cu rol de pivniță nobiliară, sînt, din start, foarte stranii. Deși băut, Fortunado observă ciudățenia decorului. Incinta pare imensă, are extensii dubioase, se adîncește pe măsură cei protagoniștii înaintează și cumva terifiant este plină de oseminte umane. La întrebările legitime ale victimei, criminalul răspunde că Montresorii au fost o familie numeroasă. Implică faptul că "pivnița" ar sluji drept loc de veci pentru mai multe generații de aristocrați. Fortunado, liniștit brusc, cere informații
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și despre "motto-ul" ei în istorie. Montresor le oferă bucuros. Blazonul revelă un călcîi ce strivește capul șarpelui (imagine biblică din Vechiul Testament să precizăm aici anticipînd-o profetic, în unele interpretări teologice, pe Fecioara Maria!), iar lozinca familiei e un terifiant citat latin. Auzindu-l (în asociație cu descrierea balzonului), Fortunado ar fi trebuit să se îngrijoreze, mai ales la rostirea ușor lugubră a dușmanului Montresor: "Nemo me impune lacessit!", adică "Nimeni nu mă insultă fără a fi apoi pedepsit!". Neimportant
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
depășește acum toate așteptările. Nici un semn al celei mai mici agresiuni nu este descoperit (Bătrînul fiind bănuit plecat din oraș, după spusele docilului servitor), iar oamenii legii, satisfăcuți de versiunea ucigașului disimulat (strigătul fusese al său, în convulsiile unui coșmar terifiant), se așează pe scaune pentru o discuție amicală. Mai întîi vag, apoi din ce în ce mai intens, naratorul plasat simbolic deasupra corpului dezmembrat aude distinct bătăile pline de viață ale inimii celui decedat. Simțul auzului patologic, hiperbolizat la începutul narațiunii, nu mai este
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și legănate de vînt, iar ceea ce părea un zîmbet binevoitor este doar maxilarul unui matelot, dezvelit lugubru de procesul mumificării. Aventura finală însă, din insula Tsalal, pare să ascundă, în clarobscurul ei metaforic, sensul major al alegoriei lui Poe. Stranietatea terifiantă a ținutului și locuitorilor săi este ilustrată de prezența copleșitoare a culorii negru în orice formă de viață. Primim informația înfricoșătoare că băștinașii nu au nici măcar "albul" ochilor, iar dinții le sînt, de asemenea, negri. Din apele insulei răzbate o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mai profund decît erau, probabil, pregătiți cititorii americani ai lui Poe, din veacul al XIX-lea, să înțeleagă. Ultimii supraviețuitori de pe Jane Guy, Pym și Peters, împreună cu băștinașul Nu-Nu, atunci cînd evadează de pe insulă într-o barcă, sînt martorii confruntării terifiante dintre alb și negru. La vederea pescărușilor albi, indianul începuse deja să strige "Tekeli-li!", pentru ca, la apariția misterioasă, din ape, a unei gigantice siluete albe, să moară instantaneu. Surprinși ei înșiși de șocul psihologic al băștinașului, Pym și Peters nu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Chase (devenit astfel un posibil prototip pentru Ishmael!) care, un an mai tîrziu, simte nevoia să facă publică povestea catastrofei. Tipărește așadar o carte intitulată Narrative of the Most Extraordianary and Distressing Shiprwreck of the Whale-Ship "Essex"/Istoria neobișnuitului și terifiantului naufragiu al balenierei "Essex" (1821). Volumul a avut un succes teribil, fiind încă solicitat febril de cititori la mai bine de un deceniu de la apariția sa inițială. Istoria literară înregistrează faptul că Melville a primit un exemplar din "narațiunea" lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de la desprinderea de țărm, coordonînd activitățile de navigare de la distanță, prin ofițerii lui, Starbuck, Stubb și Flask. Are comportament de deus otiosus, făcîndu-se simțit într-un mod invizibil, prin transcendență. Cînd, într-un final, i se revelă lui Ishamel, arată terifiant, păstrînd toate trăsăturile unei sacralități întunecate (fără jumătate dintr-un picior înghițită, după o confruntare directă, de balena albă! și cu o cicatrice care-i brăzdează adînc obrazul, Ahab, conform percepțiilor înfiorate ale naratorului, se instaurează în ierarhia vaporului său
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în ciuda ajutorului dat de Pip), iar episodul se încheie fără alte detalii lămuritoare. La cel de-al doilea nivel, copilul Pip e invitat (angajat, deducem iarăși noi, cititorii, beneficiari ai unei experiențe superioare) să vină zilnic în casa bogatei și terifiantei domnișoare Havisham pentru a oferi companie fiicei ei adoptive, Estella. Domnișoara Havisham este o femeie traumatizată psihic, izolată de lume după decepția din tinerețe, cînd victimă a unui escroc sentimental a fost abandonată în ziua căsătoriei (deși bătrînă acum, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
îi încredințase loialitatea). Decide, prin urmare, să plece din casa lui Henry Maartens. Evenimentele se precipită însă către deznodămînt, înainte ca el să-și îndeplinească hotărîrea: Ruth și Katy au un conflict violent în automobil și mor într-un accident terifiant. Henry se recăsătorește de încă două ori: cu sora lui Katy (care moare de obezitate) și, ulterior, cu introvertita Alicia. Va muri la venerabila vîrstă de optzeci și șapte de ani, lăsîndu-i moștenire lui Rivers sensurile suficient de absconse al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
circumspecție. Ideea a dus la aprecierea controversatului American Psycho (interzis, în unele țări și chiar în unele state americane, pentru violența sa!) drept relatarea ficțională a unui psihopat captiv în interiorul viziunilor sale morbide (Patrick Bateman, naratorul-protagonist, ne povestește, cu amănunte terifiante, multitudinea de crime săvîrșite într-un fel de transă psihotică; funcționar de bancă în timpul zilei, el devine un Mr.Hyde postmodern noaptea, ucigînd femei frumoase, parteneri de afaceri, homeless people, indivizi întîlniți ocazional etc. și căzînd, pe rînd, în necrofilie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]