822 matches
-
eronată, iar intervalul de temperaturi care se poate aprecia pe baza simțurilor este extrem de limitat. Pentru necesitățile științei a fost nevoie de elaborarea unei metodologii numerice obiective a măsurării temperaturii. Introducerea conceptului riguros asupra mărimii fizice temperatură se face în cadrul termodinamicii pe baza principiului zero care afirmă existența unei mărimi scalare numită temperatură, care reprezintă o proprietate a tuturor sistemelor termodinamice, aflate în stări de echilibru, astfel încât egalitatea temperaturilor este o condiție necesară și suficientă pentru realizarea stării de echilibru. Afirmația
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1990. SIT-90 definește "temperatura Kelvin internațională" ("T") dar, din considerente istorice, utilizează și "temperatura Celsius internațională", ("t"). SIT-90 este definită astfel încât să aproximeze cât mai exact în domeniul său scara de temperatură absolută termodinamică (începând de la zero absolut). Acoperirea întregului său domeniu necesită patru tipuri diferite de termometre: Deși scările Kelvin și Celsius sunt definite pe baza a două puncte fixe: zero absolut (0 K) și punctul triplu al apei (273,16 K, respectiv
Scara Internațională de Temperatură din 1990 () [Corola-website/Science/320091_a_321420]
-
integrare tehnologică și cu potențial de a induce schimbări structurale. Diferitele tehnologii generice diferă în ceea ce privește nivelul de maturitate și domeniile de aplicare. Aceste tehnologii sunt calificate ca „generice” în sensul că sunt foarte apropiate de discipline științifice: biochimie, microbiologie, genetică, termodinamică, optică etc. Întreprinderea transferă în interior cunoștințe științifice fundamentale și dispune astfel de un fundament care îi permite să realizeze inovații tehnologice. Termenul „generic” reflectă natura acestor tehnologii cu vocație generică, ce ajută la dezvoltarea industrială generală și permit să
Tehnologii generice () [Corola-website/Science/320163_a_321492]
-
Planck a preluat argumentația din articolul său din 1926 în edițiile ulterioare ale „Lecțiilor de termodinamică“ - probabil cel mai influent manual al domeniului. Formulările „clasice“ ale principiului al doilea (Kelvin-Planck și Clausius) sunt extrase din studiul funcționării ciclice ale mașinilor cu abur. Dacă descriem starea fluidului prin doi parametri, din care unul este geometric (volumul) iar
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
contradicție cu principiul (PP). Deci U*=U, și deci într-adevăr entropia finală este aceeași cu cea inițială. Progresul surprinzător apare când adăugăm principiului al doilea noțiunea de echilibru termic și aceea de "temperatură" ("empirică" pentru început)(Principiul zero al termodinamicii). Cu ajutorul lor, putem vorbi despre ecuația de stare a fluidului, care in forma obișnuită este:<br>formula 11 unde Θ este ""temperatura empirică"", definită prin echilibru termic cu un termometru arbitrar .Temperatura empirică poate înlocui energia internă sau presiunea drept parametru
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
în afară de deplasarea unei greutăți, corpul K a trecut din starea (θ,V) cu entropia S într-o stare (θ',V') cu entropia S'. Aceasta este posibil numai daca "S' > S", deci dacă: <br>formula 24 Acesta este un rezultat remarcabil („inima termodinamicii“): mulțimea stărilor care pot fi atinse prin procese oarecari de interacție între K și K este cuprinsă în mulțimea stărilor pentru care suma entropiilor este mai mare decat cea inițială: nu este exclus ca entropia unuia din corpuri să scadă
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
lui Carathéodory . Pe de altă parte, lucrările lui G.Falk și H.Jung , R.Giles și E.Lieb și J.Yngvason impartășesc scepticismul lui Planck că noțiuni și exprimări topologice ("în orice vecinătate a unei stări...") ar fi relevante pentru termodinamică, și prezintă un sistem de axiome de natură algebrică depărtat de limbajul practic obișnuit în fizică; cititorului îi trebuie un timp pentru a se obișnui cu ele, progresul lecturii este corespunzător dificil, dar efortul de a atinge rigoare și claritate
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
înseși ca un corp omogen. Potențialul chimic mai este numit și energie liberă molară Gibbs (a se vedea și mărimi molare parțiale). Potențialul chimic este măsurat în unități de energie/particulă sau, echivalent, energie/mol. Potențialul chimic este folosit în termodinamică, fizică și chimie. În fizica statistică modernă potențialul chimic, împărțit la temperatură, este multiplicatorul Lagrange pentru restricționarea particulelor în sensul maximizării entropiei. Aceasta este definiția științifică precisă și abstractă, exact cum temperatura este definită în termeni ai multiplicatorului Lagrange pentru
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
sistem conține mai mult decât o specie de particule, există un potențial chimic separat asociat cu fiecare specie, definit ca schimbul în energie atunci când numărul de particule "ale acelei specii" crește cu unu. Potențialul chimic este un parametru fundamental în termodinamică și este conjugat cu numărul de particule. Potențialul chimic este important în mod particular la studierea sistemelor de particule reactive. Să se considere cel mai simplu caz a două specii, unde o particulă din specia 1 se poate transforma într-
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
de apă (specia 2). Dacă sistemul se află în echilibru, potențialele chimice ale celor două specii trebuie să fie egale. Altfel, o eliberare netă de energie sub formă de căldură s-ar ivi (a se vedea principiul al doilea al termodinamicii) atunci când specia cu potențial mai ridicat se transformă în cealaltă specie, și un câștig net de energie (din nou sub formă de căldură) s-ar ivi pentru transformarea inversă. În reacțiile chimice, condițiile de echilibru sunt în general mai complicate
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
În reacțiile chimice, condițiile de echilibru sunt în general mai complicate deoarece sunt implicate mai mult de două specii. În acest caz, relația dintre potențialele chimice în echilibru este dată de legea acțiunii maselor. Din moment ce potențialul chimic este o mărime termodinamică, este definit independent de comportamentul microscopic al sistemului, adică de proprietățile particulelor constituente. În orice caz, unele sisteme conțin variabile importante care sunt echivalente cu potențialul chimic. În gazele Fermi și lichidele Fermi, potențialul chimic la temperatură zero este echivalent
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
de energie se pot transforma una în cealaltă și sunt în acest sens echivalente a fost recunoscut la mijlocul secolului XIX de Julius Robert Mayer (1841) și de James Prescott Joule (1847). Acestea au fost primele formulări ale principiului întâi al termodinamicii. Relația de mai sus între C și C i-a permis lui J.R.Mayer și una din primele determinări ale echivalentului mecanic A al caloriei: în partea stângă a relației se găsesc mărimi calorice, măsurate în calorii/mol, în partea
Relația lui Mayer () [Corola-website/Science/320889_a_322218]
-
care se poate măsura mecanic. Măsuratorile noi arată că:<br> Lui Mayer i se atribuie rezultatul 425 kgm/kcal! Dacă gazul nu este ideal, ecuația sa de stare "F(p,V,T) = 0" este mai complicată. Principiul al doilea al termodinamicii și consecința sa, existența entropiei ca funcție de stare, permit însă o formulare generală a relației lui Mayer pentru orice fluide. Pentru aceasta, exprimăm pe C și C drept derivate ale entropiei(vezi Termodinamica):<br>formula 4 Privim pe S ca funcție de
Relația lui Mayer () [Corola-website/Science/320889_a_322218]
-
este mai complicată. Principiul al doilea al termodinamicii și consecința sa, existența entropiei ca funcție de stare, permit însă o formulare generală a relației lui Mayer pentru orice fluide. Pentru aceasta, exprimăm pe C și C drept derivate ale entropiei(vezi Termodinamica):<br>formula 4 Privim pe S ca funcție de T si V, fie direct, fie folosind ecuația de stare pentru a exprima presiunea ca funcție de T și V:<br>formula 5 Derivăm față de T această identitate și obținem:<br>formula 6 Înmulțind cu T
Relația lui Mayer () [Corola-website/Science/320889_a_322218]
-
mai precis la lichefiere si evaporare. Cel mai adesea pompele de căldură extrag căldura din aer sau pământ, motiv pentru care unele din ele nu mai lucrează eficient când temperatura mediului scade sub -5 °C. În conformitate cu principiul al doilea al termodinamicii, căldura nu poate “curge” spontan dintr-o locație mai rece într-o zonă mai caldă; lucru mecanic este necesar pentru a realiza acest lucru. Având în vedere că pompa de căldură sau frigiderul utilizează un anumit lucru mecanic pentru a
Pompă de căldură () [Corola-website/Science/317304_a_318633]
-
prin absorbție de căldură. Fluidul revine astfel la compresor și ciclul se repetă. Într-un astfel de sistem este esențial ca agentul frigorific să ajungă la o temperatură suficient de mare atunci când este comprimat, deoarece conform legii a doua a termodinamicii caldura nu poate curge dintr-un mediu rece la unul mai cald. Practic, acest lucru înseamnă că agentul frigorific trebuie să ajungă la o temperatură mai mare decât cea ambientală în jurul schimbătorul de căldură din partea de presiune inaltă. În mod
Pompă de căldură () [Corola-website/Science/317304_a_318633]
-
în afara unei găuri albe, zona respectivă a orizontului scade sub nivelul maxim de entropie care poate fi introdusă în acel obiect. Astfel, existența găurilor albe în afara găurilor de vierme este improbabilă, pentru că se pare că încalcă a doua lege a termodinamicii. Totuși o gaură albă poate emite radiația Hawkings și poate emite nivele mari de radiație în perioade foarte scurte de timp, permițându-i existența pentru perioade scurte de timp.
Gaură albă () [Corola-website/Science/317359_a_318688]
-
fost un politician, inginer și matematician francez. A fost promotorul geometriei moderne și a efectuat studii profunde în matematică și inginerie devenind academician. A participat la Revoluția franceză și a deținut diferite funcții politice. Nicolas Léonard Sadi Carnot, pionier al termodinamicii a fost fiul său. De asemenea, nepotul său, Marie-François-Sadi Carnot, a fost președinte al Franței. S-a născut la Noray (Côte d'Or) într-o familie modestă. Studiile le-a făcut într-un colegiu iezuit pregătindu-se pentru cariera sacerdotală
Lazare Carnot () [Corola-website/Science/321852_a_323181]
-
a aflat-o văzând cum era folosită, probabil de oamenii lui Watt, când a vizitat Rusia în 1826. În 1834, Émile Clapeyron a folosit diagrama p-V pentru ilustrarea și explicarea ciclului Carnot, diagrama devenind una de bază în studiul termodinamicii. În secolul al XIX-lea instrumentele indicatoare erau instrumente mecanice, care au folosit hârtie înfășurată în jurul unui cilindru, cu pistonașul traductor al presiunii în interiorul lui, rotația cilindrului fiind comandată printr-un fir tensionat legat la capul de cruce al mecanismului
Diagramă indicată () [Corola-website/Science/321977_a_323306]
-
a energiei dacă se iau în considerare fenomene de schimb de energie, cum sunt cele de schimb de căldură și lucru mecanic, de exemplu încălzirea fluidului în urma disipației viscoase. Ecuația de conservare a energiei se bazează pe primul principiu al termodinamicii. Deoarece practic toate curgerile formează sisteme termodinamice deschise, ecuația folosită este în formă vectorială: unde formula 15 este entalpia masică, iar formula 16 este gradientul temperaturii. Câmpul de presiuni la curgerea unui fluid nu rezultă din ecuațiile de conservare, el reiese indirect
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
de licență cu media 10 (diploma Nr.5298/6 XI 1969 — Universitate). În perioada studiilor universitare Sever Iosif Georgescu a avut activitate științifică obținând premii la „Sesiunea de comunicări științifice studențești”, pentru lucrările din domeniul Teoriei relativității, Fizicii Polimerilor și Termodinamicii Statistice (Premiul I cu lucrarea Studiul anizotropiei optice a macromoleculelor prin metoda fotoelasticității). Începând cu anul 1969 Sever Iosif Georgescu profesează ca asistent universitar la Institutul Politehnic București, Catedra de Fizică I, Facultatea de Energetică și Transporturi. În 1972 devine
Sever Iosif Georgescu () [Corola-website/Science/327007_a_328336]
-
Termochimia este un domeniu al chimiei fizice care se ocupă cu studiul căldurilor de reacție și transformărilor de stare. Noțiunile pe care le utilizează termochimia, precum și legile acesteia au la bază principiul întâi al termodinamicii: ΔE = Q + L. Dacă ΔE < 0 → E < E → sistemul cedează energie în mediul exterior. În schimb, dacă ΔE > 0 → E > E → sistemul primește energie din mediul exterior, cu observația că starea inițială se referă la reactanți, iar starea finală la
Termochimie () [Corola-website/Science/324093_a_325422]
-
În fizică, termodinamica găurii negre este o zonă de studiu care încearcă să pună în acord legile termodinamicii cu existența unor orizonturi de evenimente ale găurilor negre. La sfârșitul secolului al XIX-lea, o serie de studii asupra termodinamicii radiației corpului negru au
Termodinamica găurii negre () [Corola-website/Science/326256_a_327585]
-
În fizică, termodinamica găurii negre este o zonă de studiu care încearcă să pună în acord legile termodinamicii cu existența unor orizonturi de evenimente ale găurilor negre. La sfârșitul secolului al XIX-lea, o serie de studii asupra termodinamicii radiației corpului negru au dus la fundamentarea teoriei mecanicii cuantice clasice. În mod similar, începând din a doua jumătate
Termodinamica găurii negre () [Corola-website/Science/326256_a_327585]
-
În fizică, termodinamica găurii negre este o zonă de studiu care încearcă să pună în acord legile termodinamicii cu existența unor orizonturi de evenimente ale găurilor negre. La sfârșitul secolului al XIX-lea, o serie de studii asupra termodinamicii radiației corpului negru au dus la fundamentarea teoriei mecanicii cuantice clasice. În mod similar, începând din a doua jumătate a secolului al XX-lea, efortul privind înțelegerea termodinamicii găurilor negre din perspectiva mecanicii statistice cuantice a avut ca rezultat aprofundarea
Termodinamica găurii negre () [Corola-website/Science/326256_a_327585]