1,130 matches
-
de la lume ca de la cel codru verde, s-au strecurat pe rând acolo 24 {EminescuOpX 25} unde nu le mai zice nimenea că au fost răi români, mai fericiți decât noi, cari am fost meniți să ajungem zilele acestea de ticăloșie, în care țara se înstrăinează pe zi ce merge în gândire și-n avutul ei, și când toți se fălesc de a fi români fără a mai fi. Uimitoarea putere a frazelor, împrejurarea că mulți dintre liberali erau chiar copii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Sus cutare! ", zi-i revoluție și te-ai mântuit. Apoi deie-ni-se voie, asta nu-i revoluție, ci comedie. Ș-apoi să nu creadă cineva că toate istoriile astea au ieșit din poporul românesc. Unde foc poporul... pentru toate ticăloșiile astea el e prea cuminte și prea așezat de felul lui. Si nici să nu crează cineva că o singură reformă măcar s-a făcut în favorul poporului - singurele reforme mai mult sau mai puțin priitoare treptei țărănești le-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
neapărat să-i cază apoplexie sau tavanul în cap, pentru satisfacția înaltei nobilimi și onor. public. Acesta e calapodul literar pe care e turnată și Fiica lui Tintoretto și în adevăr, în această melodramă mișelul Arezzo, după ce a făcut atâtea ticăloșii, moare la sfârșit trăsnit de o încurcătură galopantă de intestine, și astfel se descurcă toată comedia. Astfel dar, pentru deschiderea stagiunii unui mare teatru național, nouă ni se pare că alegerea unei bucăți de soiul cam rococo al melodramelor "de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
trebuia căutată cauza adâncului conflict... "A fost firească, rânji el cu o veselie feroce ca și zâmbetul ei pe care el nu-l văzuse sau îl ignorase, ca și când dacă un ticălos e firesc, n-avem dreptul să ne legăm de ticăloșia lui." " Da, șopti ea, n-avem dreptul. Așa e el, trebuie să căutăm să-l înțelegem, el poate că suferă, și dacă noi facem pe virtuoșii și nu încercăm să ni-l apropiem, sporim ura și ticăloșia din el." " Nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ne legăm de ticăloșia lui." " Da, șopti ea, n-avem dreptul. Așa e el, trebuie să căutăm să-l înțelegem, el poate că suferă, și dacă noi facem pe virtuoșii și nu încercăm să ni-l apropiem, sporim ura și ticăloșia din el." " Nu mai spune! rânji Petrică. Și de ce nu aplici pe propria-ți piele această teorie? Eu, da, eu am făcut exact ceea ce spui tu, am încercat să te înțeleg, să mă apropii de tine. Și nu o dată sau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea pe care altul ți-a transmis-o. Matilda îmi apărea de pildă acum în primul rând ridicolă, pe lângă faptul că nu îmi mai părea fascinantă fiindcă opinia ei, că un ticălos nu poate fi învinuit dacă e firesc în ticăloșia lui, îmi stăruia în amintire ca o mare stupiditate, care lăsa să se ghicească în spatele ei un șir nesfârșit de alte stupidități, cum ar fi aceea că nu avem dreptul să învinuim un astfel de om ci, dimpotrivă, să ne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lași părinții, pe mămica și pe tăticu`, și te unești cu bărbatul sau femeia ta, ar fi trebuit să i-o spui... Tu, zice bătrânul rânjind, care te-ai măritat cu un jidan, n-ai dreptul să ne dai lecții. Ticăloșia dumitale, i-am răspuns, nu mă jignește. Pentru mine un om nu e mai prejos decât altul, fiindcă e evreu sau de altă nație. Numai troglodiții din Africa se ucid între ei fiindcă fac parte din triburi diferite. Da, zice
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lipi de el și rămaseră astfel melancolici și ai fi zis ca doi amanți uniți până la moarte. Ia uite, am gândit, formidabil, cei doi ticăloși se simt bine unul cu altul, ași putea zice chiar fericiți..." Spre o astfel de ticăloșie alunecam și eu cu Matilda, îmi spusese că îi e scârbă de mine și în loc să plec de îndată și pentru totdeauna din casa ei, o înjurasem și eu cu satisfacția grasă a unei eliberări. Urma să ne împăcăm și să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
n-am chef să te servesc, dar o fac din obligație. Fă-o, gândii, și eu o să am grijă de tine tot din obligație. Ne înviorarăm mâncând, dar fiecare pe cont propriu. Era bine așa, gândii, decât să alunecăm spre ticăloșia și fericirea celor doi vecini ai părinților mei. Ura curată, adică ura pură, e mai demnă de respect decât fericirea amestecată cu josnicii. Mă hotărâi (și avui o clipă impulsul să i-o și spun, dar mă abținui din instinct
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spună și totul se aranja. Da, dar asta echivala cu o acceptare a insinuărilor și acuzațiilor celor trei că soțul ei e un reacționar, un contrarevoluționar, care reușise să se "strecoare"' în învățămîntul superior. Ce putea să facă? Să acorde ticăloșiei celor trei ceea ce li se cuvenea și să salveze restul? S-a gândit că dacă refuza acest compromis, pierdea totul și pierdea pentru totdeauna și protecția primului-secretar, care îi apărase casa și avea să-l apere și pe soțul ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să fiu arestat te-ai despărțit de bărbatul tău în clipa în care ai îndrăznit să ridici mâna asupra lui. Din clipa aceea, continuai eu dând curs unor meditații care nu erau proaspete, mi-ai oferit perspectiva unei vieți în ticăloșie, după ce îndată ce ne-am căsătorit mi-ai oferit una a unei vieți moarte, adică fără iubire. Nu pot să accept să renunț la fericire pe acest pământ, chiar dacă o să mă complac, cum spui tu, multă vreme în plăcerea secretă a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ai făcut, adică să arunci cu vasul în mine și să-mi sfâșii obrazul, fără să mai vorbesc de cuvintele care ți-au ieșit din gură, și eu te-am crezut, ți-am spus doar că am căzut amândoi în ticăloșie, ca vecinul părinților mei, Acojocăriței; și îți spun acum că dacă n-ași fi fost arestat chiar atunci, ne-am fi iubit și noi în noaptea aceea exact ca acela!). Tu, dimpotrivă, deși apoi am îngenuncheat lângă tine, ai continuat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vălurile divine care le inspirau vina și teama, ticăloșii se simțeau din ce în ce mai în largul lor și domnia care li se așternea înainte, care li se prepara sub ochii noștri, nu era însoțită de nici un fel de amenințare și formele de ticăloșie începeau să apară pe pământ drept cele mai fascinante spectacole, expresia de jubilațiune a ticăloșiei mai puternică, mai atractivă, mai curajoasă față de moarte (eterna tragedie!) decât cea a conștiințelor pure, tot mai rarefiate și cărora li se rînjește: ei bine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și domnia care li se așternea înainte, care li se prepara sub ochii noștri, nu era însoțită de nici un fel de amenințare și formele de ticăloșie începeau să apară pe pământ drept cele mai fascinante spectacole, expresia de jubilațiune a ticăloșiei mai puternică, mai atractivă, mai curajoasă față de moarte (eterna tragedie!) decât cea a conștiințelor pure, tot mai rarefiate și cărora li se rînjește: ei bine, așa este, recunoaștem, sînteți puri, aveți revelațiile voastre sublime, dar rezistă ele gândului că până la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
despre bătrâni, care, chipurile, "se desprind" de ea, se liniștesc. Nu se liniștesc, dorințele rămân, cum mi-am dat seama din starea de spirit a bunicului. Nu se desprind. Se desprind ca să vadă ce? Dincolo de viață e neantul, nimicul, spun ticăloșii. Ce să contempli? (Se ia drept contemplare nemișcarea bătrînilor.) Adâncimea infinitului mic? Vastitatea infinitului mare? Nici vorbă, bătrânul contemplă tot viața, a lui și a altora, e mândru că a atins o asemenea vârstă și și-a trăit bine viața
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sau dintr-un alt refugiu nepoluat rezervat pentru cei care știu să se dea bine pe lângă șefi. Cazul ei era diferit. Fără aer iodat, nici briză montană. Compania o instalase, în inima orașului și ar fi trebuit să fie fericită. Ticăloșii! Ducă-se dracului! Va găsi ea ceva. Doreau numai ca ea să tacă o vreme, să se calmeze. S-au grăbit să-i dea o locuință și să-i dea o nouă formație profesională. Și au uitat de ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
făceam cu detașarea și cinismul marilor derbedei culturali. Acasă, mă așteptau poveștile reconfortante ale literaturii. Deschideam cărțile proaspăt împrumutate de prin biblioteci, dosare fictive ale inteligenței izolate și prostiei universale, pe care le parcurgeam atent și devotat. Găinării ieftine sau ticăloșii de anvergură; realizări mărunte și anonime sau fapte mărețe de glorie, răsplătite cu onoare și bani grei - nimic nu trecea neatins de curiozitatea mea dereglată. Asta mă aștepta pe mine; pe ei, inevitabilul dezastru. Sâmbăta, fugeam la cinematografe, înnebuniți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deschis al pielii. Cu cealaltă, o apăsam pe nervurile gâtului, așteptându-i geamătul. Momentul mi se-oferea pe tavă, ca plaja pustie și vătuită. O premieră cinematografică a minții mele stricate. Îmi venea să rămân acolo, strâns, capturat, liniștit de ticăloșia ireală pe care-o săvârșeam. „Am ajuns.“ Am ocolit rondul de la „Petrom“ și-am urcat în curbă, printre gunoaie, stâlpi de beton și tufișuri uscate. Mă simțeam și trist, și recunoscător, chiar dacă nu-i spuneam Mariei nici un cuvânt. Marea foșnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-a mutat în spațiul public. Instituțiile sunt folosite-n folos personal. Ierarhiile sunt blocate, promovările la fel. Diletanții și răufăcătorii merg mână-n mână. Au grijă să-ți închidă gura sau să te tragă pe linie moartă. Incompetență, banditism, ticăloșie. Se-adună, se apără între ei, cu spatele la tine. Dacă te plângi, zice lumea că ești invidios sau suferi de mania persecuției. Dacă nu te plângi, ești mulțumit cu ce ai. Nimeni nu te-observă. Vocea ta nu se-aude. Pari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nepermis între oamenii cumsecade, un lucru care pentru orice om cumsecade e cea mai curată pedeapsă trimisă de Dumnezeu pe capul lui. Bineînțeles, cu averea și relațiile lui Toțki, se putea pune la cale imediat o mică și absolut nevinovată ticăloșie care să-l scape de neplăceri. Pe de altă parte, era evident că nici Nastasia Filippovna nu-i putea face aproape nici un rău în sens juridic, să zicem; nici măcar un scandal mare nu putea provoca, pentru că în orice clipă putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
De altfel, ia fiți cinstit și spuneți-mi prin ce sunt ticălos? De ce toți se iau după ea și spun că sunt ticălos? Știți că și eu, luându-mă după toți și după ea, mă consider tot ticălos? Asta-i, ticăloșia rămâne ticăloșie! — De-acum n-o să mai cred niciodată că sunteți ticălos, spuse prințul. Mai înainte eram convins că sunteți un mare nemernic și, pe neașteptate, mi-ați făcut o bucurie foarte mare. Mi-am primit lecția: nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ia fiți cinstit și spuneți-mi prin ce sunt ticălos? De ce toți se iau după ea și spun că sunt ticălos? Știți că și eu, luându-mă după toți și după ea, mă consider tot ticălos? Asta-i, ticăloșia rămâne ticăloșie! — De-acum n-o să mai cred niciodată că sunteți ticălos, spuse prințul. Mai înainte eram convins că sunteți un mare nemernic și, pe neașteptate, mi-ați făcut o bucurie foarte mare. Mi-am primit lecția: nu trebuie să judeci, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să joc cu el și, când am pus la bătaie ultima rublă (jucam „bețe“), îmi ziceam: dacă pierd, mă duc la unchiul Lukian, îi fac o plecăciune, n-o să mă refuze. Asta chiar că-i josnicie, josnicie adevărată! E o ticăloșie conștientă! Chiar că-i ticăloșie conștientă! repetă Lebedev. — Hei, nu jubila, mai așteaptă! strigă supărat nepotul. Ia te uită la el, se bucură! Am venit la el, prințe, chiar aici, și am recunoscut totul; am procedat frumos, nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
când am pus la bătaie ultima rublă (jucam „bețe“), îmi ziceam: dacă pierd, mă duc la unchiul Lukian, îi fac o plecăciune, n-o să mă refuze. Asta chiar că-i josnicie, josnicie adevărată! E o ticăloșie conștientă! Chiar că-i ticăloșie conștientă! repetă Lebedev. — Hei, nu jubila, mai așteaptă! strigă supărat nepotul. Ia te uită la el, se bucură! Am venit la el, prințe, chiar aici, și am recunoscut totul; am procedat frumos, nu m-am cruțat. M-am ocărât singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei, atunci când îi aprobase, ca frate mai mare, decizia). Dimpotrivă: Varvara Ardalionovna se măritase după ce se convinsese ferm că viitorul ei soț e un om modest, plăcut, aproape bine educat și n-ar face pentru nimic în lume o mare ticăloșie. De micile ticăloșii, Varvara Ardalionovna nu se interesase, considerându-le fleacuri; la urma urmei, unde nu există asemenea fleacuri? Doar n-avea să caute cine știe ce ideal! În plus, știa că, măritându-se, le asigură un colțișor mamei ei, tatei, fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]