2,929 matches
-
Obiectele vechi erau prost Întreținute, ciobite, tot ce fusese de valoare a fost vândut În anii de restriște, așa cum ai făcut și tu când a trebuit să te Întreții singură... —...acest Cristian trebuie să fie un bătrân celibatar, plin de ticuri... I-o spune râzând, fără ranchiună. E generoasă, pentru că e fericită. A ajuns la doi pași de mașină. Își va găsi repede și cheile În poșetă, Își va pune centura și va veghea ca el să nu uite să și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a-l executa. Mai bine de o sută de zile de la moartea șahului! L-au torturat, fără Îndoială, ca să-i smulgă mărturisiri. Djamaledin vorbea rar. Îmi păru slăbit, tras la față; chipul, de obicei atât de senin, era străbătut de ticuri care, pentru moment, Îl desfigurau, fără a-i scădea, totuși, magnetismul. Aveai impresia că suferea, mai ales atunci când Îl amintea pe Mirza Reza. — Nu reușesc Încă să pricep cum de va fi putut acest biet băiat, căruia i-am asigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai mult spatele, el este cel pe care mi-l amintesc și acum mai bine. Ori de câte ori se simțea stânjenită, Naoko se juca cu agrafa. Când se pregătea să spună ceva, își tampona mai întâi gura cu batista. Obișnuindu-mă cu ticurile ei, a început să-mi fie dragă. Naoko urma un colegiu de fete de la periferia orașului Musashino 1, colegiu renumit pentru predarea limbii engleze. În apropierea apartamentului în care locuia Naoko se afla un canal cu apă limpede și uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să venim pe furiș ca să mâncăm aici. Erau în stare să te elimine din școală dacă te prindeau că mănânci în oraș. Când își scotea ochelarii de soare, Midori părea mult mai somnoroasă decât cu ei pe nas. Avea două ticuri: se juca cu brățara de la mâna stângă sau se scărpina cu degetul mic la colțurile ochilor. — Ești obosită? am întrebat-o. — Puțin. Nu dorm destul, dar nu te îngrijora, mă simt bine. Îmi pare foarte rău pentru miercuri, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gândeam să pui tu mâna pe ea după ce plec eu. Voi doi v-ați înțelege minunat. — Nu glumesc! Glumesc eu! zise Nagasawa. Oricum, să fii fericit! Am senzația că te vor aștepta multe clipe grele, dar știu că ești un tic\los încăpățânat și le vei birui pe toate. Te superi dacă-ți dau un sfat? — Nu, normal. — Nu te mai autocompătimi, zise el. Numai cretinii fac așa ceva. — Bine, o să am grijă! Am dat mâna și ne-am despărțit, el pornind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o sărută pe gură. Ceilalți se așezaseră În jur În semicerc, cam excitați, iar unul strigă ceva. Belbo se așezase, cu o expresie impenetrabilă, și privea scena ca un impresar care asistă la o repetiție. Era asudat și avea un tic la ochiul stâng, pe care nu i-l mai văzusem până atunci. Deodată, când Lorenza dansa deja de vreo cinci minute, făcând tot mai vizibil gestul de a se oferi, avu o izbucnire: „Vino imediat Încoace”. Lorenza se opri, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
deasupra orașului. Frunze roșcate ațâțătoare se întrecură să-i arate, să-i sugereze, să-i poruncească lui Leo drumul spre metrou. Indiferent la provocări, dascălul își fixă dogul de ruinele blocului de garsoniere cu o fundă topaz și, plin de ticuri, pătrunse în bufetul de la subsol. La o masă joasă, cu bereta-joben verde dată pe ceafă, marele șef, Iolescu, profețea. Cu boticul pe genunchiul său, domnișoara Clito îl sorbea din priviri. Obraznic, un Motorola 369B făcea cu ochiul de pe singurul scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Adelinei de a merge la Constanța, să-i cunosc părinții. Așa am ajuns să petrec zile întregi pe balconul apartamentului din Tomis III, făcând grătare cu tatăl ei, marinarul rămas pe uscat din cauza unei hernii de disc și a unui tic nervos la ochiul stâng. Dar am stat și pe fotoliu, în sufragerie, la o cafea și-o telenovelă cu doamna Nicky, coafeză de mare clasă, care bârfea doar în termeni academici și pe un ton de educatoare de grădiniță. Părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
au prăjit hălci, scoici, guvizi. Părintele a avut lipici la viitoarea mamă-soacră, coafeza - probabil datorită asemănării cu un Alain Delon mai dolofan cu vreo patruzeci de kilograme. Coafeza era mai înaltă decât el cu un cap, însă cuscrul nu avea ticul la ochiul drept și hernia de disc ale soțului ei, marinarul. La un moment dat au rămas doar ei doi pe terasă, să supravegheze cărnurile. Eu cu Adelina ne-am retras într-o cameră întunecoasă, să ne mai tragem sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nou în revistă încăperea, metodic, panoramându-i fără sfială ungherele, suind c-un cat și revenind, la fel de indecis, la baza scărilor. Măi, să fie! se frământă el, nedumerit. ... observați (custodele Georgescu abuza de acest verb, exhibându-l într-un veritabil tic, după socoteala Poetului) decorațiunile heraldice interesante de pe câmpul scutului, caracteristice sigiliului familiei nobiliare a Corvineștilor. Mai cu seamă, observați (iar...?) misterul, mistica simbolisticii numerelor patru, reprezenând pământescul, teluricul, profanul, omenescul; și cinci, reprezentând dezideratul transcendentului, al destinului, desăvârșirea, cerescul, orizontul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Arătă spre stânga.) Pe acolo, acum. Lambert, cu ochii pe ecranul "căutătorului", Dallas și Kane cu ochii pe Lambert și împrejurimi, își urmau drumul. În jurul lor vânturile se întețiră un timp, ducând cu ele particule care se loveau de căști. Tic, tic... dați-ne voie... flic, poc... dați-ne voie înăuntru, înăuntru... Dallas se scutură. Tăcerea, pustietatea acoperită de giulgiul norilor, pâcla portocalie, toate acestea începeau să-l scoată din minți. ― E-aproape, îi preveni Lambert. (Departe, la bordul navei, Ash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
spre stânga.) Pe acolo, acum. Lambert, cu ochii pe ecranul "căutătorului", Dallas și Kane cu ochii pe Lambert și împrejurimi, își urmau drumul. În jurul lor vânturile se întețiră un timp, ducând cu ele particule care se loveau de căști. Tic, tic... dați-ne voie... flic, poc... dați-ne voie înăuntru, înăuntru... Dallas se scutură. Tăcerea, pustietatea acoperită de giulgiul norilor, pâcla portocalie, toate acestea începeau să-l scoată din minți. ― E-aproape, îi preveni Lambert. (Departe, la bordul navei, Ash fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
al acțiunii unor factori patologici. Când uzura este determinată de executarea funcțiilor sistemului stomatognat în condiții fiziologice, în intervalul normalității, se consideră a fi fiziologică și este definită concret “atriție”. Când uzura este rezultatul executării unor parafuncții cum ar fi ticurile profesionale, obiceiurile vicioase voluntare sau involuntare, se consideră patologică și este definită concret ca “abrazie dentară”. 13.1. Atriția dentară este un proces adaptativ funcțional care are ca scop menținerea homeostaziei la nivel odonto-parodontal și consecutiv la nivelul celorlalte elemente
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
aplatizarea curbei transversale cu menținerea curbei sagitale; apare în ocluziile cap la cap; Grupa IV - atriția orientează fața ocluzală maxilară de sus în jos, spre lingual. 13.2. Uzura dentară de cauză patologică, denumită “abrazie dentară” apare datorită: - exercitării parafuncțiilor: ticuri profesionale (tapițer, croitor, instrumente de suflat); - obiceiuri vicioase - consumatori de semințe, geofagi (consumatori de pământ), consumatori de betel etc. Constant, bruxismul este cauză de uzură dentară. Abrazia patologică se poate localiza: - la nivelul unui dinte și se datorează efortului de
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
consumatori de betel etc. Constant, bruxismul este cauză de uzură dentară. Abrazia patologică se poate localiza: - la nivelul unui dinte și se datorează efortului de a se înlătura un contact prematur; - la nivelul unui grup de dinți - grup solicitat de tic sau de obiceiul vicios respectiv; - generalizat, la nivelul întregii arcade dentare. Atât atriția cât și abrazia produc uzura țesuturilor dentare în profunzime, evidențiată la nivelul suprafeței ocluzale prin indicii: - grad I - uzură la nivelul smalțului: - grad II - uzura smalțului și
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
metehnele umane care mai fac încă deliciile gurii satului (meschin, moftangiu, mucalit, hoinar, mahmur, ursuz, haimana, temă bel, caraghios, fistichiu, ciubucar, șiret, chefliu, zevzec, pușlama, mucalit, ciufut, derbedeu, lichea, cusurgiu - și, last but not least, tîrfă), fie la spațiul domes tic. Pe lîngă lista de mai sus, care acoperă o bună parte a gastronomiei „specific românești”, putem să adăugăm astfel una care acoperă o bună parte a gospodăriei la fel de românești unde se găteau toate aceste bunătăți. Putem să începem cu schela
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cauzală, structura de eseu aleasă explicit de autor naște niște rezerve suplimentare de „fezabilitate”. Problema este apoi una metodologică fundamentală : unde căutăm aceste cauze și începînd de cînd ? Analogia cu medi cina poate fi utilă în acest caz : orice diagnos tic presupune o anamneză și o corelare a tuturor simptomelor semnificative. România este un pacient imaginar care suferă de o boală reală. Or, din acest punct de vedere, cartea confirmă boala imaginară, oferă o listă selectivă de simptome ale bolii reale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Cohen : „Realitatea e una dintre posibilitățile pe care nu-mi permit să le ignor”. Românii lui Mândruță & co. Își permit ! Fîntînița haiducului și brandingul de țară Zilele trecute a fost lansat la Cluj programul pentru construcția și promovarea brandului turis tic al României, pentru care se pun la bătaie 75 de milioane de euro. Ceea ce înseamnă că o vom lua de la început cu „brandul de țară”, chiar dacă brandul turistic nu este tocmai același lucru, după cum amîndouă nu sînt chiar același lucru
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
smokingurile lui de mai târziu. Doamne, ce tentat sânt să fac aici și puțină hagiografie, să-i arunc o lumină transfinită pe obraz și să-i pun o văpaie în ochi! Dar să strâng din fălci și să-mi înghit ticurile astea mizerabile. Ruletistul avea fața întunecată, de țăran ceva mai înstărit, cu dinții jumătate fier, jumătate cărbune. De când îl știu și până a murit (de revolver, dar nu de glonț) a arătat la fel. Și totuși el a fost singurul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
manierism livresc și din motivele psihologice cunoscute, adică din cauza aversiunii mele pentru orice fată, a nevoii mele de protecție împotriva agresiunii erotice. Gina era cu adevărat o fată crescură într-un mediu de bătrâni, și care avea în consecință destule ticuri și ciudățenii induse de ei. Dar de aici și până la a spune că ar fi fost "bătrînicioasă" mi se pare ridicol de mult. E drept că într-un an s-a împlinit neașteptat, devenind o femeie adevărată, dar, din nou
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sus al hainei, dar căută zadarnic. Câteva clipe în urmă, Ghibercea îi întinse un tub de celofan plin cu scobitori. Surprinse același gest la alți patru, și zâmbi. - Mulțumesc, spuse Pantazi. Mă bucur să văd că nu mi-ați uitat ticurile și tabieturile... Aș vrea totuși să ne reîntoarcem o clipă la principalii suspecți: Pantelimon, Zevedei și dra Irineu. Dacă e vorba de o acțiune, și deci de o organizație, înțeleg rolul drei Irineu, dar mai puțin pe al celorlalți doi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
făcut toate calculele posibile, mi-a spus tovarășul Năstase, dar fără nici un rezultat. Pantazi îl cercetă câteva clipe în tăcere, începînd să rupă, meticulos, scobitoarea. - Să nu te sperii văzîndu-mă că sug scobitorile, le rup în bucățele și le mînjolesc. Ticul acesta - recunosc, detestabil - este prețul pe care îl plătesc și acum, cinci ani după ce m-am lăsat de fumat... Îți spuneam deci, continuă cu o voce mai gravă, sunt curios să știu câte zile au trecut între momentul când ai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privea intens, nereușind să-și ascundă curiozitatea. - La ce te gîndești? îl întrebă brusc, după câteva minute. Ce fel de amintiri? Ce fel de asociații? Șovăi, frecîndu-și obrazul cu palma stângă. ("Știu că gestul acesta a ajuns la mine un tic", mărturisise de mai multe ori.) - Îmi amintesc perfect anul și locul unde au fost luate, fiecare din ele. Aș putea spune că-mi amintesc chiar și ziua; parcă aș auzi vocile celor din jur și cuvintele pe care le rosteau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cadă la loc, în pomieră. Poftim în ce plate speculații s-a lăsat antrenat ! Ia un alt plic, îl deschide afundându-se în lectură și își mișcă mecanic, repede genunchiul și, încă și mai repede, clipește din ochiul stâng : un tic survenit în ultima vreme în momentele de încordare nervoasă, atunci când altceva decât voința lui îi antrenează jumătate de obraz într-o strâmbătură. Mânerul neted al coupe-papier-ului în palma ușor umedă, prea caldă, țipătul hârtiei de mătase sub ascuțișul de fildeș
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Iarăși mă văd ca și când un ochi străin și atoateștiutor m-ar privi din afară, dar cât de diferit este totul ! Umerii slabi și aduși, pieptul este îngust, dar viscerele împing înainte, un mic embonpoint, la colțul ochiului negul alburiu, și ticul nervos zguduie ritmic picioarele descărnate, cu colțurile rotulei împungând stofa pantalonului. Cum oare el să fiu eu ? Abia o asemănare vagă, ca între un tată și un fiu, mai puțin... Ar putea totuși să-mi fie fiu, aș putea spune
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]