1,495 matches
-
nu știam ce să facem cu mâinile și pe cine să privim. Chiar Lucien era puțin încurcat, deși la plecare, în mașină, a făcut haz nespus de acest accident. Numai doamna rămăsese cu același zâmbet pe buzele înroșite și aceeași timiditate caldă în ochi. Conversația n-a mai durat mult. Inginerul i-a arătat lui Lucien manuscrisele sanscrite din biblioteca unchiului său, fost prim-pandit al guvernului, apoi o serie de tablouri și cusături vechi. Eu mă apropiasem de fereastră și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru că mă știam imun, simțeam că voi putea rămâne deasupra jocului, implicat în eventuala ei pa-siune, dar liber față de mine însumi. Jurnalul acelor săptămâni dovedește îndeajuns aceasta. Urmăream jocul Maitreyi ei cu multă luciditate. Pentru că, într-adevăr, de când îi pierise timiditatea de la început și începuse să vorbească deschis cu mine, Maitreyi îmi făcea impresia că se joacă. Se ridică strîngîndu-și cărțile și luă în mână o floare. ― Le-am ales pe cele mai roșii, spuse ea, privind ciorchinele glicinii. Se pregătea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
frumos, un picior alb, de alabastru, mă lămuri Maitreyi, fără să-și poată ascunde o privire de neînțeleasă invidie și necaz. Roșii, și de plăcere (căci, urât fiind, mă încîntă peste fire orice laudă adusă ființei mele fizice), și de timiditate; nu știam cum să tâlcuiesc privirile Maitreyiei. Îmi fixa picioarele cu un zâmbet disprețuitor, rău, umilit. Eu începui a vorbi stupidități ca sa curm tăcerea, spunând că aceasta nu are nici o importanță, căci niciodată nu se văd picioarele, cel puțin la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nostalgia debutului ei de acum aproape douăzeci de ani? Sau crede că numai într-o asemenea grădină de vară, undeva, pe la marginile orașului, îl va regăsi pe el, pe ursitul ei, poetul, pe Adrian? Sau să fie pur și simplu timiditate, indiferență, sau poate, chiar un început de neurastenie? - În orice caz, îl întrerupse Cladova, nu s-a schimbat prea mult. De când am văzut-o întîia oară, parcă ar fi rămas aceeași... - Cred că te înșeli. În ultimii ani s-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fii ceea ce sunt atâția alții: filolog, orientalist, arheolog, istoric, mai știu eu ce altceva. Adică, vrei să trăiești o viață străină, viața altora, în loc să fii dumneata, Dominic Matei, și să cultivi exclusiv geniul dumitale... - Geniul meu? exclamase cu o prefăcută timiditate ca să-și ascundă bucuria. Asta presupune că aș avea geniu... - Într-un anumit sens, desigur că-l ai. Nu semeni cu nimeni din toți cei pe care i-am cunoscut până acum. Trăiești și înțelegi viața altfel decât noi... - Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai iubește ? în așa fel am să rămân în afara conversației lor, încât voi fi mulțumit când junele Ialomițeanu are să mi se alăture, cu dorința expresă de a-mi ține companie. Are să-mi arunce imediat micile lui întrebări cu obișnuita-i timiditate abilă, astfel încât mă voi simți ambarasat, negând că aș ști mai mult decât știe toată lumea, îmi pare rău, domnule Ialomițeanu, nu am știre de așa ceva... Privindu-i ochii inocenți, voi fi exagerat de jenat și, ca totdeauna când ascund orișice
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
va căuta legături cu alte grupuri în care să fie acceptat. Abandonul școlar este aproape întotdeauna un prim pas în acest proces de deviere și inadaptare socială. Școală este un loc potrivit pentru identificarea copiilor cu probleme de comportament ( agresivitate, timiditate, hiperactivitate etc.) care pot favoriza acest proces de inadptare. Nu există evidente care să arate ca un coeficient intelectual scăzut ar fi un factor favorizant al abuzului de droguri. Anturajul. Consumul de droguri de către grupul de egali este unul dintre
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
făcuse curat în sala de baie. Doar nu-i putea cere lui Ruby să-i plivească grădina. În cele din urmă, o trată pe Ruby cu o ceașcă de cafea. Ruby ținea la Gabriel, deși se născuse între ele o timiditate reciprocă și nu găseau ce să-și spună una alteia. Nu-i plăcea Brian, pentru că-l știa ostil lui George și preluase felul lui Alex de a-l privi pe Brian ca pe cineva străin de familie. Îi plăcea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nimic împotrivă dacă... — La ce oră vă sosesc musafirii? La unsprezece, răspunse John Robert care nu era în stare să inventeze o scuză convențională sau să spună direct o minciună. — Atunci mai avem timp berechet; poate că vorbesc prostește, din cauza timidității, știți, sunt timid și nervos... Dacă ai ceva clar să-mi spui... începu John Robert. — Presupun că ați auzit că mi-am pierdut slujba? — Nu. — Dar primesc o indemnizație, așa că-i în ordine. Nu o să ghiciți niciodată de ce mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dintre prietenii (nu foarte respectabili) ai lui Margot. În peregrinările lor prin Europa făcuseră o serie de cunoștințe, lipsite însă de permanență, fapt care se datora, după câte își dădea acum Pearl seama, atât instinctului ei de posesivitate, cât și timidității lui Hattie. Mai existau și unele prietene de școală ale lui Hattie (Verity Smaldon, de pildă), cărora Pearl le-o predase pe fată pentru scurte vizite. Dar acestea erau atașamente fragile, mai curând legături de circumstanță. Hattie, cea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atitudinile formale, autoprotectoare. Aceste „impresii“, aceste „instantanee“ din copilăria ei îi defilau lui John Robert prin minte odată cu un simț acut al farmecului ei aparte, ciudat, inefabil, imaculat, și al inocenței ei prezervate în izolare, a binecuvântatei ei singurătăți și timidități, care o apărau de orice pericol al sofisticării și perversei mondenități. John Robert făcuse tot ce-i stătuse în putință ca să o ferească de orice contact sau cunoaștere a abisurilor care o împresurau. Totuși nu o putea răpi cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
împărtășea iluziile lui George asupra indiferenței, filozofului față de opinia publică; s-ar fi putut să-i fie indiferentă ostilitatea, dar nu ridicolul. Privirea ei scrutătoare „evaluase“ și „îmbrățișase“ demnitatea de o calitate cu totul specială a lui Rozanov, solemnitatea lui, timiditatea, stângacea pompozitate, egoismul naiv, nelumesc, lipsa totală a obișnuitelor reacții sociale, lipsa de simț practic, și oroarea de zeflemea, capacitatea de a-i face față. Toate acestea se îmbinau în el. Nu-l văzuse de multe ori pe Rozanov în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lectura ei. Nu-mi rămâne nimic de făcut decât să-mi continui drumul. După un timp întâlnesc o grămadă de rulote părăsite și multe alte obiecte vechi abandonate și stocate într-un fel de curte împrejmuită de bălării. Intru cu timiditate printre ele, sperând să întâlnesc pe cineva care are apă. Văd un bărbat tuciuriu care repară ceva ce nu înțeleg ce este, iar dintr-o rulotă iese o femeie cam la 60 de ani, de aceeași culoare. O salut iar
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
acesta să îl poată întâlni pe Cristos. Dialogul dintre confesor și penitent nu este mereu un lucru simplu, fiind oricând susceptibil de a fi denaturat, fie de către confesor (prin ritualism, formalism, impersonalitate, răceală, limbaj generic, etc.), fie de către penitent (prin timiditate, rușine, teamă, superficialitate, lipsa motivațiilor adevărate, sensul de vină psihică inhibantă). Pentru ca să nu se întâmple aceasta, confesorul are nevoie de cunoștințe clare de pastorală și de alte informații din sfera științelor socio-umane. El are nevoie și de anumite calități umane
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
experiență, propriile sale acțiuni, comportamentul său și atitudinea sa judecății lui Dumnezeu și a Bisericii, care se materializează prin persoana confesorului. Penitentul poate fi condiționat în mărturisirea sa și de anumite limite sau carențe ce îi caracterizează personalitatea, așa cum sunt: timiditatea, superficialitatea, sensibilitatea excesivă, introversiunea, lipsa motivațiilor adevărate, stimă de sine scăzută sau construită greșit, așteptări deformate cu privire la confesor, etc. La rândul său, confesorul poate obstacula formarea unui dialog corect cu penitentul, prin greșelile pe care el însuși este susceptibil să
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care acesta poate să îl facă de acum înainte și despre răul de care trebuie să se ferească. Este important ca acesta să fie ajutat să facă distincție între păcat venial și păcat grav; d) să țină cont de eventuala timiditate a copilului, fapt pentru care să se creeze, în cadrul celebrării, o atmosferă primitoare în care copilul să se exprime liber și cu curaj. Confesorul „să nu strige niciodată la copil sau să îl mustre cu asprime în momentul în care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
apar legături semnificative cu starea civilă și numărul de ore lucrate pe săptămână. Toate strategiile de burnout și toate schemele cognitive disfuncționale corelează pozitiv cu măsurile stresului traumatic secundar. Dintre fațetele personalității semnificative au fost: altruismul, cooperarea, compasiunea, anxietatea, depresia, timiditatea, eficiența personală, interesul artistic, modestia, moralitatea, asertivitatea, ambiția, încrederea, rigiditatea morală, perseverența. Dincolo de aceste concluzii apar diferențe importante între factorii ce afectează stresul traumatic secundar la medici și asistenți medicali în funcție de profesie și de diferitele simptome asociate. Istoricul traumatic personal
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
la stres și mențin stările negative de-a lungul a perioade mari de timp (Goldberg & Johnson, 2005). Astfel nu este surprinzător că nevrozismul se asociază negativ cu satisfacția compasiunii și pozitiv cu stresul traumatic secundar în cazul cadrelor medicale. Anxietatea, timiditatea și depresia sunt fațetele care corelează cu stresul traumatic secundar. Persoanele conștiincioase sunt eficiente, competente, muncitoare și ambițioase (Block, 1961). Ele folosesc preponderent strategii de burnout activ care sunt mai eficiente în rezolvarea situațiilor stresante (Lefcourt, Martin & Ebers, 1981; O'Brien
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
absolutistă de dreptate și nevoia de confort, acestea corelând pozitiv cu simptomatologia intruzivă. Toate credințele disfuncționale ale asistenților medicali se asociază pozitiv cu cel puțin una dintre măsurile STS. Dintre fațetele personalității semnificative au fost: altruismnul, cooperarea, compasiunea, anxietatea, depresia, timiditatea, interesul artistic, perseverența, modestia, rigiditatea morală și moralitatea, acestea asociindu-se pozitiv cu nivelul STS. Eficiența personală și ambiția se asociază negativ cu măsuri ale stresului traumatic secundar. Factori diferiți se asociază cu simptome diferite ale stresului traumatic secundar indicând
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
-și pacienții. În același timp cei care aleg să evite dificultățile ce le apar în viață, raportează mai puțină satisfacție. Factorii de personalitate ce se constituie ca factori de risc în stresul traumatic secundar sunt: altruismnul, cooperarea, compasiunea, anxietatea, depresia, timiditatea, interesul artistic, perseverența, modestia, rigiditatea morală și moralitatea. Cadrele ambițioase și cu încredere în forțele proprii par a fi mai protejate. Factori diferiți se asociază cu simptome diferite ale stresului traumatic secundar indicând complexitatea patologiei și nevoia de a diferenția
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
lumină, nu mă lăsa nici s-o sărut măcar. Avea stângăcii, era jenată, paralizată. Dar în întuneric devenea îndrăzneață, nebunatică, chiar nerușinată. Erau în ea două ființe care coexistau armonios: pe lumină arăta o fată inocentă, uneori puțin stângace din cauza timidității, dar cu rafinamente de cochetă consumată. În discuții câștiga repede întîietatea descoperind fără ostentație o cultură care-i întrecea vârsta. Când se lăsa întunericul, irupea nestânjenită cea de-a doua fire: pasională, un clocot fierbinte de lavă. Vulcanul ei interior
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lume - tot nu ar putea vorbi așa...Ceva nu-i la locul lui...” gândeam eu, privind neliniștit în jur... Am pornit totuși să colind rariștea de dincolo de poiană. Printre stejarii groși cât omul și ferigi, ciupercile își arătau fața cu timiditate. Fragii își tremurau bobițele îmbietoare în adierea zefirului. „De aici a cules bătrânul ciupercile pe care mi le-a arătat dimineață.” mi-am zis eu. Zmeuretul își foșnea frunzele mai încolo... În timp ce priveam la frumusețile din jur, mi s-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
permanenta lui redingotă cu rozeta de ofițer al coroanei, putea față de cumnata Norica arăta fără grijă omul fără redingotă. Olimpica Elena cunoștea și ea unele emoțiuni. I le da singura fi pasiune: muzica. Pentru tot ce privea audițiile avea ezitări, timidități, temeri, griji, nerăbdări, toată gama. Chiar după ce totul era pus pe rost, nu lipseau necazurile: dacă virtuozul X, în trecere prin București, va accepta să cânte la ea, înainte de concertul lui public; dacă muzica lui St. Saens va fi executată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
literatul român cu care ce țară din Occident nu s-ar mândri și-i schițează portretul: ...“un om pe de o parte îmbătat de conștiința înaltă a propriei valori excepționale, iar pe de altă parte, un om modest, până aproape de timiditate”... “își primea cu multă prietenie oaspeții” dar îi abandona sub teroarea câinelui Fofează “foarte atașat de stăpân și foarte pornit împotriva cronofagilor în neintimitate cu George Călinescu, un profund și strălucit gânditor” și care “fusese înzestrat și cu o înnăscută
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
am acumulat o anumită experiență de viață, care ne-a marcat și de aici o firească nevoie de a comunica cu cei de lângă noi și mai ales cu cei ce vor veni după noi... Așa am pornit eu cu vădită timiditate în încercarea de a scrie câte ceva, de a lăsa o mărturie asupra celor ce s-au abătut asupra noastră. Din paharul plin al vieții a izvorât acel prisos pe care l-am încredințat hârtiei și apoi celor ce vor citi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]