2,640 matches
-
nu mai scriu, cuvinte nu mai am, le-am irosit pe tine toate. Din piramida mea clădită gând cu gând, de parcă nu mi-era de-ajuns, iubite, ai luat cam tot... Referință Bibliografică: Mă vreau,iubite,înapoi,așa cum eram înainte de tine / Gabriela Blănariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2025, Anul VI, 17 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Blănariu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
MĂ VREAU,IUBITE,ÎNAPOI,AŞA CUM ERAM ÎNAINTE DE TINE de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366607_a_367936]
-
publicat în Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017. Să nu jelim Din ce-a fost ieri, nimic să nu jelim când încă-n noi un foc mistuitor mai este, când viața hăulește spre colți de țintirim și vrea din tină iarăși să se înalțe peste. Să nu jelim! Din jale nimic n-o să răsară: nici flori, nici bucurie nici însetatul dor, să nu purtăm trecutul în noi ca o povară, ci aripi să-i punem să se înalțe-n zbor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
devenire mai fără de păcat. Să nu jelim ! Leonid IACOB ... Citește mai mult Să nu jelimDin ce-a fost ieri, nimic să nu jelimcând încă-n noi un foc mistuitor mai este,când viața hăulește spre colți de țintirimși vrea din tină iarăși să se înalțe peste. Să nu jelim! Din jale nimic n-o să răsară:nici flori, nici bucurie nici însetatul dor,să nu purtăm trecutul în noi ca o povară,ci aripi să-i punem să se înalțe-n zbor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
ne-au dăruit binecuvântarea am plecat înlănțuiți pe cărări de flori sorbind nectar din cupele lor și jurându-ne veșnicia iubirii trăind în credință mereu alături sub arc de curcubeu pe drum de lumină și alungând pe veci singurătatea... Pentru tine Ți-am auzit gândul bătând puternic la fereastra sufletului meu ți-am simțit răsuflarea plină de emoție și inima pulsând în frumusețea cuvântului în freamătul codrilor mei ți-am auzit cântecul inimii mângâierea ți-am simțit din depărtări ce mă
POEME DE DRAGOSTE (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366683_a_368012]
-
-mi fie doar trecut... mi te-aș fi vrut,aici, acum, când gândul-mi dromader bătrân și ostenit de-atâta drum, de ploi, de frunze, de pământ, de mine și de vânt și... de cuvânt, de ziua mea, Măicuță, la tine mi s-a dus.... mi te-aș fi vrut, mi te-aș fi vrut... Citește mai mult să-mi fie Toamna toamnăși nu un anotimp,să-mi înflorească, iar, magnolia din poartăși-n zori să-mi ningă pe sub pleoapecu flori de
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
la reflux,prezentul să nu-mi fie doar trecut...mi te-aș fi vrut,aici, acum,când gândul-midromader bătrân și ostenitde-atâta drum, de ploi,de frunze, de pământ,de mine și de vântși... de cuvânt,de ziua mea, Măicuță, la tine mi s-a dus....mi te-aș fi vrut, mi te-aș fi vrut...... IV. POATE...DOAR O CRATIMĂ..., de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 2058 din 19 august 2016. Între bine și rău poate doar un verb știut
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
zori să-mi ningă pe sub pleoape Cu flori de colț culese la reflux.... Iar gândul-dromader bătrân și ostenit De-atâta drum, de ploi, de frunze, de pământ, De mine și de vânt Și... de cuvânt De ziua mea, Măicuță, la tine mi s-a dus.... Gabriela Blănariu ... Citește mai mult De ziua mea....mi te-aș fi vrut aici...Să-mi fie Toamna toamnăNu doar un anotimp...Să-mi înflorească, iar, magnolia din poartăși-n zori să-mi ningă pe sub pleoapeCu flori
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
iar, magnolia din poartăși-n zori să-mi ningă pe sub pleoapeCu flori de colț culese la reflux.... Iar gândul-dromader bătrân și ostenitDe-atâta drum, de ploi, de frunze, de pământ,De mine și de vântși... de cuvântDe ziua mea, Măicuță, la tine mi s-a dus....Gabriela Blănariu... XXV. HRISTOS A ÎNVIAT !, de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015. "Hristos ni se dă nouă, mort, înviat si înălțat la cer" - Sf.Apostol Pavel Acum, când Condiționalul nu
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
fragă, dragă doamnă. mi-ai fost povară grea și te-am pierdut, neprețuind granitul tău, fecioară, te-ai zămislit din întrupatul lut și te-am creat a nu știu câta oară. marți, 7 august 2012 Referință Bibliografică: aplec eternitatea către tine / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 585, Anul II, 07 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
APLEC ETERNITATEA CĂTRE TINE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365582_a_366911]
-
reflecte curcubeul/ precum un acvariu”(Partea cea plină a paharului). Dar Espresso mai sugerează și esența (rezultatul prelucrării alchimice), iar prin analogie cu expresul-tren, fulgerătoarea trecere a existenței. Transferul se face brusc, e un scurt-circuit: „Niciodată nu mă pregătesc pentru tine/ spontan îți redau cum sunt cum/ uneori nu vreau să fiu,/ capăt forma ta nemăsurată/ închid ochii și-ți scriu - / pianul meu sună la unison, clapele/ urmăresc literele latine, cele ebraice se sting,/ capăt forma ta când mă cuprinzi” (Inspirația
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
și infinit Mă simt ca floarea-ntr-o grădină Ce se hrănește cu lumină. Ce mult, Părinte, m-ai iubit Când mi-ai turnat la rădăcină Miresme-alese, mir sfințit. De m-a durut, n-am mai simțit Povara lacrimii de tină. Între pământ și infinit Sunt ochii Tăi -câmpii cu maci Pe care-alerg atunci când taci, Cu pasul greu în asfințit. Cărările mi-au ruginit. Un peregrin pribeag am fost, Dar știu că toate au un rost Între pământ și infinit. SONET
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
fi căsătorit cu cealaltă viață pentru că are încredere că totul se va repeta și Dumnezeu va răsădi „floarea genezei/și totul se va lua de la capăt”. „te invit iubito la o cafea în rai/prin geamul epidermei privesc adânc prin tine/ și ce frumos ai trupul ales făgăduinței/mai am doar să-mi deșir din encefal/un fir de gând ușor ca o visare.” Mi-a plăcut acest gen aparte de creație al poetului Dan Tipuriță și îi urez mult succes
POEZIA BIOGENETICĂ A POETULUI DAN TIPURIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366149_a_367478]
-
Ediția nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului De dragoste E ceva în cântecul tău ce îmi mângâie sufletul, Dorințe aprinse ce ard cu scântei și apoi mor ninse, E dorul amarnic ce mă leagă în veci de tine iubite, E dragostea noastră ce vrea să vorbească Și ea nu ne minte. E lumea vicleană și inima mea Și umbra ta tristă Și suflet pereche așa cum ești tu Eu știu că există. Ne von întâlni într-un alt univers
DE DRAGOSTE -POEME de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361613_a_362942]
-
le împărtășește generos din bucuriile de el descoperite. De fapt, poemele lui George Roca, adunate, transforma culegerea într-o nesfârșită declarație de dragoste. Dragoste pentru femeia iubită, dragoste de viață, dragoste de oameni, dragoste de scris... „Astăzi lumea începe la tine/ și se termină la mine!/ Democratic ar fi că mâine/ lumea să înceapă la mine/ și să se termine la tine". Versuri sprințare, ușor de reținut și de citat într-o împrejurare sau alta. Ai impresia că poetul se joacă
DOUĂ CĂRŢI DESPRE FERICIRE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361635_a_362964]
-
TML, 112 sqq.); iar ca „martor“ citează «Dezîmblânzirea»: De mult negru mă albisem / De mult soare mă-nnoptasem / De mult viu mă mult murisem / Din visare mă aflasem / Vino, tu, cu tine toată / ca să-ntruchipăm o roată / Vino, tu, fără de tine / ca să fiu cu mine, mine / O, răsai, răsai, răsai / pe infernul meu, un rai / O, rămâi, rămâi, rămâi / Palma bate-mi-o în cui / pe crucea de carne / când lumea adoarme. (SEM, 60). În Epica magna, mai surprinde și sublimarea
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
de jurnalistică, Dreptaciul, adeptul unei orientări de dreapta, pornit (alături de adversarul său Stângaciul) în căutarea și susținerea unui ideal împlinit pe un tărâm al fericirii, apoi soția scriitorului, Titina Nica Țene, prezentă în ipostaza de soție iubitoare și bunică grijulie (Tina) dar și scriitoare, Aura, care cu subtilitate influențează benefic spiritul creator al soțului, în același timp edificând propria creație. Mai întâlnim câteva personaje secundare (studenta, primarul, colegii, etc.), ce dau culoare scrierii și pun în evidență subiectul romanului, care nu
FILOSOFIA-PERSONAJ PRINCIPAL ÎN ROMANUL GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361709_a_363038]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - EU ȘI ANOTIMPUL DIN TINE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Când mi-ai luat ninsorile și ai plecat Am crezut că Dumnezeu a poruncit să șteargă iernile din calendar Mă rugasem cândva să ne îngroape
EU ŞI ANOTIMPUL DIN TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351823_a_353152]
-
să fii... Nămeții vor ofta în fiecare primăvară Când nepăsarea ta va elibera un nou val de lacrimi...dar nu vor mai fi ale mele... Eu voi avea din nou toate anotimpurile... Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - eu și anotimpul din tine / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
EU ŞI ANOTIMPUL DIN TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351823_a_353152]
-
celuilalt: Florin citește din reportajele lui Constantin lipite în agendele cu coperte albastre, pe care le-a completat cu fidelitate tot timpul vieții, iar acesta, la rândul lui, lecturează din creația artistică a lui Florin. Amfitrioană este, de fiecare dată, Tina, soția lui Florin, care, asemeni Ancuței, frumoasa și spirituala hangiță a lui Sadoveanu, creează cadrul favorabil derulării dialogului dintre cei doi și, totodată, prin intrarea sau ieșirea discretă din scenă, delimitează cele zece episoade. Recurgând la tehnicile cinematografice, scriitorul aduce
FICŢIUNEA CA MODALITATE DE AUTOREFLECTARE OBIECTIVĂ, RECENZIE DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351785_a_353114]
-
diferite, astfel că unul devine filosof, profesor universitar, iar celălalt reputat scriitor și ziarist. Scriitorul se deconspiră voit, atât în „ramă“, cât și în narațiunea propriu-zisă. Astfel, după relatarea episodului cu găsirea misteriosului bilet de amenințare în cutia poștală, între Tina și Florin are loc elocventul schimb de replici: „- Nu suntem noi personajele?! - Ce roman, dragă!? E realitate! Doar nu trăim ficțiunea ... “. La fel, în interviul acordat ziaristei, Constantin Ene vorbește despre felul în care a luat naștere Liga Scriitorilor din
FICŢIUNEA CA MODALITATE DE AUTOREFLECTARE OBIECTIVĂ, RECENZIE DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351785_a_353114]
-
după cuvântul „SFÂRȘIT“, ce marchează încheierea poveștii despre vizita lui Constantin în capitala Transilvaniei, el plecând spre casă cu imaginea lui Florin reflectându-i-se în oglinda retrovizoare a mașinii!) nu lasă loc de echivoc: „Așezată lângă mine în fața calculatorului (Tina, n.n.), am citit împreună ultima pagină. Ne-am ridicat de pe scaune și imaginile noastre de la oglinda de la toaletă se suprapuneau perfect peste cele ale lui Constantin și Aura (soția celuilalt fiind numită după metafora sugerată de substantivul comun „aur“, fără
FICŢIUNEA CA MODALITATE DE AUTOREFLECTARE OBIECTIVĂ, RECENZIE DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351785_a_353114]
-
dezechilibru, nu-și mai recunoaște fiica pierdută în necredință, cuvântul a amuțit când chipul din oglindă s-a schimonosit într-o grimasă de umbre; și ochii aceia albaștri pe care-i știam ai tăi, cerule, au ucis răsăritul zorilor cu tine... M-aș prinde, o clipă, de cer dar brațele îmi sunt ramuri desfrunzite sub povara ninsorilor tale; iernile mele albe au depărtările închise cu lanțuri ruginite, degeaba încerc să mă scutur și să-mi adun ploile sub unghii; acolo germinează
UNA CU CERUL ŞI NIMIC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351820_a_353149]
-
puterea să devină nemuritor. Părintele Arsenie, a avut sădit în ființa sa învățătura lui Dumnezeu, pe care a transmis-o tuturora cum este spusă și în psalnul 50; ,, învățata-voi pe cei fără de legele căile tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.,, Cum afirmă în această carte Î.P.S. Serafim Joantă, Mitropolitul Germaniei, al Europei Centrale și de Nord; ,, Părintele Arsenie Boca este un caz unic în toată istoria Bisericii noastre, care n-a mai cunoscut preoți sau călugări
SFÂNTUL ARDEALULUI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351863_a_353192]
-
plin cu stele, Că m-apucă-un dor și jele... Tot gândind la anii grei, Și-așteptând copiii mei, Ca să mai vorbesc cu ei. - Măicuță, rouă de flori, Priviri dulci în ochișori... Raze de soare în zori, Sufletul ni-l încălzesc, De tine ne-amintesc - Din inimă te doresc: O fetiță și-un fecior, Care se topesc de dor. În cumpăna nopților... Măicuță, nu odihneai, Cu dragoste ne creșteai Și de grijă ne purtai. Măicuță, lumini de stele, Ochi senini de viorele... Strângene-n
MĂICUŢĂ, LUMINI DE STELE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351896_a_353225]
-
Publicat în: Ediția nr. 785 din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Nici cerurile tale nu-mi mai ascultă ploaia, Degeaba mă pândește un răsărit de lună; Se-ascund de-o vreme norii și îmi aprinzi văpaia Dar, lumile din tine îmi spun iar noapte bună... Și nimeni nu mai poate să vadă cum din vise Mă mai trezește-o vară cu flori de iasomie; Mi-s drumurile toate spre tine, iar închise Și nu-mi răsari cu dorul și iarnă
DE NU E PREA TÂRZIU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351969_a_353298]