1,204 matches
-
a vorbit deja și care ne conduc la Dumnezeu prin vestigiile sale ce luminează în toate cele create, ne-au îndreptat să reintrăm în noi, adică în mintea noastră în care strălucește imaginea divină. Dar reintrând în noi înșine, părăsind tinda, ajungând în altar, sau în partea de dinaintea tabernacolului, să ne străduim să-l vedem prin oglindă pe Dumnezeu unde ca un candelabru strălucește lumina adevărului în fața minții noastre, căci în ea se răspândește imaginea Sfintei Treimi"124. Prin ideea imaginii
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
este imposibil. Moise îl vede pe Dumnezeu doar ca reflexie, neputând să-i vadă fața (Exodul 33.20). Dumnezeu poate fi cunoscut doar ca reflexie în oglindă, reflexie care este reprezentată de propriul suflet: "Dar, reintrând în noi înșine, părăsind tinda, ajungând în altar sa în parte de dinaintea tabernacolului, să ne străduim să-l vedem prin oglindă pe Dumnezeu: unde ca un candelabru strălucește lumina adevărului în fața minții noastre, căci în ea se răspândește imaginea Sfintei Treimi"39. Deci mintea noastră
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
prinsă în mortar au de obicei două sau cel mult trei încăperi și un foișor lateral cu perspectiva spre stradă, către sud pentru a primi mai multă căldură, ori către Valea Proviței. Cele mai vechi se compun de obicei din tindă și două odăi din care una e „casa mare” destinată oaspeților și păstrării zestrei fetelor. Prispa înălțată, cu foișor lasă loc gârliciului și beciului. Ea este destul de încăpătoare. La cele așezate în pantă prispa este mai înălțată, iar la cele
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
a unui sinod". Biserica românească pierduse legătura cu izvoarele gândirii patristice la care Nae Ionescu făcea apel în această campanie a cărei semnificație ierarhii nu au înțeles-o deloc, diabolizând-o. O probă a acestei diabolizări este chiar fresca din tinda Bisericii Patriarhiei în care Patriarhul a pus ca Nae Ionescu să fie reprezentat sub formă de diavol. Campania pascală din 1929 privea o altă încălcare canonică, și anume: fixarea Paștilor la o dată ce nu corespundea nici cu canoanele Bisericii Ortodoxe, nici
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și euharistic Cina cea de Taină și Cincizecimea. După Pogorârea Duhului Sfânt, Îl cunoaștem pe Dumnezeu În mod liturgic. De acum, nu mai putem decât să-L trăim liturgic pe Dumnezeu, trăire care se Înscrie În firescul relației cu Dumnezeu. Tinda Bisericii este cea care premerge Liturghiei. Duhul Liturghiei se simte și În pictura, cântările și arhitectura Bisericii. Din cauza aceasta În Apus nu se simte duhul intrării „pe un alt tărâm”, mai intim, mai familiar cu ce se citește, cu ce
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Andreea ZANFICU () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92297]
-
pe toate. Ce se așteaptă, de data aceasta într-un potop de lumină, în zăbovirea senină într-o lume care nu e a noastră, căci "Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide/ lungi zile pierduți și străini./ Oaspeți suntem în tinda noii lumini/ la curțile dorului. Cu cerul vecini"? Lume străină în care ne pierdem, și totuși lume în care putem aștepta, ne putem regăsi ca în propria noastră lume. Nu e aceasta tocmai lumea poemului, nelumea poetală 30 în care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
putem regăsi ca în propria noastră lume. Nu e aceasta tocmai lumea poemului, nelumea poetală 30 în care intrăm ca într-o zăbovire cu noi înșine, cu netimpul unui dor nespus? Ceva luminează dar nu suntem în lumină, abia "în tinda luminii"; suntem "cu cerul vecini" și totuși nu ne împărtășim cerului, doar "oaspeți" la curțile dorului. Ce să însemne această stare de beatitudine ambiguă, de așteptare a unei împărtășiri amânate? "Așteptăm să vedem prin columne de aur/ Evul de foc
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mi s-a părut mirific în sălbăticia lui milenară și contrastând puternic ca estetică cu indiferența și inerția oamenilor. Dar nu despre aceasta voi vorbi. Alături de casa Elenei era o căsuță sărăcăcioasă, alcătuită dintr-o singură cameră și un antreu (tindă, cum se spune la țară). Pe când noi tăifăsuiam, la un moment dat am auzit gălăgie, ceartă, plânsete, înjurături. Am ieșit imediat afară și, în timp ce Elena ,,mă punea la curent” cu ce se întâmplă, am văzut niște scene de coșmar, ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
ultimele două fiind dărâmate în a doua jumătate a secolului al XX-lea.. O altă categorie de case, specifice zonei, să le spunem cu prispă, care erau mai simple și mai accesibile, aveau partea locuibilă în față, compusă dintr-o tindă cameră de intrare și trecere în celelalte două, dispuse în stânga și în dreapta tindei, una dintre ele, de obicei cea din dreapta, numindu-se "casa mare", adică o cameră rezervată oaspeților, unde copiii nu prea aveau dreptul să intre, fără acordul părinților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
O altă categorie de case, specifice zonei, să le spunem cu prispă, care erau mai simple și mai accesibile, aveau partea locuibilă în față, compusă dintr-o tindă cameră de intrare și trecere în celelalte două, dispuse în stânga și în dreapta tindei, una dintre ele, de obicei cea din dreapta, numindu-se "casa mare", adică o cameră rezervată oaspeților, unde copiii nu prea aveau dreptul să intre, fără acordul părinților, cealaltă era camera copiilor mai mari, dacă familia era mai numeroasă. În astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
casa mare", adică o cameră rezervată oaspeților, unde copiii nu prea aveau dreptul să intre, fără acordul părinților, cealaltă era camera copiilor mai mari, dacă familia era mai numeroasă. În astfel de situații, părinții și copiii mici dormeau fie în tindă, fie în bucătărie, camera fiind separată de celelalte trei, întrucât aici se locuia intens: se serveau mesele cotidiene, pe tradiționala măsuță rotundă, se puneau la cale problemele de familie, iar noaptea se transforma în dormitor. În fața celor trei camere se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
țară Să ne strângă grămăjioară Să ne deie-n Bălți la școală (Mai bine-am muri de boală!). Muscălește să-nvățăm Și la oaste să intrăm! Muscălește-oi învăța Când eu limba mi-oi uita, Când o crește grâu-n tindă, Ș-o ajunge până-n grindă, Când o crește grâu-n casă, Ș-o ajunge până-n masă! în urma recunoașterii independenței României, principele Carol se hotărăște ca să ia titlul oficial de Alteță Regală, iar agențiile oficioase sunt înălțate la rangul de legațiuni
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
se adreseze șefului de post. Bătrâna a povestit totul la miliție și doi milițieni, în noaptea anunțată au venit să stea la ea, ascunși în cămara de alimente. În noaptea anunțată, hoțul a năvălit ca un torent, scoțând ușa de la tindă din țâțâni și s-a repezit la sertarul de la masă. Când l-a tras și n-a găsit banii s-a făcut foc și pară. A trântit o pe bătrână jos și-o lovea fără milă cu picioarele. Biata femeie
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
o fetișcană, s-a dus la lada cu zestre din cas' cea mare, și-a ales-o pe cea preferată și-a luat-o în cămară. A dezbrăcat catrința și când tocmai scotea cămașa de pe ea peste cap, aude în tindă: "în Iordan botezându-Te Tu, Doamne! Închinarea..." A înlemnit cu cămașa în cap, care numai vroia să iasă... Și fără a-și da seama, se adresă preotului: Dar bine, bine, pe mine nu mă mai ajută nimeni? Badea Forman, care
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tors, mama a organizat o clacă. Casă nouă Fiind cel mai mic din familie, tata a moștenit de la bunicul casa părintească, cu acareturile de lângă ea, grădina și livada cu pomi. Casa respecta întocmai tradiția țărănească: cu prispă lată în afară, tindă, două camere, acoperiș de draniță (șindrilă) dat cu dohot (păcură neagră). Cu timpul însă, părinții au hotărât că ne trebuie o casă nouă, întrucât ne ridicam și noi, fetele. Prin claca sătenilor am obținut buștenii din pădurea Berna, mulți i-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
saltea, plapumă, pernă, cearșaf, cuvertură prostire albă, prosoape, haine, schimburi un cufăr mare de lemn cu cărți, mâncare etc.). Așa cum s-au înțeles, gospodarul a venit la noi, pregătit, cu noaptea în cap. Am încărcat tot ce am pus în tindă de cu seară și m-am urcat lângă el pe jliț. M-a învelit bine la picioare cu un țol de lână vărgat și dând bice cailor, am pornit nu înainte de a-mi lua cu strângere de inimă rămas bun
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
multe cămăși de-ale tatei (care umbla la serviciu numai național), ițari, mineșterguri (marame), cămăși de-ale noastre, ștergare, așternuturi de pat, perdele, cuverturi etc. Acestea trebuiau să fie albe "ca ghiocul", spunea mama. De aceea, de cu seară, în tindă, într-un obroc mare se așezau toate rufele murdare. El se punea apoi pe o scândură lată, deasupra unui ciubăr de lemn, foarte încăpător. Peste rufe se turna uncrop de leșie multă, se acoperea cu un țol curat obrocul și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Tot ea ne-a aranjat și perdelele de la geamuri. Pe cuier erau trăistuțele, cojoacele, pieptarele, bundițele. Hambarul cu pânzeturi, marame, valuri de trăisti și de sumani, de țoale vărgate, cuverturi de lână, broboade, cămăși, ițari, catrințe, fote, era așezat în fundul tinzii (după scara care urca în podul casei). Ziua fixată pentru sărbătorire era de obicei 24 noiembrie. Atunci treburile pe câmp erau terminate și părinții se puteau ocupa și de ale casei: Mama făcea bucate deosebite, pentru asemenea musafiri: plăcinte, cozonaci
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de lemn. Tata făcea această operațiune. Folosea multe ziare, știind că hârtia protejează fructele peste iarnă. Era un miros minunat de fructe proaspăt culese, de-ți venea să le mănânci cu ochii! Toată casa parcă era îmbălsămată (beciul fiind sub tindă). Mie îmi plăcea așa de mult să culeg și mă bucuram că merele din pomul meu erau mari, roșii și coapte. Îmi venea să le aleg pe cele mai frumoase. Oltea mi-a dat o cârjă de fier și cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
care . În volumul de față Încercăm să creionăm destinul membrilor familiei Râșcanu, vorbitori de limbă greacă, care s-a Împletit cu cel al locuitorilor din satul Frenciugi. Pe lângă grija de cele necesare sufletului, Râșcăneștii au oferit suportul Învățării slovelor În tinda bisericii sau pe lângă conacul boieresc situat În preajmă. Micuța biserică din Frenciugi a rezistat vremurilor, asigurând spațiul pentru rugăciune și exprimarea evlaviei ortodoxe. Instaurarea regimului comunist nu a afectat evoluția vieții bisericești rurale, perpetuată din vremurile imemorabile În satul Frenciugi
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
de cutremura. Era o invazie extraterestră? Era dansul ritual al ielelor hotărâte să tulbure și să mutileze viața unor oameni pașnici și nevinovați? Vom vedea mai departe... 2. ACASĂ Când am ajuns acasă, era întuneric. Am deschis încet ușa de la tindă și am intrat. Nimic. Nicio mișcare. Mă așteptam ca mama să mă certe pentru întârziere. Dar nu s-a întâmplat așa. Mama, săraca, mergea și lucra cu ziua pe la cei avuți. Când se întorcea, seara, după o zi de muncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
depista și a trage cu tot armamentul din dotare împotriva "inamicilor patriei", a "contrarevoluționarilor". Zis și făcut! Cu pistolul-mitralieră ținut zdravăn cu ambele mâini, cu degetul pe trăgaci, militarii înaintau pas cu pas de-a lungul zidurilor. Plecaseră din dreptul tindei, din fața casei. Acum s-au întâlnit față în față exact la jumătatea zidului din spatele căsuței. S-au oprit, s-au uitat unul la celălalt cu priviri întrebătoare, după care atenția le-a fost atrasă de ceva ce putea duce foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la al doilea gem. Acum toți trei se uitau în cămăruță, încercând să deslușească în semiîntuneric ce anume putea fi atât de periculos sub acoperișul acestei coștoroabe. 4. "DUȘMANII POPORULUI" Fusese o noapte călduroasă. Cele două geamuri erau închise. Dinspre tindă venea un firișor de aer proaspăt de afară, prin ușa întredeschisă și care nu se închidea niciodată. În cameră era liniște. Doar sforăitul monoton al fratelui meu, Mircea, se revărsa ca o barieră protectoare asupra celor șapte ființe aflate sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
roboți care îndeplineau automat comenzile primite. Atâta tot. S-a apropiat de ușa care, de fapt, era deschisă și a ordonat cu voce tare: Hei! Gata cu somnul! Treziți-vă! Acestea fiind zise, au deschis larg ușa care dădea în tindă, au intrat și au bătut la ușa camerei unde dormeam. Mama, când a auzit bătăile în ușă și strigătele caporalului, a întrebat mai mult moartă decât vie: Cine-i? Cine-i acolo? Cine sunteți? Doamnă, avem ordin să vă ducem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Întîi am făcut o colibă, apoi un bordei în pămînt. Și ne-am apucat să ridicăm casă. Ni s-au dat totuși uși, geamuri, material lemnos. Am construit case tip, din chirpici și pămînt bătut: o cameră, o bucătărie, o tindă. La 1 decembrie, am intrat în casă nouă. Bordeiul a devenit beci". Căsătorit în 1962, soția va afla că a fost deportat doar după Revoluție. Își sfîrșește mărturia cu cîteva remarci zguduitoare: "Oricum a fost, soarta deportaților din România, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]