13,035 matches
-
el izbutea să echilibreze nu numai programele de învățământ, ci și cele mânăstirești și, totodată, s-a arătat fidel sprijinitor al părintelui director, arhimandritul Chesarie Păunescu șel însuși o personalitate de seamă din istoria culturii româneștiț." Volumele următoare pregătite pentru tipar de Mircea Motrici sunt: Seminarul monahal Neamțu, Seminarul Monahal Cernica, Mânăstirea Secu - comorile artei, credinței și culturii, Mânăstirea Secu - graiul evlaviei străbune, Ogor înțelenit, Mânăstirea Cernica, inscripții și însemnări, Udești de pe Suceavă (cercetare istorică), Obârșia neamului din care mă trag
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
lui este conștiința diferenței dintre știință - soțul meu a fost un strălucit specialist în biologia moleculară - și percepția aproape religioasă a lumii de către poet. S-a supărat atât de tare că îi văd pe oamenii de știință ca vânători de tipare când ei de fapt caută dovezi, că n-am mai citit-o cu voce tare în prezența lui, cu toate că e unul dintre poemele pe care auditoriul le ascultă cu cea mai mare plăcere. Cât despre iubire, nu... E poate dorința
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
Cronicar Politicale Cronicarul își aruncă din cînd în cînd privirea și asupra României literare. Nu prea des, de teamă să nu facă vreo conjunctivită din pricina greșelilor de tipar. Ultima oară, a răsfoit numărul 11. Și a găsit sub semnătura dlui Dumitru Hurubă un comentariu foarte ciudat despre plînsul președintelui Băsescu. Lasă că n-avem voie, noi, cetățenii, să arătăm lipsă de respect față de un om, fie el și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
care precumpănește în critică? Mircea Martin alege, întrucîtva previzibil, echilibrul. Trecuți prin "polarizorul" propriei metode, criticii francezi, de la Sainte-Beuve și Brunetičre la Picon sau Starobinski devin, la rîndu-le, exemple de lesnicioasă potrivire, cu o virtuozitate care anunță grația, în niște tipare. Sigur că nu seamănă, nici în stil, nici în vederi, firește că rațiunile așezării lor în linie, în lipsa "punților"de comentariu, ne mai și scapă dar, spune, lămuritor, Argumentul (mult mai "în clar" decît cel al primei ediții...), ceea ce-i
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
cunoscut un mare succes în România, unde a fost publicat în peste zece ediții. Fragmente din carte figurează în multe manuale de liceu. Cartea a fost tradusă pînă-n prezent în franceză, spaniolă, germană, italiană, suedeză, norvegiană, maghiară și este sub tipar în engleză și slovenă. Italienistul Marin Mincu a explicat că a scris direct în italiană Il diario di Dracula. Prin urmare, ediția în limba română, Polirom, 2004, este o rescriere, a precizat autorul. Romanul evocă personajul istoric Vlad }epeș și
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
cu siguranță la efectul și popularitatea sintagmei. în plan lexico-semantic, adjectivul greu e folosit cu sensul "puternic, valoros, important", implicând o evaluare pozitivă, existentă - mai ales în limbajul familiar - și în alte contexte (oameni grei, greii; în legătură și cu tiparul "om cu greutate", "vorbă cu greutate"). în cazul monedei, greutatea înseamnă condensarea unei valori mai mari; metafora, care exista deja în terminologia economică, este imediat sesizabilă (înțelegerea ei se bazează poate și pe vechea opoziție între banii de aur și
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
the road, ci a unuia și mai alienat, pironit în fața calculatorului. Acest dialog alternativ, sincopat prin natura suportului (mail art) nu durează decât preț de câteva poeme și oricum cele două discursuri nu-și găsesc suficiente puncte de tangență. Conformat tiparului, comunicarea dintre cei doi poeți își pierde, contrar poeticii vizate, naturalețea devenind un fel de comunicare de gradul doi. Cu toate acestea, manele cu Ruxandra și pot, ultimul poem din carte, sunt, probabil, cele mai bune și cu siguranță textele
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
răspunde defetismul cronic, "scuturat" de cîte o "contră" bene trovato, al celuilalt. Cartea lui Ion Bogdan Lefter, Despre identitate. Temele postmodernității, recent apărută la Editura Paralela 45 e, în asemenea împrejurări, o analiză de "beligerant". "Războaiele", date din nou la tipar, drept capitole într-un volum care adună articole "de atitudine", sînt destule: Postmodernitatea imediată, Noutăți din lumea de azi, Cestiuni românești, Problema basarabeană, Cultură, artiști, elite, Confruntări: "Cazurile" Eminescu, Mircea Eliade, George Voicu, H.-R. Patapievici, "Cearta intelectualilor", Pentru liberalism
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
lăuntric a cărui miză e necuprinderea nesățioasă a existenței, urmare a dumnezeiescului impuls plăsmuitor. Conceptele sînt consubstanțiale pastei lirice îmbelșugate ce ia mulajul fenomenalității în diversitatea sa uluitoare și-n inepuizabilul său dinamism, dar neîndurîndu-se a se închega în vreun tipar, păstrîndu-și mereu fluiditatea. Nu rațiunea geometrizantă a poeticii moderne, ci inima arhaică, acea inimă relegată de Poe sau Valéry, prezidează somptuosul spectacol al lumii interpretate în fața lumii, "naiv uimită de ea însăși": "Cuprinde-mi inima regină/ A tuturor, a cărnii
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
rămasă subînțeleasă în mesajul publicitar - a interlocutorului care îl aprobă ironic: "Da, da...". La prima vedere e ciudat ca o replică atît de lungă și nefirească să devină clișeu lingvistic și formulă la modă. De fapt, ea se grefează pe tipare deja existente: alături de exclamații familiare (ei, aș!, sanchi! aiurea!) și de expresii figurate argotice (las-o jos că măcăne! ), poate fi amintită formula ironică "uite-așa o barbă-avea, și-uite-așa și-o pieptăna", în care apar imperfectul narativ și tonul de
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
sanchi! aiurea!) și de expresii figurate argotice (las-o jos că măcăne! ), poate fi amintită formula ironică "uite-așa o barbă-avea, și-uite-așa și-o pieptăna", în care apar imperfectul narativ și tonul de basm. Enunțul publicitar a intrat în acest tipar, căruia i-a adăugat exotismul situației și al lexicului: marmota și staniolul au puține în comun cu universul tradițional al poveștilor autohtone, dar tocmai de aceea alăturarea lor într-o replică creează absurdul necesar fixării în circulația argotică. Lungimea formulei
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
câteva locuri comune. Deja îmi scriu recenzia la propria carte nescrisă. Dar nu, nu trebuie să fiu prea deșteaptă. Mai degrabă ar fi vorba de neîndemânare, de nestăpânirea instrumentelor narative. Eu sunt femeia care trebuie cărată în spate. Așa că și tiparul narativ mă va căra în spatele lui. Și fie ca să șsic!ț câștige cel mai bun." Formularea preventivă a punctelor slabe ale propriului scris nu o scutesc însă de obiecțiile criticii. Strategia e comună. Narațiunea este asistată îndeaproape de ideologie, inserturile
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
Seriozitatea și voluptatea au aceeași intensitate. Se cufundă în studiu sau în asceză, ca mai apoi să abandoneze totul pentru un drog care-i potențează simțurile. El e veșnicul (ratat) scriitor în căutarea unei rime salvatoare. El nu intră în tiparul familiei Lambert, ca și Denise (mezina), de altfel, dezamăgirea cea mai cruntă a mamei. Nu pentru că nu ar avea o carieră sau nu ar fi realizată financiar, dar pentru ratarea unei nunți ca-n povești (convențională, de fapt, ca a
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
limbajul colocvial e un fenomen actual despre care am mai scris în această rubrică. Revin asupra acestei tendințe, în măsura în care exemple noi par a o confirma. De fapt, e vorba de mai multe situații diferite; în primul rînd, de întărirea unor tipare deja existente: construcțiile cu anumite verbe, în locuțiuni familiar-argotice (a o da pe...); construcțiile cu adjectiv sau participiu (mai ales la feminin plural): pe bune, pe oneste, pe rupte etc.; un tipar popular de exprimare a direcției și a tranziției
"Pe" familiar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11955_a_13280]
-
situații diferite; în primul rînd, de întărirea unor tipare deja existente: construcțiile cu anumite verbe, în locuțiuni familiar-argotice (a o da pe...); construcțiile cu adjectiv sau participiu (mai ales la feminin plural): pe bune, pe oneste, pe rupte etc.; un tipar popular de exprimare a direcției și a tranziției temporale: merge pe 2 ani, trece pe clasa a doua; unul de indicare a opțiunii, a mizei: "Oare să merg pe o fustă scurtă?"; Dacă merg pe un crem deschis, acesta are
"Pe" familiar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11955_a_13280]
-
indica intervalul: "Cum poți spune că e prea mare nota din moment ce de pe clasa a X-a până pe a XII-a am terminat doar cu media 10?" (forumul educațional SEI). Construcția poate fi explicată ca o extindere sau o contaminare cu tiparul familiar a trece pe..., poate și sub influența altor structuri ("concurs pe clasa a zecea", "de serviciu pe clasă" etc.). Cred că intră în joc și mecanismele lingvistice ale argoului și ale limbajului tinerilor, de "deformare" a limbii standard, de
"Pe" familiar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11955_a_13280]
-
în majoritatea cazurilor de femei. Karen Monson vede în Alma o muză neîmblînzită, Susanne Keegan, o mireasă nestatornică, Françoise Giraud elogiază talentele Almei de a se face iubită, întrevăzînd în comportamentul și convingerile ei, pulsiuni "feministe". În 2001 vede lumina tiparului o altă biografie, critică de astă dată, semnată de Astrid Seele care relevă și paradoxurile caracterului eroinei, inclusiv antisemitismul ei latent sau virulent, în pofida mariajelor cu artiști evrei sau a frecventării cercurilor intelectuale ale Vienei, marcate de intelighenția iudaică. La
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
pur și simplu diferită de cea scrisă; nu i se aplică aceleași grile de analiză, aceleași criterii. Datele istorice pot dovedi că unele fenomene nu reprezintă "stricarea limbii", ci un sistem alternativ. De exemplu, relativul invariabil, reluat prin pronume personal (tiparul popular frate-său ăla care am fost cu el) pare să fi foarte vechi: În loc să vedem în structura cu pronume invariabil o degradare a relativului cu funcție sintactică marcată, ni se pare mai îndreptățit să considerăm că există, începând dintr-
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
mai zbîrlite caractere. Unul dintre "rebeli", fostul coleg de liceu și prieten, poetul Ion Barbu, face aluzie la această calitate într-un vers ocazional: "mînă iscusită în toarcerea de spini". Ca director de editură, Al. Rosetti oferă liniștea și certitudinea tiparului atît monumentalelor ediții Eminescu și Caragiale, cît și altor scrieri de valoare din afara spațiului literar: Istoria românilor de Constantin C. Giurescu sau Biblia tradusă de Gala Galaction. Pentru atîția alții, printre care T. Arghezi, Camil Petrescu ori Mihail Sebastian, sinonimia
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
să aflu chipul De-a depăși modeste variații, Cu spaima că Lugones comparații Cu ambra folosise și nisipul. Cu fildeș depărtat, cu fum, cu nea, Pe rînd a fost asemuită luna, Dar versul să cunoască n-a fost bun a Tiparului cerneală cinste grea. Poetul - îmi spuneam - găsește-n lume, Precum roșcatu-Adam din paradis, Oricărui lucru singurul, precis, Adevărat, nepus de alții nume. Spune Ariosto că locaș e luna De vise. Acolo lin, ireversibil Se scurge timpul, tot ce e posibil
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
Vinul vechi se tulbură în cramă Tot murmurând un fel de rugăciune... Versul meu se-aude hohotind Și trece-n zbor mirată o albină- Vai cum aș vrea în amorțire fiind Să mă înțepe, Doamne, cu lumină!... Din volumul sub tipar „Nu știu dacă sunt...” Referință Bibliografică: Poemul din vie... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1530, Anul V, 10 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
POEMUL DIN VIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382701_a_384030]
-
prietenii mei care gîndesc în românește și scriu în engleză ce greu și ce dureros este. Nu am scris niciodată literatură în limba română, deși am regretat. Am început să scriu în limba engleză și, conștient sau inconștient, acesta este tiparul lingvistic pe care merg, drept pentru care mi-ar fi foarte greu să îmi traduc singur cărțile în românește. Structura lor e așa de diferită, încît în ultimii zece-cincisprezece ani chiar m-am ferit de română din acest punct de
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
educa; că, în fine, pentru toate acestea, nu trebuie să știi dinainte aproape nimic, decît, cel mult, o brumă de engleză - deși există destule site-uri și instrumente de căutare în oricare altă limbă, inclusiv română. S-a spus că tiparul a spart barierele culturii. Este în mare parte adevărat, și totuși - dincolo de costul cărților și de timpul necesar lecturii - rămîne problema ariei de acoperire. Cîți intelectuali pot afirma nu că au citit toate lucrările unui autor, dar măcar că știu care
A fi sau a nu fi în rețea by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/16028_a_17353]
-
față de "democratizarea lecturii", formula cea mai adecvată de deschidere a criticii față de cititorii săi: "mentalitatea de tutelați, de necompetitori infiltrată în decenii de totalitarism nu a dispărut cu totul. Cultura înțeleasă ca spațiu liber, supus mișcării și transformării, neanchilozată în tipare prestabilite apare unora doar ca deziderat teoretic. Însă atunci cînd cineva încearcă în fapt să reconsidere, să interpreteze, aducînd la zi opera unor autori, este acuzat că "zăpăcește" și mai mult publicul. De parcă publicul ar fi o categorie de maximă
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
de detalii pasionante, care să releve un altfel de Woolf, cu propriile sale tenebre, cu secrete nemărturisite nimănui și mistere inexplicabile, cum ar proceda istoricul literar? Întrebarea, de data aceasta, nu mai este pur ipotetică. De curînd au văzut lumina tiparului un număr impresionant de scrisori de dragoste schimbate pe parcursul anilor (însă după moartea Virginiei Woolf) între Leonard și Marjorie Ritchie Parsons. Aflarea lor a fost, ca multe importante descoperiri istorice, mai mult întîmplătoare: o greșeală strecurată în testamentul lui Leonard
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]