1,870 matches
-
lui beizadea Radu Iliaș, cel însurat cu Stanca, fiica lui Constantin Brâncoveanu, „săracul” îmbogățit de opulentul său socru; în ochii autorului Istoriei Bălăcenești, el promitea să ajungă un mânuitor al violenței: a devenit bețiv și „foarte rău și crud, și tiran, atâta cât însuși cu mânele sale pe mulți oameni i-a omorât; pentru carea Dumnezeu i-au scurtat viața și s-au mântuit mulți la nevoi!; și Stanca a rămas văduvă 73), gata oricând „să taie” („și au tăiat mulți
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu Sima, fiica lui Gheorghe Pribeagul din Bogdănești, rudă și ea cu Doamna Stanca a lui Mihai Viteazul) l-a răpus (a murit în 1602) o rană făcută de un tătar la Ogretin 183. De „hiclenie” și-a acuzat Aron Tiranul adversarii. în a doua domnie - chiar înainte de a se sui pe tron - făcuse liste cu cei ce urmau a fi lichidați. Grigore Ureche (de la care Miron Costin împrumută caracterizarea domniei lui Aron: „Până la cumplita domniia lui Aron-vodă [așì-i dzice acei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
răcnindú: „Ai, cânele, au vrutú să moară cu soții”. „Soții” - partizani ai Movileștilor (și Vasile Stroici era un apropiat al lui Constantin Movilă, căci soția sa, logofeteasa Ileana, era sora lui Ieremia Movilă) - „perit-au... toți” din porunca unui Voievod „tiran”, „vărsătoriu de sânge”, dar victorios. „între cei morți la Cornul-lui-Sas s-au mai aflat Isac Balica, cumnat cu Grigore Ureche, căci o ținea pe Nastasia, sora aceluia, și grecul Chiriță Dumitrache Paleologu, cel însurat cu Maria, fiica pârcălabului Gheorghe Lozonschi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
privatul absolut” al mănăstirii convocând la un loc exilul și închisoarea) și o practică împotriva pretendenților sâcâitori ( Alexandru Lapușneanu, după ce l-a învins pe Joldea, „l-au însemnat la nas și l-au dat la călugărie; la fel, Aron Vodă Tiranul „i-au tăiat nasul și l-au călugărit” pe un „domnișor” Ionașcu), a turbulenților, a nesupușilor periculoși, a uneltitorilor, a criminalilor chiar (condamnat la moarte, vornicului Istratie Leurdeanu i-a fost comutată pedeapsa: „Dupre acéia l-au dus la mănăstirea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din Transilvania la cererea sultanului, în frunte cu frații Coadă vornicul și Radu comisul, «după ce i-a muncit multț ca să-și declare averile”. Cronicarii străini vorbesc - exagerând, desigur - despre 48 de victime ori chiar de peste 200 de boieri tăiați de „tiranul crud”. Generalul Castaldo îi scria regelui Ferdinand I, în 1552, că Mircea Ciobanul ar fi omorât mai mult de 1.600 de boieri (Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 227). Cu execuții s-au soldat și încercările boierilor pribegi de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mircea Ciobanul „a decapitat 47 de boieri la masa domnească și alți 6 chiar în ziua bătăliei” (Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, pp. 229, 239). Să-i încludem și pe aceștia în numărul total raportat de Castaldo. 56. Un alt tiran: „[...] Alexandru [al II-lea Mircea], neavând încredere în boierii lui Petru cel Tânăr, astfel că în prima lună, înainte de 28 iulie 1568, domnul «a decapitat mai mult de 200 dintre ai săiț (supuși), sub pretextul plângerilor poporului (boierilor) împotriva fostului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dregătoriile” și l-au reclamat (lucrurile se petreceau prin anul 1611, când pe tronul Moldovei se afla Constantin, fiul lui Ieremia Movilă) Doamnei Elisabeta: „Ca să vezi și tu, Doamnă, ce face fratele tău, lucru ce mai înainte nici cei mai tirani voievozi n-au făcut, și poate că el umblă și după domnie, căci poartă de acum semne domnești, adică tobe, trâmbițe, steaguri și poruncește să fie ascultat”238. Lupta din 1612, de la Cornul-lui-Sas, a fost cruntă pentru Movilești. „Veniiu Potoțchii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rănit în lupta de la Stănești (Vlașca) din 11/ 21 ianuarie 1595. 101. Misiunile diplomatice îndeplinite de Stroe Buzescu pentru Mihai Viteazul au fost câteva: trimis de Domn în țară, de la Istanbul, ca să-i pregătească sosirea; solie în Moldova, la Aron Tiranul, apoi în Ardeal, la Sigismund Báthory; a fost trimis cu Gheorghe Racz, în Polonia, în 1600; și Radu Șerban l-a folosit ca ambasador la împăratul Austriei(vezi Nicolae Stoicescu, Dicționar ..., p. 38-39). 102. La Nicolae Iorga: 13 / 23 sept
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Gheorghe Băleanu. Soarta n-a fost deloc îngăduitoare cu urmașii lui Constantin Brâncoveanu. Beizadea Radu, soțul Stancăi, dând de avuție după strâmtoarea (1704) de la Constantinopol, a luat darul băuturii și calea abuzurilor (s-a făcut „foarte rău și crud, și tiran, atâta cât el însuși cu mânele sale pe mulți oameni i-au omorât” - Istoria Bălăcenească). A devenit repede indezirabil, dar, la fel de repede, a lăsat-o văduvă pe fiica Brâncoveanului. Cealaltă fiică, Maria, a murit de ciumă în 1697 -, avea doar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
băgată în seamă de textele românești vechi cu un ochi întors asupra omului, dar neignorată de cei care traduceau și scriau legi. Silnicia „domestică” (obicei vechi al stăpânilor, cu performeri între Voievozi - Mihnea cel Rău, Ștefan Rareș, Iancu Sasul, Aron Tiranul - și printre apropiații lor - nepoții lui Vasile Lupu, fiii lui Antonie Ruset, urmăriți de cronicari cu un ochi veghetor) pălea, firește, în fața violenței sexuale practicate în vremea „răzmerițelor”, adică în timpul campaniilor militare. Văduvele se numărau atunci printre victimele din prima
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
necuvenit să preferi viața În locul demnității și să renunți la rațiunile de a trăi pentru viață”. Pe bărbatul drept și tenace În hotărâre Nu-l clintește din hotărârea lui trainică Nici aprinderea cetățenilor care cer lucruri josnice Nici chipul amenințătorului tiran, nici Austrul, Cârmuitor tulburat al neliniștitei Adriatice Nici mâna cea mare a fulgerătorului Jupiter; Dacă lumea s-ar nărui frământată Ruinele ei l-ar lovi neînfricat.
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fie portretul intrepidului Honigberger: „Mehemet Ali a schimbat cu totul fața lucrurilor din această țară. Tot ce face astăzi din Egipt o țară civilizată, pe lângă celelalte provincii otomane, vine de la acest om extraordinar. Mulți scriitori Îl critică ca un mare tiran. Dar când va lua cineva cu nepărtinire În băgare de seamă timpul și locul, când și unde Mehemet Ali se purtă astfel, precum și ținta unde voia să ajungă, sub raportul civilizației, neapărat că-i iartă mijloacele despotice ce Întrebuință. Afăcut
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cultivă cu precădere drama parabolică, sprijinită de schelăria subtilă a speculației, pornind de la pretexte istorice, cazurile grotesc-ambigue fiind transpuse în haina derutantă a tragediei cinice sau a farsei atroce. În centru se află analiza sistemelor politice opresive și a figurii tiranului, de unde și articularea parabolelor în jurul topoilor închiderii. Metaforele recluziunii forțate antrenează o întreagă ambianță a claustrofobiei: de la obsesia spațiului și timpului închis (temniță, buncăr, noapte) până la predilecția pentru destinele demențial întoarse asupra lor însele sau retezate prin eliminarea noțiunii de
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
arbitru. Îngerul slut și Don Juan apocalipticul, reprezentative pentru imaginarul lui S., sunt parabole despre malignitatea dictatorului, ingenioasă fiind decriptarea cauzalităților psihologice și descripția profilului tipologic. În Îngerul slut, recitire inovatoare a motivului faustic prin Dostoievski, Kafka și teatrul existențialist, tiranul este văzut, în chip neașteptat, ca un Hamlet sangvinar care ucide dintr-o stranie necesitate, ca urmare a pactului semnat cu Mephiticus, însăși viața fiindu-i condiționată de săvârșirea zilnică a unui omor. Acest Sisif al morții mereu amânate, în
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
iar Cântec românesc îi îndeamnă pe români să se facă cunoscuți în lume „cu fapte tot mărețe”. Din Sfătuirile patriotice, scrise în 1821, cea mai cunoscută rămâne Glasul poporului subt despotism, străbătută de un grandios patos justițiar îndreptat împotriva „cumplitei tiranii” și de visul libertății robilor care „își rup fiarele”: „Răscoală-te, inima mea, din a răbdării boală!/Grozav! Grozav ai suferit! Grozavă te răscoală!/ Să tremure! Să tremure cumplita tiranie./ Zdrobită azi în pulbere, pe loc să nu mai fie
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
și dragostea de viață: tânăra Șana se sinucide ca să evite rușinea sclaviei în haremul păgânilor, iar tatăl ei, celnicul Hagi Steriu, împreună cu oamenii săi, nu ezită și nu se întreabă ce șanse de izbândă au împotrivindu-se lui Ali Pașa, tiran ce dispunea de o adevărată armată. Baladele, „cântări de vitejie, povestiri care preamăresc faptele eroice ale neamului român din Macedonia” (George Coșbuc), sunt scrise fluent, chiar frumos, într-o sinteză a graiurilor aromâne pe care poetul le-a cunoscut bine
VELO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
în realitate fiu de împărat, Nodul Pământului, vrăjitoarea Cârja, și în piese (categoric nereprezentabile) se petrec, în virtutea unor farmece, întâmplări miraculoase. În primul poem flăcăul Leandru, tăietor de lemne, asumându-și rolul de Făt-Frumos, omoară vrăjitoarea cu al cărei concurs tiranul încearcă să o seducă pe iubita lui credincioasă, Mene, o modestă țesătoare. Aceasta, după ce Marao fusese prefăcut de vrăjitoare în șarpe și înainte ca ea să îi redea înfățișarea omenească. Redevin, în schimb, oameni Măgarul, anterior fiu de împărat, și
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
pe mine”. Ambițiile politice ale lui Platon s-au năruit prin câteva eșecuri răsunătoare și, desigur, dureroase. Mai întâi, din cauza aristocrației din care făcea parte. Vărul său Kritios și unchiul său Charmides s-au dezonorat colaborând cu „Cei 30 de tirani” care au înlăturat democrația ateniană, în anii 403-404 î.Hr., printr-o lovitură de stat prilejuită de dezastrul războiului peloponesiac. Odată renăscută, democrația trece la represalii, asumându-și chiar responsabilitatea morții lui Socrate (399 î.Hr.), prieten al mai multor tineri „colaboraționiști
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
chiar responsabilitatea morții lui Socrate (399 î.Hr.), prieten al mai multor tineri „colaboraționiști” din timpul tiraniei „Celor 30”. Urmează marile „nenorociri syracuzane” ale lui Platon, care au început în 396 î.Hr. Încercarea de a schimba regimul politic al Siciliei cu ajutorul tiranului Dionysios cel Bătrân s-a încheiat catastrofal. La fel și următoarele două încercări întreprinse pe lângă fiul acestuia în 367 și 361 î.Hr. Iar stăruința sa pe lângă prietenul și elevul său Dion de a-l înlătura de la putere pe Dionysios cel
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unei sinteze superioare. Există, desigur, și dimensiunea afectivă, pentru că postmodernismul poate fi considerat un fel de enfant terrible al modernismului. Se confruntă două exagerări pe motivul etern al îngerului și diavolului. Fiul își demonizează tatăl atribuindu-i porniri malefice de tiran care îi limitează libertatea, îi înăbușă elanurile, îi încorsetează eresurile și îi „ucide” viitorul. Tatăl își satanizează fiul atribuindu-i porniri de „drac împelițat” care îl împing spre anarhie, iraționalitate și „îl ucid cu zile”. Dar nu se întâmplă nici o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pâine fără cartelă!”. Coloanei inițiale de protestatari i s-au alăturat locuitori ai orașului și, treptat, cererile economice (legate de lumină, hrană, căldură, bani) au fost înlocuite cu scandări anticomuniste: „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos cu epoca de aur!”, „Jos tiranul!”, „Jos dictatorul!”. Tonul cântecului „Deșteaptă-te, române!” a fost dat mai întâi timid, manifestanții nu își aminteau prea bine cuvintele, apoi cineva a intonat mai puternic și, chiar dacă începutul a sunat a falset, în cele din urmă vocile s-au
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
tipul „ei n-o știu, dar o fac” - ea poate fi tradusă și în altă cheie: dacă noi am „făcut cam tot ce s-a făcut în istorie”, atunci să purtăm și vina acestei „faceri”, să nu mai executăm doar tiranii care „reprezentau voința poporului” și să ne facem mea culpa. În fapt, la toate întrebările puse masei, ea a fost de acord cu răspunsurile, cu măsurile, cu execuțiile, cu trimiterile la Canal, cu deportările, cu desproprietăririle și alte atrocități. „Führerii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Teatrul Național din București la propunerea lui Liviu Rebreanu, a fost compusă în 1931, retranscrisă și modificată târziu, după un manuscris deteriorat. Protagonistul, filantropul Ilie Basarab, întemeiază „Liga” cu scopul de a asana societatea, arătându-se intransigent, ca un adevărat „tiran” al adevărului. Dar personajele sunt schematice, axul dramei este fragil, ideile se articulează bombastic, cu accente lirice, hiperbolice, care duc - involuntar - la caricatura sublimului căutat. „Portretele eseistice” din volumul Coloane care cresc necontenit (1999), evocări și pagini memorialistice mai degrabă
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
domni, boiari, pentru norocul ce au în viiața lor, după pofta și voința celor trupești lucruri, cum avuții multe să aibă, cu cinste, cu îndelungări de stăpâniri și altele ca acestea. Sânt darurile norocului pe care și alți păgâni și tirani le-au avut, iar nu s-au laudat de niscaiva fapte bune, că lauda iaste numai a faptelor celor bune ce face cineva în viiața lui și pe urma lui rămâne acea bunătate de o laudă oamenii.” Contestând tocmai virtutea
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
numeroasele variante din germană și rusă, titlurile Geschichte Dracole Waide și Skazanie o Drakule voevode. Versiunea germană, având la bază textul original, scris în intervalul august - noiembrie 1462 de un sas, probabil din Brașov, creează domnitorului român efigia literară a tiranului Dracula. Această optică asupra lui Vlad Țepeș servea intenției lui Matei Corvin de a-l discredita pe domnitorul român în fața Apusului, justificând astfel schimbarea atitudinii politice față de acesta și abandonarea campaniei antiotomane în care se angajase. Portretul lui Dracula din
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]