817 matches
-
numele lui Amor este nălucire, ademenire, privirea lui e otrăvită, plăcerea ce o provoacă este pentru ticălosul om o suferință lungă și grea. Conachi dezvoltă ideea, desigur comună În poezia Renașterii și În mica poezie pastorală, că legea iubirii este tiranică. Ea zdruncină așezările, tulbură treburile oamenilor mari, nimeni nu i se poate Împotrivi: „MÎndrii Împărați a lumii cu a stemelor odoară A statornici putut-au pre amori vrodinioară?” Remarcăm faptul că Amoriul a devenit amoriu: zeul a fost identificat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
umărul lui, până ce gurile li se vor uni, răsfrângându-li-se imaginea răsturnată în apă într-o dublă sărutare. Destinul lor se va împlini acolo, pe malul de la Rădeana". Eleșteul e o oglindă ce amplifică, așadar, dorința, ce se impune, tiranic. Puterea de mistificație a femeii, chiar și atunci când lucrurile nu se petrec în vis, e atât de intensă, încât, deși se îndoiește de sine, deși semnele îi arată mai degrabă contrariul, ea pare convinsă (mai exact: vrea să pară) că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ramură. Mai tarziu o coțofana Fără ocupație A adus o veste n goana Și-a făcut senzație.\ Cică-n munte, la povarna, Plopii și rasurile Spun că vine-un vânt de iarnă Răscolind pădurile Și-auzind din depărtare Vocea lui tiranica Toți ciulinii pe cărare Fug, cuprinși de panică..... Toamnă Cântec de toamnă de Cornelia Moldoveanu de Nicolae Scurtescu Rând pe rând, podoaba toamnei A-nceput ca să se ducă; S-a dus pruna brumărie, S-a uscat miezul de nucă; Frunza
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
-i laud strălucirile-n cânt, Înainte să-mi chiui bucuriile-n strună, zăbovesc o frântură, Încercând să frământ amintirea vechimii de venin și minciunăă». Amintirea vechimii de venin și minciună» este În adevăr „frământată” și urmărită În toată sluțenia ei tiranică. Stoarcerea poporului de către fostele clase dominante tindea să-i epuizeze vlaga. De aceea au și luat forma balaurilor, a scorpiilor, a jivinelor. Acești «monștri moderni» au populat imaginația câtorva dintre poeții de azi, care i-au identificat cu tradiționalele simboluri
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scoase de oamenii de pe punte, care nu mai știau cum să se ferească de sicriul acela, Queequeg ceru, spre consternarea tuturor, ca sicriul să-i fie adus numaidecît, iar ei nu putură să-l refuze, căci se știe cît de tiranici sînt unii muribunzi; și oricum, trebuie să le facem pe voie, mai ales că, sărmanii de ei, tot au să moară curînd și n-au să ne mai incomodeze! Aplecat peste marginea hamacului, Queequeg privi îndelung și cu luare aminte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu vom avea nici literatură și nici artă. Avea dreptate Al. Brătescu-Voinești când spunea că politica în literatură e ca pocnetul unui pistol într-o sală în care domnește o liniște deplină. Trebuie, spunea Gâdea, să ne emancipăm de tutela tiranică a liniei partidului în gândire și artă, pentru ca să ne afirmăm ca națiune în planul valorilor universale. Nimic în afară de valorile spiritului nu este consistent și de durată în istoria omenirii. Neamul românesc, a conchis el, trebuie să se afirme în lume
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
p�n? la moartea ei, la 92�de�ani. �?i �ncepea ziua citînd ziarul fiului ei, �Neamul rom�nesc�, ? i a citit multe din cele 1�200 de c? r? i ale lui. �nzestrat? cu o voin?? puternic? p�n? la a deveni tiranic? , era totu? i blajin?. Doamna Zulnia ? i cea de a doua șo? ie a lui Iorga, doamna Catinca, au avut o influen?? hoț? r�toare asupra vie? îi ? i a activit?? ilor lui11. �n privin? a contribu? iei aduse de Iorga patrimoniului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
cu scrierile despre haiduci, gherilă na? ionalist? care ac? iona la drumul mare, prezența? i �ntr? o manier? romantic?. ?i o singur? țațe tot mai accentuat? 25. Primul? ministru, B? tr�nul Ion Br? tianu (c? ruia Iorga �i spunea �b? tr�nul ? i tiranicul Vizir�)26 a vizitat ? coală. Vizita lui i? a trezit la realitate pe cei care (că Iorga) erau educa? i �n spirit na? ionalist. �?i petrecea de obicei vacan? ele de văr? la unchiul Manole, fratele doamnei Zulnia, modestul editor al unui ziar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
te pe intelectualul Iorga, nu �ncape loc de compară? ie. Br? tianu era un exemplu clasic de despot oriental. Proverbial de arogant (că �ntreaga lui familie), Iorga �l numea pe drept cuv�nt pe tat? l lui Br? tianu un �vizir tiranic�. Arogan? a aceasta era evident? �n comportamentul lui Br? tianu, chiar ? i �n vocea lui, care cerea autoritar respect ? i era obi? nuit? (de genera? îi) s? i se r? spund? prin supunere. Br? tianu nu prea avea con? tiin?? social? , consider
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
s? recunoasc? Sovietele �n schimbul retroced? rîi Basarabiei 161. Pe l�ng? expansionismul rusesc cu care rom�nii erau familiariza? i de dou? sute de ani, mai există ? i regimul comunist. Iorga �l ură ? i vorbea despre �ideea nebuneasc? a bol? evismului tiranic�. A declarat presei franceze c? �bol? evismul nu este acceptat de noi, rom�nii, pentru c? este incompatibil cu caracterul latin ? i cu modul de a g�ndi rom�nesc�. Cu toate acestea, atunci c�nd poli? ia secret? rom�n? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
un spirit critic ascuțit, de loc dispus la toleranță. E un disident prin vocație. Nu e exclus ca tocmai atitudinea lui nonconformistă, dublată de un instinct de dominare, manifestat nu numai față de colaboratorii direcți (cu actorii e de-a dreptul tiranic), ci și față de critici, de alte persoane, să fii fost decisv pentru o carieră și împlinire de excepție. Nu evită să se pronunțe asupra unor chestiuni dintre cele mai diverse și îi place să aibă ultimul cuvânt. E pasionat de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
timp. întotdeauna m-a "speriat" profunzimea lui Caragiale, contemporaneitatea sa. Din textele sale am înțeles că există două dimensiuni fundamentale care îi ordonează opera: demonismul politic și cel erotic, delirante amândouă, legătura între acestea făcând-o o altă forță la fel de tiranică: "bășcălia". Nimicul care sufocă întregul univers caragialian. Această lume se aruncă cu o patimă nebună într-o trăire falsă. Caragiale este o obsesie și încerc să-l deslușesc înțelegându-mă pe mine însumi. Spectacolele mele care apelează la un text
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
stimulatoare, pe atât de mult amenință și atacă straturile profunde, esențiale ale operei, fiindcă esențialul se află întotdeauna ascuns adânc înăuntrul ideilor și nu poate fi adus la suprafață prin căutări superficiale, estetizante, formale. Chiar și actorii noștrii simt această tiranică pretenție de schimbare și fac de la ei, unii modificând adesea până la deformare rolurile, pentru a fi pe placul publicului. Când le merge! Sau, poate, când modelul care li se propune nu le vinde și aripile. Ceea ce pentru a reveni din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cîteodată și o oră, anticameră, pînă ce nobila cochetă își elibera partenerul de ocazie și-l putea, în sfîrșit, primi pe manierat-suferindul Benjamin doar pentru cîteva minute de... conversație. La suedezul Strindberg, suferința se înfășura în vălurile unei psihoze nordice, tiranica și trufașa sa iubită, actrița, acaparîndu-i total insomniile și obligîndu-l pe genialul dramaturg să-și consume gelozia nocturnă în metodice și devastatoare acte autosatisfăcute. Ușa barului e dată de perete și prin ea e catapultat un fel de fante de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
costum de doge și călare pe un armăsar înzorzonat...". Același, apodictic: "Îți vine să crezi că pentru a avea succes trebuie neapărat să fii plicticos". Cam drăgălășenii din astea își livrau bărboșii coloși ai picturii moderne de la cumpăna secolelor XIX-XX. Tiranici și mofluzi, își jucau teribil de convingător cochetăriile menite a le augmenta legenda. Dialogurile unele în registru de-a dreptul savant divulgă, pentru urechea atentă, lecturi la zi din moștrii sacri ai momentului, altminteri, avizați frecventatori ai atelierelor. Ceea ce nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
in tocmai terminat. Dar ce frumoasă e proaspăta lucrare! S-o mănînci, nu alta! Sună telefonul! E șarmanta midinetă de Șanta: ce faci? mă întreabă. Fac o balerină, zic. La care ea, automat: Eu sînt balerina, nu? Da, tu ești. Tiranicul orgoliu al șarmantei: totul trebuie să graviteze în jurul ei, în jurul ombilicului ei omologat. Tot ce fac acum, aici, să stea sub semnul ei! Altă dată, intrîndu-mi în atelier, tocmai termin o mare pînză abstractă. Eu sînt acolo, nu? decide ea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unghiul vocației. Fotografia se supunea exercițiului de mare virtuozitate grafică, iscînd un gen... ambigen după unii puriști oricum dubios foarte acoperitor stilistic. Ne extaziem amîndoi observînd ce duct alert și credibil proba nordicul. Care dacă nu s-ar fi supus... tiranicei fotografii ar fi convins la fel de bine numai și desenînd în sine. De la obediente supuneri, la evadări libertine, gestica nordicului (fără nume memorabil) ne fascinează și chiar ne incită propriile ambiții. Iată, îmi spun în dimineața nesperată, încă o excepție, încă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unor rețele tematice diferite −; pe de altă parte, oximoronul (când semnificații sunt contradictorii; definește principiul coincidentia oppositorium) (Thomas 19). Imaginarul însuși este sistemic, liber să primească și să ofere noi unități semnificante; este riguros și dinamic în același timp; este "tiranic" și prolific, ordonat și eterogen, alternând schema și libertatea, fiind pulsatil între memorie și ceea ce este nou, descompunând și recompunând structuri, ordonând și creând explozii de sensuri noi, fiind fidel trecutului și rupând ideologii depășite etc. (Thomas 20). "Constelațiile imaginare
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
se comportă precum o lume deschisă, la toate nivelele proiectate; acordă unităților lui componente posibilitatea de comutare și recombinare, ceea ce îi conferă dinamică și capacitate de a integra și de a crea răspunsuri noi. Nivelele fixe nu reprezintă nicidecum modalizări "tiranice" (îl amintesc pe Durand) de urmărire a structurilor, ci sunt doar cele mai importante categorii pe baza cărora se clădește imaginarul european (cel puțin) la oricare din vârstele sale. De aceea, ele pot fi analizate inter-relațional − sau separat − și pot
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
poziția "dictatorială", pentru că încă nu a uzurpat puterea logos-ului întreg (polifonic) de a întemeia (predetermina) însuși discursul filosofic, este neputincios, altfel decât prin dictat (postulat), să întemeieze logic "ființa veșnică". Dialogul cel mai aporetic, prin urmare, cel mai puțin tiranic sub aspectul judicativului, este Parmenides. Aici Platon tematizează, cum știm, Unul însuși.42 Aristotel "optează", în privința problemei care ne interesează aici, pentru: (1) construcția logicii, anume a "silogisticii", pe temeiul formulei S este (nu este) P; (2) formularea unui sistem
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorbește de „glonțul stelar”, de „tristețea rănită”, de singurătate. Piese lirice precum Burnița zilei, Soliloc, Vrabia albă, Metafore sugerează destinul poetului, care trebuie să se supună „monstrului” numit poezie, pentru că a „furat din stele petalele izbândei”. Pare o lume nedefinită, tiranică, cu care „șlefuitorul de lacrimi” nu poate comunica. Dar își poate recrea un microcosmos al lui, colorat de afectivitate. Cu Inimă de iepure (1998) M. face un pas decisiv în structurarea liricii sale, în care se percep ecouri din poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
apărat aievea, ca ceva ce poate duce la fericirea eternă pe pământ, socotesc că aici la noi, în colțul acesta de lume unde trăiește un popor dornic de libertate și de claritate, căruia îi repugnă și excesele sângeroase și robiile tiranice, un popor stăpânit de dragoste de proprietate individuală, și de brazdă și de puterea unui instinct, și care este legat prin toate fibrele sale de rege și dinastia sa - aici, la noi, propaganda comunistă este un atentat împotriva sufletului însuți
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
în același timp un rasist înrăit față de Castilia disprețuită. Totuși, din nou, împrejurările de epocă se vor opune receptării mesajului. Acesta nu este mai puțin premonitoriu, pentru că nemulțumit de a fi împins la extrem logica etnică exclusivă a unui micronaționalism tiranic, mai pune în cauză, pe deasupra, problema unității nu doar a unui imperiu perimat ci și a celei mai vechi națiuni medievale. Fără nici o îndoială, pricipiul națiunii elective apărut pe la 1830 își ia deja zborul, așteptînd ca haosul politic creat de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
În felul acesta au pus capăt hoardei paterne. Coalizați, ei s-au Încumetat să facă ceea ce individual nu ar fi putut face. ș...ț Că și-au mâncat tatăl, lucrul e de la sine Înțeles În cazul unor sălbatici canibali. Strămoșul tiranic era cu siguranță modelul pizmuit și temut al fiecăruia din această asociație fraternă. Prin actul consumării corpului tatălui, ei realizau identificarea cu el, Însușindu-și fiecare o parte din puterea sa. Prânzul totemic, care, probabil, este prima sărbătoare a omenirii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acordării unei importanțe dispropoționate insignifiantului, banalului, nonvalorii. Acest dublu demers presupune ireverență, insubordonare, nonconformism, sfidare, elemente care fac explicabilă reacția anticomică ieșită firesc în cadrul structurilor sociale bazate pe dogmatism, pe îngrădire a libertății spiritului, pe supunerea oarbă în fața unor norme tiranice. Titanismul creatorului de comic a fost un aspect frecvent invocat de biserică pentru justificarea considerării comicului drept "blasfemiator", "satanic", și pentru persecutarea asiduă a creatorilor de comic. În nicio perioadă istorică comicul nu și-a pierdut, însă, puterea de a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]