1,739 matches
-
mușcate, Cu tufănele gata să-nflorească, Cu pomi bătrâni în grădina din spate. Și-n pustia livadă a nimănui Își bruma-n vinețiu coroana prunul, În bulgări aurii și amărui Gutuile își rotunjeau parfumul. Prin gardul răsucit în fier forjat Torceau pisicile lungite-n soare, Într-o tăcere de sfârșit de veac, De blândă și cromatică visare. Eram în alte vremi, de mult uitate Păstrate-n acest colț de Iași bătrân; Parc-așteptam birjarii să se-arate Grăbind trăsurile pe caldarâm
DULCE TÂRG AL IEȘILOR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381381_a_382710]
-
viață multă, dar neînțeleasa, E singur, cănd i-e plină - mparăția, Căci e deșeartă fără el, aici, chilia. Ne pomenim, c- avem multe fuioare... Și toate- s albe, de prins la cingătoare, Dar nu mai știm, au cine le va toarce?.. Rămân fără tradiții satele.... sărace... Ce- ar spune Sfanțul Ștefan, dac- ar fi Conducător de Țară, Ctitor de-a nu Muri, Viteaz în asta țară, - nghițită de balene, El ar strigă: "Ridică-te, si Domnu-o să te cheme!.. Atât de
RIDICĂ-TE, ŞI DOMNU- O SĂ TE CHEME!.. de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381377_a_382706]
-
peste un nor, Între Ceruri și Pământ, Ostenește-un aprig dor Zămislit pe un mormânt. Urcă dorul meu de zor, Parcă prins într-un descânt, Undeva peste un nor, Între Ceruri și Pământ. Și-unde dorul meu s-a frânt, Toarce caierul de zor O măicuță în pridvor, Sus, în casa unui sfânt... Undeva, peste un nor. (Foto: "Bătrână torcând", de Aurel Băeșu) ... Citește mai mult Undeva, peste un nor,Între Ceruri și Pământ,Ostenește-un aprig dorZămislit pe un mormânt
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
zor, Parcă prins într-un descânt, Undeva peste un nor, Între Ceruri și Pământ. Și-unde dorul meu s-a frânt, Toarce caierul de zor O măicuță în pridvor, Sus, în casa unui sfânt... Undeva, peste un nor. (Foto: "Bătrână torcând", de Aurel Băeșu) ... Citește mai mult Undeva, peste un nor,Între Ceruri și Pământ,Ostenește-un aprig dorZămislit pe un mormânt.Urcă dorul meu de zor,Parcă prins într-un descânt,Undeva peste un nor,Între Ceruri și Pământ.Și-
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Undeva, peste un nor,Între Ceruri și Pământ,Ostenește-un aprig dorZămislit pe un mormânt.Urcă dorul meu de zor,Parcă prins într-un descânt,Undeva peste un nor,Între Ceruri și Pământ.Și-unde dorul meu s-a frânt,Toarce caierul de zorO măicuță în pridvor,Sus, în casa unui sfânt...Undeva, peste un nor.(Foto: "Bătrână torcând", de Aurel Băeșu)... XXIV. DIN CINCI ÎN CINCI - CATRENE AFLATE ÎN VECINĂTATEA UMORULUI, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2109 din
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
de zor,Parcă prins într-un descânt,Undeva peste un nor,Între Ceruri și Pământ.Și-unde dorul meu s-a frânt,Toarce caierul de zorO măicuță în pridvor,Sus, în casa unui sfânt...Undeva, peste un nor.(Foto: "Bătrână torcând", de Aurel Băeșu)... XXIV. DIN CINCI ÎN CINCI - CATRENE AFLATE ÎN VECINĂTATEA UMORULUI, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016. Unui donjuan care anunță că se cumințește Aștept la astă știre o erată: Că totu
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
plângă în același timp. Râse plângând și regele, zbătându-se în patul de care se prinsese cu mâinile pentru a nu se repezi să o sărute pe minunata fată pe care trebuia să o pedepsească. - Să i se dea să toarcă toate caierele de lână din palat, porunci regele în cea de-a treia zi. Fata munci până în miez de noapte, când degetele începură să îi sângereze. Cântecul ei din acea zi, era atât de minunat, încât, încet, încet, pe lângă palat
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
mușcate, Cu tufănele gata să-nflorească, Cu pomi bătrâni în grădina din spate. Și-n pustia livadă a nimănui Își bruma-n vinețiu coroana prunul, În bulgări aurii și amărui Gutuile își rotunjeau parfumul. Prin gardul răsucit în fier forjat Torceau pisicile lungite-n soare, Într-o tăcere de sfârșit de veac, De blândă și cromatică visare. Eram în alte vremi, de mult uitate Păstrate-n acest colț de Iași bătrân; Parc-așteptam birjarii să se-arate Grăbind trăsurile ... Citește mai
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
-i susțin pridvorul cel umbrit,Își împletesc zorelele-n volaneCulori de ametist și malachit.Cobor pe două trepte de lemn vechiSpre stratul învrâstat de micșuneleși mă salută din înalt, perechi,Săgetând aprig cerul rândunele.Pe-o bancă, sub cireșul altoitSe-ntinde-n tors molatec o pisică,Mișcând urechea spre un ciripitDe vrăbii, când o vrajbă se-nfiripă.În casa mea, nălțată de-un străbun, Nu mă străbate-un metafizic dor,Căci Dumnezeu, prietenul meu bun,Își soarbe-ncet, cafeaua în pridvor.Steluța CRĂCIUN
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > UN OM, CAUT UN OM Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2230 din 07 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În aerul cenușiu și rece dimineața toarce-n mreje. Iarnă rece, iarnă rece primăvara vine, trece, prin cel mai straniu amănunt gândul palid pe pământ sunt atâtea flori ce cresc prin sărutul din iubesc păsări ce privesc în zare marea, oază-n depărtare un albastru regăsit în
UN OM, CAUT UN OM de PETRU JIPA în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381582_a_382911]
-
Florile își plâng trecutul Ca miresele bătrâne. În bădane fierbe mustul; Fructe aromate-n târne ! Nu le poți cuprinde toate Într-un anotimp bogat. Vine un miros aparte Înainte de iernat. Toate îs în amorțire Pe un timp nedefinit Ce se toarce mai subțire Ca un vis neîmplinit. Doar aracii de la vie Au rămas statui de bronz. Până când ? Nu se mai știe. Pe vier a crescut boz. Înspre sud zboară cocoare, Timpul lenevește totul Într-o mare de răcoare, Când în sobă
ÎNCEPUT DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380884_a_382213]
-
dumbrava primăverilor copilăriei, din doinele bunicilor și legendele nepoților haiduci, din liniștea sihăstriei și sfintele răzvrătiri ale duhului dreptății. Cuvintele noastre carpatine sunt Magii de lumină care-nsoțesc alaiul de nuntă al Limbii noastre dacoromâne, gătită în princiarele sale straie populare: toarse din aurul duhului, urzite din azurul agoniselii, țesute din argintul rugii și brodate pe purpuriul jertfei. Limba cuvântului, ca un clopot al gândului trebuie să cheme la viață, la trăire, la înnoire, la înfrumusețare, la mărturisire, la o continuă sărbătoare
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
rugă, fie făgăduințe, fie crezuri, fie jurăminte, trebuie să devină cuvinte-doruri după chipul și asemănarea frumuseții omului iubitor. Literele artist-meșteșugite par niște păpădii aprinse în candelabrul cuvântului, care dau inimii și sufletului sensibilitatea duioșiei. Fiecare cuvânt al Limbii dacoromâne este tors din splendoarea Fecioarelor dace, din profeția Sibilelor trace, din iureșul Codrilor milenari, din smerenia Ierbii, din freamătul Apelor, din cremenea Carpaților, din semeția Brazilor, din doina Cucului, din ciripitul zglobiu al Rândunelelor, din cinul monarhic al Albinelor, din spicul de
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
Florile își plâng trecutul Ca miresele bătrâne. În bădane fierbe mustul; Fructe aromate-n târne ! Nu le poți cuprinde toate Într-un anotimp bogat. Vine un miros aparte Înainte de iernat. Toate îs în amorțire Pe un timp nedefinit Ce se toarce mai subțire Ca un vis neîmplinit. Citește mai mult Început de toamnăVerdele bătut de brumăîn zori, târzii de toamnă, Se disipează fără urmăCa-ntr-un pustiu o scamă.Din nord coboară vântulînvăluind în caleși-nfiorând pământulDin munte pân’ la mare. Florile își plâng
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
pământulDin munte pân’ la mare. Florile își plâng trecutulCa miresele bătrâne. În bădane fierbe mustul;Fructe aromate-n târne !Nu le poți cuprinde toateîntr-un anotimp bogat.Vine un miros aparteînainte de iernat.Toate îs în amorțirePe un timp nedefinitCe se toarce mai subțireCa un vis neîmplinit.... IV. LIANT, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016. Liant Ca un electrod, prin arc voltaic, vreau să leg două spații. În primul, doi actori nedefiniți. În al doilea
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > CAII GÂNDURILOR Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului CAII GÂNDURILOR Umerii erau împovărați de multe gânduri, doar tăcerea-și torcea firul, cu nerăbdare, când legi nescrise s-au deșirat în rânduri și-am dezlegat gândul păstrat, întrebare. Gândului ostenit i-am pus hamuri-cuvânt și-am înhămat caii ce zburdau pe pereți, iar zăbale le-am tras din fuioare de vânt
CAII GÂNDURILOR de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374322_a_375651]
-
Autorului Dacă aș mai fi cea de ieri aș împărți cu tine nuditatea iubirii aș contura ispita cu păsările focului discretă cum e luna la pătrar să luminez așternutul cu gust de piersică și sare până când dimineața firul și-l toarce tras din coama nopților pârguite de plăceri Dacă aș mai fie cea de ieri ți-aș respira lâncezeala înrourată de patimi și șoapte până când din inima noptii se recită ziua într-o cafea amară satisfăcut ai spune bună femeii în
DACĂ AŞ MAI FI... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374325_a_375654]
-
cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani, după cum ne povestea uneori. De la ea învățase și tatăl meu cântecul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau[ A năvădi = (la războiul de țesut) - a trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. (DEX)] și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul ținut la păstrare în podul casei. Iar din
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
viață, iar în muncă, spor! Uniți la greu de-a fi cu temei! La împlinirea dorințelor, Țanțoșă tresaltă inima-n ei! Iubirea curgă-n visele lor! Ani mulți și buni dăruiți de zei, Ningă în destinul tuturor! Iar eu să torc firul legendei! © Maria Filipoiu 31.12/2014 Referință Bibliografică: ANUL NOU ȘI ANUL VECHI -acrostihuri- / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1461, Anul IV, 31 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ANUL NOU ȘI ANUL VECHI -ACROSTIHURI- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374402_a_375731]
-
florile vieții,călcate pe cărări suflete-n pustiuri se sting fără de nume nisipuri mișcătoare ,călătoresc pe mari! Au înflorit caișii și visul se intoarce din patosul ce arde în viață această crudă a mai rămas fuiorul,ce încă ne mai toarce cămașă amintirii,ce-n versuri mai asuda! Au înflorit și codrii,etern nemuritori nu mai aveau arama ,nu mai aveau argint au înțeles săracii că printre trecători se-nscriu în viață falsă ...încet și calm,murind! Iar noi cotropitorii,nemulțumiți de
FUZIUNE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374497_a_375826]
-
beam câte o cafea și mâncam câte o felie de tort, urmăream la televizor, un documentar pe Național Geographic, despre păsări de pradă, printre altele, uliul. Lia stătea pe fotoliu și motanul ei negru se întinsese pe marginea fotoliului său torcând leneș iar ea îi alinta mașinal, blana moale și lucioasă. Atunci Haralamb mi-a zis, în contextul discuției noastre despre pasări răpitoare care tocmai se transmitea la televizor: -Crezi că uliul poate fi domesticit și dresat Ingrid? Îi răspund: -Dresat
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
Cuvinte cu parfum apar pe asfaltul unui drum spre ciupercile din deal. O,mamă...viața mea respiră un târziu... și-n toamnă mă răstorn spre albul de gheață al iernii. Sunt singură-n ascensor și-ntr-o înserare dulce, timpul toarce fir transparent de amintire, legănând un paianjen de ieri spre mâine. Va mai fi vreodat-așa? (Un legământ de catifea?) ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: VA MAI FI VREODAT- AȘA? Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882, Anul VI, 25
VA MAI FI VREODAT- AŞA? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373385_a_374714]
-
luptător pentru libertatea Vetrei strămoșești, apărător al Focului sacru, profetico-monoteist, țâșnește forța și expresivitatea Svetlanei noastre dragi, reprezentând modul său de a defini esența lucrurilor, unele părând chiar antinomii, dar toate rămânând cu valoare de revelație. Deasupra admirabilului ei Dor, tors din Sânul Basarabiei martire, deasupra originalității gândirii ei, deasupra îmbrățișării hristice a tainei Libertății, deasupra mirabilului ei fior, care țese întotdeauna un cuvânt de spus în diversele probleme, deasupra excepționalei înavuțiri culturale, stă esențialul: centrul spiritual al românității ei, soarele
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > VÂNTUL Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mă striga aseară vântul sub cărările-i de ceară, pustiind sub aripi, câmpul prin spinări de primăvară. Un priveghi torcea sub frunze dorul meu din iarba roasă, prin nămeții de pe buze se-ntorceau anii din coasă. Înserări țeseau grăbite pânza lor pe ochi de verde, dezbrăcând de dor albite al fuioarelor, legende. Tremura în brațe-mi cerul pe sub liniștea-mi
VÂNTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373603_a_374932]