3,898 matches
-
la serviciul circulație, ca agenți , amândoi și am lucrat niște ani buni... Spun eu și până când și de ce, colega? - Știi că nu-mi face plăcere să discut despre asta, dar... pentru noul nostru coleg, spune-i! Doar n-o să bată toba cu noile știri... - Am lucrat până prin anul..., era... da! În vara anului 1995, noi doi am oprit pentru control un TIR. Tranzita România venind din Turcia. Din una în alta, din documente și după fața șoferului am tras noi concluzia
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
a celui mai apreciat concert rock-simfonic susținut de trupă IRIS împreună cu soprana Felicia Filip. Ineditul concertului Rockolinde Simfonic va fi completat de momente muzicale remarcabile, oferite de binecunoscutul violoncelist Adrian Naidin, acompaniat de band-ul sau format din Ionuț Micu - tobe, Andrei Bălașa- chitară și Mircea Muntenița - bass . Timp de aproximativ două ore, spectatorii vor pași în lumea IRIS. Vor trăi momente emoționante și se vor putea bucura din plin de interpretările pieselor de colecție selectate pentru acest show. Biletele au
CRISTI MINCULESCU ŞI IRIS ROCKOLINDE SIMFONIC LA SALA PALATULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382628_a_383957]
-
mai deschisă. În interiorul portbagajului, fisurile apărute în urma impactului, în zona roții de rezervă, fuseseră pur și simplu cârpite ici și colo, cu niște petice dintr-un material asemănător cu o mochetă, lipite peste zonele unde aceste fisuri erau mai profunde. Toba de eșapament, îndoită în urma impactului, nu apucaseră să o înlocuiescă, pentru simplul motiv că această piesă nu venise încă. Băieții erau însă cât se poate de detașați și păreau pregătiți pentru orice întrebare incomodă, care ar fi putut fi pusă
POFTIŢI, VĂ ROG! de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383316_a_384645]
-
pașit prin glod și plâns, Cu tine peste-al morții trist hotar, Zdrobit am fost in colții ei de foc Sperînd că ai să vii să guști din har. Adu-ți aminte... nu te-am făurit Ca să tot bați din tobe fără tihnă Ci pentru tine am pășit în iad, Ca să te caut și să-ți dau odihnă. PAHARUL ACESTA În nelegiuire am fost zămislit și în păcat am fost născut - așa că nu-s venit tocmai eu, copil al deșertăciunii, spre
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
de vioară. Și pentru că spectacolul să fie complet și experiența artistică plenară, solista va fi acompaniata de pianul lui Puiu Păscu, de vioară lui Lolica Nicolae, de prestația lui Ciprian Parghel la contrabas și cea a lui Tudor Parghel la tobe. Vă invităm la un spectacol unic în care converg amintirea Micului Paris, fiorul jazz-ului și emoția blues-ului, un spectacol că un tablou anacronic dar, totuși, foarte bine ancorat în mișcările artistice actuale! (M.C.D.)
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92871_a_94163]
-
Chinatsu Kawamoto sensei. Cât despre cursurile de cultură japoneză, și aici am avut o creștere și o diversificare a acestora în ultimii ani, ceea ce a făcut ca în prezent să putem organiza cursuri de: isotria filmului japonez, ceremonia ceaiului, taiko (tobe tradiționale japoneze) și ikebana (aranjament floral). Pe mine, cursanții mă pot întâlni în cadrul cursurilor dedicate mediului de afaceri japonez. Așa cum spuneam avem și cursuri de arte marțiale pe care le organizăm împreună cu partenerii noștri de la Cavaler Aikido și Sakura Kendo
Centru privat de studii româno-japonez – la 10 ani [Corola-blog/BlogPost/93375_a_94667]
-
JaponezăBucurești Oră 19:00, Tête à Tête (Parcul Herăstrău, lângă Grădină Japoneză): Prezentare Kimono vs. Yukata, realizată de: Lăură Karaman, Elenă Grozavu, Andrei Costică Ceremonia ceaiului cu: Andrei Costică, Lăură Karaman, Elenă Grozavu Prezentare Japonia - Țara Contrastelor Recital de taiko (tobe tradiționale japoneze), susținut de: Dan Teodorescu, Alex Crișu, Andrei Costică, Malvina Oprișan, Minoru Kishiyama Workshop de Origami cu Bogdan Mușat Rezervări la: 0728 668 463; bonjour@tete-a-tete.ro Joi, 17 octombrie - Seară Chineză, susținută de: Artasia, Incubator 107 și Casa
A 5-a ediție a Festivalului Ceaiului şi al Cafelei [Corola-blog/BlogPost/93387_a_94679]
-
celebrul Suleyman și oastea munteană. Aliată ! Era o zi de marți, ianuarie 1475, ca de primăvară, când a plecat Soliman la drum cu o armată uriașă. Agenții meteo l-au informat corect, însă nu au știut despre enigmaticul dans al tobelor și a zurgălăilor moldovenești. Podul nu era chiar atât de înalt, dar așa i s-a părut turcaletului. Din cauza ceții !?! Acum, aflu că avea alte preocupări. Asta-i istoria ! Totu-i telenovelă ! A rămas, ca amintire a bătăliei purtate, Biserica
și cu SERGENTUL, ZECE !…(file de jurnal paranormal) [Corola-blog/BlogPost/93402_a_94694]
-
Acasa > Poezie > Amprente > BUNĂTATEA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Bunătatea Bunătatea-și poartă straiul Și discret îi este traiul! N-are tobă să răsune Pentru faptele din lume. Unii cred că e prostie Să dai cu mărinimie Fără să aștepți răsplată Pentr-o lacrimă vărsată... Bunătatea este pâinea Ce-a hrănit atâtea guri Ea se-mparte cu blândețe Nu cred c-ai
BUNĂTATEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383231_a_384560]
-
adăugat unul vulgar. Castelanul înlocuiește un rău cu altul. Prefer Ordinea Magistratului: îi cunosc slăbiciunile... FILOZOFUL. Bine că s-a terminat Carnavalul! Câinii și-acum dau să rupă lanțul; iepurii încă stau înghesuiți în colțul cuștilor. Neauzite, mai bat, încă, tobe, răzbat prin creier surle. Nici un om, după trei zile și trei nopți de Carnaval, nu mai e tocmai zdravăn; după nouă, mulți cad la pat; unii mor. Nici liniștea care s-a lăsat nu-mi place, se va întâmpla ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
O luă și dădu să și-o Încingă la șold. Dar mai apoi se răzgândi și se Îndreptă grabnic spre ușă, urmat de celălalt, care ținea caseta strânsă sub braț. De cum ieșiră, fură izbiți de vacarmul nebun al bătăliei. Răpăitul tobelor Însoțea asaltul sarazinilor asupra ultimului bastion aflat Încă În posesia creștinilor, Volta d’Acri. Străbătură o porțiune de ziduri, printre creneluri. Sub ochii lor, În valea nisipoasă, asediatorii Își reîncărcau cele două catapulte uriașe. Zeci de bărbați, biciuiți la sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Închipui, și pentru care ai avut parte de o mostră chiar adineaori. În ciuda beteșugului său, Baldo izbutește, cu această priză, să dovedească oameni mai vânjoși decât el și să păstreze În cârciuma lui o ordine de invidiat. Între timp, o tobă puternică se adăugase celorlalte instrumente, acoperindu-le. Părea un semn, Întrucât dansatoarea Începu să se Îndrepte spre dânșii cu un pas regal. Despica pădurea de mâini precum figura de la prova unei galere. Chipul ei, pe jumătate ascuns Îndărătul unui văl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acela, În felul ei de a se oferi privirilor ca și când ar fi fost silită. Era Încredințat că, În sinea ei, era, dimpotrivă, măgulită de chiar acele gesturi față de care se prefăcea scârbită, și că juca un rol. Muzica ritmată a tobelor și a farfuriilor crescu și mai abitir. Antilia continua să se apropie, parcurgând un larg arc de cerc prin spațiul rămas liber dintre mese. Treptat, curiozitatea inițială a poetului se preschimba Într-un subtil fior de plăcere, pe măsură ce femeia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
minții, insuflată de fuga precipitată a spiritelor vitale? Oare dragostea e ceva care se adaugă, ca o virtute, iradiind prin forța proprie din obiectul iubit, ori e o boală nevindecabilă ce sărăcește spiritele? Între timp, din fundul tavernei ajungea sunetul tobelor ce Începuseră să răpăie cu ritmul lor obsedant, anunțând intrarea Antiliei. În loc să răspundă, Dante Își Întoarse privirea spre femeie. Era oare dragoste acea senzație de rătăcire pe care o Încerca, acea dorință de a-și contopi propriul trup cu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fizic, În mine, supliciul acela și apoi cădeam Într-o halucinație, În care mîini albe, Îndemînatice, pregăteau În vase emailate fel de fel de sotéuri, de ciorbe, de fripturi din propriile mele organe. Îmi era frică să mă apropii de toba bombată, cenușie și gelatinoasă, aveam impresia că respiră, mi se părea că-mi văd stomacul și nu Îndrăzneam să-l ating cu mîna. Încă de foarte mică, din vremea cînd abia Învățasem să vorbesc, simțind nevoia de a Înțelege sensurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
suportam să-l privesc. L-am lăsat acolo și-am plecat. Mă clătinam pe picioare, urechile Îmi vîjÎiau, vorbeam singură. Săpunul... nu știe ce să facă cu el. Nu știe ce să facă cu el! București septembrie 1986 - octombrie 1989 * Tobă din măruntaie de porc. FILENAME \p \\Gabitza\d\Carti BP\Sapunul lui Leopold Bloom\Operat\NORA IUGA Sapunul lui Leopold.doc PAGE 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că încă se mai uită la mine, așa că am privit afară, prin ușa din spate, la decorul întunecat dintre pini, dar de fapt mă gândeam la cum arăta mama cu fața ei ca pielea întinsă pe care o pun pe tobe și cu părul ei de sârmă albă. Mi-am amintit de ochii ei, care aveau privirea aceea ciudată, dar apoi m-am gândit la momentele când era drăguță și fină și eu obișnuiam să o pup și să mă agăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
-se cu încăpățânare pentru zilele pline de bucurie ale carnavalului, când iarna trebuia să întâlnească primăvara și să fie pusă la punct. Câteva zile după îngheț, când mă obișnuisem cu frigul, bine antrenată în nord, s-au auzit dis-de-dimineață răsunând tobele bubuitoare ale carnavalului. Lacul Lucerna era înghețat tun, lucind ca un diamant în lumina rece. În gheața transparentă ca sticla groasă în care cineva suflase lăsând bășici de aer, se vedeau acum pești, plante, păsări și ciudate bucăți de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
carcasa unei bărci sfărâmate de stânci într-o furtună. Totul era înțepenit în lumea gheții - cineva oprise puțin timpul, până la viitoarea suflare de vânt cald. O lume fantastică povestea în imagini despre frumusețea clipei în repaus. Deasupra gheții se băteau tobele, chimvalele de alamă. Trompete strălucitoare cu gâturi subțiri, flaute de argint ca fluiere de oase își amestecau sunetele subtile cu cele ale cratițelor vechi. Un bruhaha fără sfârșit, încercând să imite melodia vieții. Tonurile carnavalului vorbeau și limba oamenilor: „Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se afla acolo. Oleg pierduse controlul asupra bunei desfășurări a spectacolului. Un imens tumult creștea, amenințând să absoarbă orchestra și tot ce se găsea pe gheață într-un unic haos general. La prânz și-au făcut apariția în sunete de tobe și chimvale Diavolul și Moartea, urmați de o mulțime destul de trează care venea din cealaltă parte a orașului. Toți purtau măști proaspăt pictate ca să nu fie recunoscuți de marile puteri: Diavolul și Moartea. Cei care se descopereau din nebăgare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a Norilor, singura de altfel cu o capacitate de un miliard de suflete, se călcară în picioare și năvăliră într-o isterie generală, făcând-o să trepideze. Numai că, evident, se întâmplă ceva ce nu era bine. Naybet călcă pedala tobei mari, formată din multă piele de porc și catifea, ce acoperea cala unui vapor. Începu astfel să cadă tot, nori, castele din cărți de joc, personaje mitice, munți, creste, valuri, drept care gagiul fu implorat să înceteze. Lucru care poate s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ce se auzea mereu pe primul și pe cel de-al treilea timp al singurei măsuri pe care o tot repeta. Gagiul era extrem de ritmic, trebuia să admit. Acest al doilea sunet imita cum nu se poate mai bine o tobă mică și intra pe timpii doi și patru ai formulei, creând un cât se poate de simplu, dar autentic ritm de rap - abia acum înțelegeam -, despre care însă nu mi-aș fi putut închipui că-l voi auzi vreodată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să verifice cuiele, dînd din cap. Petru ridică o mînă tremurîndă, iar groparii traseră de frînghia care susținea coșciugul, coborîndu-l grijuliu În groapă. Sofia stătea deoparte, nemișcată. Țărîna Începu să cadă pe capac. Zgomotul era aidoma bubuiturilor Înfundate Într-o tobă uriașă. Curînd, pe locul unde fusese adîncitura de la poalele unui palmier uriaș, se ivi o movilă aidoma dunei de nisip. Petru se urcă pe movilă, Își Înălță brațele la cer și Începu să murmure o rugăciune. Cu ochii Închiși, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
grosolane ale marinarilor și docherilor care fărîmițau pămîntul de parcă sărau pîntecele unui pește uriaș. La mormîntul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărîna fu prăvălită În mormînt cu lopețile, bătînd toba surd În coșciug, ca atunci cînd puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvîrlite una cîte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mînă-n mînă, ca la o clacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bălăngăneau În tăcere. Doar cheile de pe uriașa verigă din mîna unui străjer clincăniră de două-trei ori, alandala. „Amin“, șopti tînărul terminîndu-și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă-mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbîrlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care-i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]