822 matches
-
nu se găsea nici un fierar; căci Filistenii ziseseră: Să împiedicăm pe Evrei să-și facă săbii sau sulițe." 20. Și fiecare om din Israel se cobora la Filisteni ca să-și ascută fierul plugului, coasa, securea și sapa, 21. cînd se toceau sapa, coasa, furca cu trei coarne și securea, și ca să facă vîrf țepușului cu care mîna boii. 22. Și așa s-a întîmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliță în mîinile întregului popor care era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
cu dulce lentoare În altceva. Ați auzit vreodată acel gurluit al porumbeilor sălbatici, ați perceput acea senzuală frecare a sunetelor În aer, ca și cum o planetă trece pe lângă altă planetă și atunci au loc picurări de muzici nemaiauzite În timpanele noastre tocite de uzura efemerității, crăpate de o rumoare viscerală? Sau vi s-a Întâmplat deseori să visați cu ochii deschiși, Între aceste semnale bizare pe care le emit acele păsări baroce: „guguuu-știuc“, „guguuu-știuc“? Ce semnificație pot să aibă aceste semnale, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pare prea grațios, prea efeminat, prea de salon. Poate tocmai pentru asta el place foarte mult azi, fiind deci un anticipator al gustului actual, devansându-și adică epoca. Eu m-am obișnuit cu uraganul beethovenian și urechea mea pare puțin tocită pentru rafinatețurile mozartiene. (luni) Uneori sunt foarte Încordat; când trebuie să termin ceva, să scriu un text și să-l elaborez, mă apucă o stare indefinită: deodată, corpul meu are alte reacții; Îl simt intrând În rezonanță cu alt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a arătat ieri deloc alarmat, sau poate că dânsul are și alte motive de a fi calm! Noi însă, care suntem străini de împrejurările obișnuite, mirosim în aer lucrurile anormale, fiindcă sensibilitatea noastră e mai ascuțită și nu s-a tocit prin contactul cu primejdiile zilnice... Olimp Stavrat continuă cu mai mult elan până ce Nadina, după un răstimp de ezitări, între frică și mândrie, trimise pe Ileana să cheme pe Rudolf. ― Plecăm imediat! zise ea șoferului. Dă drumul mașinii! Imediat! Rudolf
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ajuns, n-ai grijă tu... Uite-acu pleacă și ne lasă, și moșie, și tot! ― Bună treabă! făcură vreo doi lespezeni. Toader Strîmbu însă se roși deodată: ― Da ce, măi Petrică, așa ne-a fost vorba?... Apoi d-aia mi-am tocit eu picioarele până aci? ― Dar tu ce vrei, Toderiță? întrebă Petre. ― Parcă ziceai că ne-a batjocorit destul și... ― Pe tine te-a batjocorit, ori pe mine? ― Dacă tu te lași, treaba ta! urmă Toader mai înfocat. Dar eu sunt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o împingă, agitând, astfel, clopoțelul de la intrare, lumea care tânjea, lipsită de noroc, îi dădeau o amară voluptate. Luminile toamnei pătrundeau desperecheate prin vitrinele prăfuite, descoperind și umbrind la întâmplare. Pe podea se întindea o mochetă roasă pe margini și tocită de pașii unor vremuri mai bune. Din loc în loc, acolo unde câte o mobilă stătuse mai mult decât se cuvenea și o apăsase cu hârțogăraia ei, în mochetă se înfipseseră urmele picioarelor de mese ori de pupitre. Într-un colț
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de lună plină. Pe care gura, împodobită cu niște dinți lungi și ascuțiți, abia putea să-l încapă. De altfel, de la dinții care scrâșneau, de parcă nu s-ar mai fi oprit din crescut și, ca să nu sfâșie pe dinăuntru, se toceau os peste os, i se trăsese noul nume : Macairodus. Și pe acela ar fi vrut, într-o zi, în păcăniturile tenebroase ale motorului, să-l deseneze cu roțile unse cu vopsea fosforescentă, pe pavaj. Privi spre ferestre. Huruitul motocicletei făcea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Mai are șapca aia ? întrebă Tili. — Singurul lucru care i-a rămas. Și fața ascuțită. În rest, n-ai ce alege. Merge greu, e peticit și împuținat pe dinăuntru. Am stat lângă el. Nu m-a simțit, i s-au tocit sim țurile. Se uita cu ochii holbați la film, îi plăcea de procuror și de milițienii care îi cotonogeau pe băieții ăia. Îmi venea să-i dau un cot. Stricai totul... — E stricat de mult. Și mai e și răcit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
părere ai, copilul meu? Nu-i așa că este o poezie emoționantă? Împăratul Hsien Feng dă supus din cap. Își întinde mâna și degetele lui se joacă printre plăcuțele din bambus de pe tava de argint. — Spune-mi, fiul meu, trebuie să tocesc acest jilț ca să te fac să te hotărăști? întreabă mama. Fără să răspundă, împăratul Hsien Feng ia plăcuța cu numele lui Nuharoo și o lasă să cadă pe tava din aur. La acest sunet, eunucii și doamnele de la Curte răsuflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a limbajului său critic, o diferențiere față de alte discursuri, o clarificare a modului propriu de utilizare a vocabularului. După părerea mea, este mai degrabă necesară o dezbatere asupra termenului de "cultură populară", pentru a vedea dacă acesta nu riscă să "tocească" "tăișul" critic al studiilor culturale și dacă nu ar trebui evitați termeni cu încărcătură ideologică precum "cultură de masă" sau "cultură populară". O posibilă mișcare în domeniul studiilor culturale ar trebui să-și propună ca obiect de cercetare cultura în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ultimele martore ale luxoasei vieți de altădată din Bucureștiul interbelic. Fostă proprietară a unei prăvălii, Vica e unul dintre cele mai vii personaje ale literaturii române recente. Îmbrăcată modest, purtând pe cap o bască ridicolă și la braț o "țoașcă" tocită din piele, circulând cu tramvaiul la clasa a doua și privind cu dezgust lumea grăbită și vicleană din vacarmul urban, madam Delcă ajunge la casa Ivonei, unde mai degrabă se strecoară decât e poftită. Dintr-un amestec de milă și
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ai unui bine comun mondial" (1984b: 14). Ar fi o greșeală să sugerăm că Bull a ajuns la concluzia că soluțiile la problemele globale ar fi ușor de găsit și că nu mai trebuie făcute "alegeri dificile" (1984b: 14). Scepticismul tocește invariabil impulsul vizionar. Acest lucru este clar din observația sa că este posibilă dezvoltarea unor comunități politice post-suverane în Europa occidentală. Un pasaj bizar din The Anarchical Society (1977) afirma că poate a sosit timpul pentru noi principii ale organizării
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
multă relevanță. Pe de alta, Însă, Jacques Rancière varsă toate cele patru caracteristici ale post-literaturii, pe care le-am amintit, În „democrație” și se oprește În povestea sa despre literatură chiar Înaintea prezentului, adică chiar acolo de unde contradicțiile literaturii se tocesc pentru a dispărea. Acum, statutul de teoretician literar mi se pare el Însuși discutabil. Așa ceva nu apare Înaintea Începutului secolului trecut. Atunci, un teoretician literar este În primul rînd cineva care studiază structura textului literar pentru a emite ipoteze asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
evadare din fugă - atunci cînd Îi lași pe ceilalți să alerge singuri, tu ai ieșit, te odihnești sau pur și simplu nu mai crezi În fugă - este momentul În care lumea se spațializează și devine geometrică, În care muchiile se tocesc și suprafețele dispar, În care mediul Înconjurător - și aici exoticul chinezesc, cu un grăunte de funest În el, ajută - se lichefiază Într-un fel de eliberare. Dacă fuga este o capcană, rămînerea, statul pe loc, demisia, eliberează. Ultima parte a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în eternitate, a percepției hiper-, de fapt trans-senzoriale, nu e decât un pas, cel din Underground, aventură eroico-erotică "în cloaca augustă, dedesubt, în intermundii". Dar textele înregistrează, simultan, o mișcare de recul a subiectului poetic "cu nervii întinși, cu mintea tocită de fantasme", căruia i se revelează, neașteptat, spectrul pierderii propriei identități, și așa fragile. Erosul se va dovedi, până la urmă, un mijloc eficace de cizelare a identității poetice. Actantul prins în vârtejul istoriei de dragoste va experimenta, prin urmare, formule
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
amenințării, ceea ce închide trezirea în cercul vicios pe care trebuie să-l sfărîme. Tresărirea nu poate veni decît din iminența pericolului, riscînd astfel să se producă prea tîrziu. Strigătele de alarmă, asemenea prevestirilor Cassandrei, în loc să zguduie, sfîrșesc prin a se toci, adormind încă puțin conștiințele, pînă cînd va fi prea tîrziu. Mai mult decît atît, în anii din urmă tot ceea ce ar trebuit să ne îndemne la a ne solidariza a contribuit la a ne dezbina și mai mult. Astfel, lovitura
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
legătura ursitei lor și să facă pe vreuna din ele să iubească. Nebune după joc, în fiecare noapte rupeau câte o pereche de conduri de mătase albă, dănțuind. Împăratul făgădui pe una dintre fete aceluia care va afla unde își tocesc condurii fetele noaptea. Însoțindu-le nopți de-a rândul, domnița cea mică se îndrăgosti de flăcău și atunci farmecul căzu, palatul pieri ca o nălucă, iar flăcăul se căsători cu fata cea mică. Basmul Inelu fermecat [Ioniță] are ca nucleu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
a marca grafic interogația retorică, semnalând intonația ascendentă specifică unui enunț interogativ. 3. [a călca / a trece pragul (cuiva), a se pune prag, a pune piciorul în prag, a se lovi (cu capul) de pragul de sus, a bate/a toci pragurile, din prag în prag, în prag de... etc.] De multă vreme, nimeni nui trecuse pragul./ În prag de sărbători, ne amintim de cei dragi. 4. mărci ale eului liric: verbe la persoana I (s aștept, să înțeleg), pronume de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lipsea după ce "Dumnezeu a murit": eternitatea. Doar în clipa refacerii ființei sale, viața este viață ca atare; în rest, ea este coruptă. Degradarea vieții omului își află temeiul în actul desăvârșitor al umanului: evaluarea. Ceea ce dă măreție omului îi și tocește măreția. De altminteri, reevaluarea este act "pozitiv" doar în clipa reîntoarcerii la sursele primare ale existenței; dincolo de această instanță ea este minciună. Iar minciuna modernității este dogmatizarea ființei, adevărului și realului. Un critic autorizat al filosofiei lui Nietzsche tălmăcește astfel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
se definește prin recunoaștere de sine și operă, amândouă posibile printr-o armonizare internă a aptitudinilor. Vocația este plinătate de viață fiind centru de energie, dar ea vine pe lume nu pentru o corecție, pentru a reface ceea ce s-a tocit (uzat), asemenea supraomului, ci pentru a crea noi moduri ale muncii, prin urmare, pentru a spori energia lumii. Fără îndoială, legătura dintre personalismul energetic și filosofia lui Nietzsche este mai bogată decât am putut cuprinde aici. Dar rostul așezării vocației
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
modele verbale, imitația ovină pare să se îngroașe în forme din ce în ce mai tîmpite. Sistemul economic dominant duce la proliferarea cantitativă în dauna calitativului, asistăm la multiplicarea nimicului, astăzi la scară planetară. Cum remarcă eseistul, iuțeala însăși a producerii și a consumării tocește brutal capacitatea de a simți nuanțele și a stabili distanțele valorilor intelectuale. Cuvîntul se dezleagă de reflecție, și verbalismul crește în proporții enorme. O soluție în combaterea și stoparea verbalismului pe care o propune Paul Zarifopol este ca și consumatorii
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nu știu. Există răspunsuri de care ai nevoie tot atât de mult ca și mine. 3. Pe bolta neagră a cerului, stelele dădeau roată pe Îndelete spre stânga, În jurul punctului fix al Stelei Polare. Din ușa turnului, cu spatele lipit de pietrele tocite de trei sute de ani de vânt, soare și ploaie, Faulques nu putea zări marea, dar izbutea să distingă În depărtare licăririle farului de la Capul Rău și auzea vuietul mării jos, pe stânci, la picioarele crăpăturii spre care se Înclinau siluetele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
text: „Iată oardele avane, Iată limbile dușmane .................................... Vin și hunii, vin și goții, Vin potop, potop cu toții... Eu să per, eu?...niciodată!... ......................................... Cine ești? De unde ești? Pe la noi ce rătăcești?”... Unele au intrat În limbajul comun, gravitatea lor s-a tocit, fiind adesea Întoarse spre sensuri umoristice. Alecsandri folosește În sprijinul unei unice idei o figurație poetică de sărbătoare: stînci, nori crunți, neguri otrăvitoare, hidra turbată, vulturul falnic, soarele care Își schimbă locul pe cer, nisipul mării, codrii mișcători etc, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
calm, toleranță și bunătate: necruțător, Îmbâcsit, hâd, mîrșav, nefast, Înapoiat, Înnebunit, dușmănos, dăunător, bestial, șovăială (mic burgheză), neadâncirea (realității socialiste, a rolului partidului, Învățăturii marxist-leniniste, etc) impas, prăbușire, uneltiri, slugi, lachei, clică, năpârci, ploconire, călăi, trântori, titoiști, adormi (vigilența), a toci (critica), ațâțător, a stârpi, a lovi (fără șovăire, fără cruțare) a biciui, a servi frontul (muncii, păcii, socialismului, cultural), a deservi, resturile (mentalității), a rânji, a lichida, a unelti, ș.a. Și iarăși: ură, armă, front, vigilență, sabotori, buruiană, chiabur, prăpastie
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a cocoloși critica sub pretextul că autorii sunt tineri și deci exigențele nu-și au rostul. Dar s-a putut constata că tocmai acești critici «generoși», tocmai acești domni gata să absolve toate lipsurile unei poezii al cărei ascuțiș era tocit, sunt cei care În anumite Împrejurări devin foarte «pretențioși». Nu-i deloc Întâmplător faptul că Onca Talpă, exclus din cenaclul Comitetului Provizoriu pentru atitudine dușmănoasă, specialist În critică Împăciuițoristă, plină de menajamente, se dovedea foarte «gentil» cu deosebire față de cei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]