870 matches
-
polonezi) <endnote id=" (3, p. 73)"/> etc. Evreul se autopercepe În mod similar : „Cu evreul n-o scoți la capăt cu târguiala” și „Nu poți face evreului un rău mai mare decât să-i dai cât cere [fără să te tocmești]”, sună două proverbe evreiești <endnote id="(300)"/>. Evident, târguiala În exces nu era un obicei anume al comerciantului evreu, ci al comerciantului În general și mai ales al celui oriental. Irina Nicolau a prezentat adevărate „strategii ale târguirii” la negustorii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
842, p. 44)"/>. Reflexele mentale prezentate mai sus s-au dovedit atât de puternice, Încât au intrat și În limbă, În special În jargon. În limba engleză, de exemplu, substantivul Jew Înseamnă, pe lângă „evreu”, și „cămătar sau negustor care se tocmește din greu”, iar verbul to jew (down) Înseamnă, mai ales În engleza americană, „a te târgui la sânge” sau „a Înșela la preț”. În celebrul lor Dicționar german (1852), frații Jacob și Wilhelm Grimm susțin că de la rădăcina Jude au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și figurile de după p. 160)"/>. Pe de altă parte, unele colinde poloneze, interpretate de țărani la casele evreilor, Încep ex abrupto : „S-a dus ovreiașul la sinagogă/ Și-a găsit un săcui cu bani”. În continuare, textul colindei prezintă cum, tocmindu-se la sânge, evreul reușește să cumpere foarte multe produse cu acești bani <endnote id="(184, p. 45)"/>. Revenind În spațiul românesc, Într-un articol intitulat „Camătă și cămătari” și publicat În 1907 - anul răscoalei țărănești și al pogromurilor antievreiești
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
193), iar altul, „Avram ținbălar”, este Înre gistrat printre „jidovii ot târgul Cernăuțului”, Într-un recensământ din 1774 al populației din Moldova (124, p. 106). Ca să anime o petrecere nocturnă, ținută la moșia din satul Mokroe, personajul dostoievskian Dmitri Karamazov tocmește un taraf de lăutari evrei, „care cântă la țambal și scripcă”. E drept că aceștia sunt angajați doar pentru că lăutarii țigani nu sunt disponibili (Frații Karamazov, 1879-1880). Un lăutar evreu, polono-lituanian, de Început de secol XIX este celebrul personaj Iancăl
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lătrat de câine : „- N-auzi, bade ? Latră-un câine !/ Fugi degrabă, mergi de-l leagă,/ Că se tem voinicii noștri,/ Că se teme oastea-ntreagă !”. Cum țăranul refuză să lege câinele de gard, „oastea jidovească” apelează la soluția cunoscută : „Să tocmim vreo doi români,/ Ca să meargă cu oștimea/ Și s-o apere de câini” <endnote id="(184, p. 163)"/>. Într-o altă snoavă populară, publicată În 1893, este luată În derâdere „viteaza” armată evreiască, ai cărei soldați „trăgeau cu pușca și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
452)"/>. „Evreul infanticid” este pus aici În contrast cu creș tinii, care nu „ar fi făcut asta”. În afară de imaginea lui de „mâncător de copii” și de „asociat cu Diavolul”, „jidanul” din basm are și alte stereotipuri specifice : e negustor În târg, se tocmește, e ahtiat după bani și aur, e viclean („tot ei Îs mai mehenghi [= vicleni]”), știe să citească (spre deosebire de român), Îi urăște pe creștini („jidanul, tot cu dușmănie asupra creștinului”), ucide folosind otravă („Îi dă nu știu ce și omoară omul”), pretinde că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bătea mai mult spre blond, păr lung și cu unduiri aurii cînd și-l pieptăna în zilele de sărbătoare, lăsîndu-l să curgă pe spate. în zilele de lucru îl împletea în două cozi groase pe care le răsucea și le tocmea astfel încât să n-o încurce în treburile zilnice. Avea obrajii mai albi, ca toți blonzii, iar înfățișarea aceasta îi era completată de cei doi ochi albaștri și limpezi, cu o privire plină de căldură și inteligență. Urmase cursurile școlii primare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a fost lăsat la vatră în 1880, după ce împlinise vîrsta de 25 de ani, când s-a întors la Cuci și a continuat să lucreze în gospodăria părinților săi. Ca tânăr holtei cutreiera satele din jur la horele și jocurile tocmite de tineri și mergea la iarmaroacele ce se țineau în localitățile mai răsărite ca Băcești, Pungești, Negrești. Din povestirile lui, Maria și chiar nepoții au aflat cum a cunoscut o fată din Rafaila, Elena Frasin cu care s-a înfiripat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de cu noapte și pe Mihăiță, avea nădejde în el că-l ajutase și la cărat marfa și la așezarea acesteia în căruță și mai ales, o păzise cât timp taică-su vorbea cu negustorii care pregătiseră marfa. Mihăiță își tocmise un cotlon în spatele căruței unde stătea în voie și putea să țină ochii și pe încărcătura ce o cărau la Pungești. Mersul la pas al cailor, gândul că se poate bizui pe Mihăiță și oboseala ce îl ajunsese după tot
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mărturiilor unor consăteni ce mă cunoșteau bine și știau cum am ajuns să cumpăr acel blestemat ogor, am cîștigat la prima judecată. Dar banditul de cumnat, cu scorpia de soră-mea au făcut recurs, au dat bani grei avocaților, au tocmit martori mincinoși și prima hotărâre a fost anulată tot prin judecată și de atunci viața mea a devenit iad. ” într-adevăr, au continuat să se judece, Costache a cheltuit o groază de bani cu avocații și procesele, încît au început
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dorm altădată mai mult. S-ar putea ca mâine să merg cu tata care duce cu căruța marfă la târgul de la Puiești” spuse flăcăul și vru să iasă. Fu oprit de bunicăsa care îl întrebă dacă a fost la hora tocmită la Cursești Vale. − Am auzit că ai fost și tu la hora lui David. Ia spune, ai chitit vreo fată de prin părțile noastre, ca taică-tu? glumi bunica Elena; − Am fost eu la mai multe jocuri și la Gârceni
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ce i s-ar fi cuvenit. Atâta i-a trebuit lui Emilia, s-a stropșit la el că dacă asta urmărește, să aibă mai mult pământ, nu mai vrea să-l vadă. E iute la mânie, poate se mai puteau tocmi lucrurile dar nici n-a vrut să mai audă de el. De Gheorghiță ți-a spus Mihăiță că-i băiat harnic, îi place să muncească și să învețe. Fetele astea mici, Maricica și Lențâca sunt ascultătoare, au grijă de cei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
foarte conștiincios și disciplinat, nu degeaba primise insigna voluntarilor. Trecu pe la Profira, fata vecinului Vasile Pâslă și o anunță că nu va putea să meargă împreună cu dânsa la Gârceni, unde se știa că se face petrecere iar tinerii de acolo tocmiseră și muzicanți pentru joc. − Merg la școală, Profiră, m-a chemat domnul Obreja ca să-mi dea niște vești și să învăț niște cântece noi la vioară. Să nu te superi că nu merg la Gârceni, mama a spus că trebuie
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
alta mai scundă dacă omul ar fi acceptat un preț mai mic, gândindu-se că pe Rujana ar pune-o pe dreapta la jug, adică de brazdă iar cealaltă în stânga, de către om. Dar stăpânul se lăsa greu, s-au mai tocmit dar stăpânul Floricăi nu lăsa din preț nici în ruptul capului . Văzându-i cât se frământă și mai ales cât suflet punea Maria ca să-l convingă, un om necunoscut intră în vorbă spunând: − Oameni buni, nu vă cunosc nici pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ele pe front. Războiul se simțea și în scăderea veniturilor primăriei, mult mai mici decât în anii ’38’39 și chiar față de anul 1940. Din învălmășeala de vânzători și cumpărători ce parcă se sfădeau când își lăudau produsele sau se tocmeau la preț, se auzi o voce bucuroasă: − Tinca! − Aaa, Ileană! Ce faci pe aici? − Ca și tine, soro; am venit la târg cu niște orătănii de găini; − Da’ de ce spui că-s orătănii, că văd că-s frumoase și grase
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Ipătescu, de lângă piață. Munceam la catedră și la Sindicatul care mă adusese la Bârlad, unde stăteam mult ca să evit aglomerarea din micul spațiu obținut prin bunăvoința soților Coloșenco. Cum iarna bătea la ușă, la început de decembrie plecăm la Căuești, tocmim două căruțe și ne instalăm în noua locuință obținută atât de greu și pe pereții căreia igrasia urcase până la doi metri, dar în acel moment era tot ce mi se putea oferi mai bun. În primul an la Bârlad ne
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
flori pe care le ținem în mână. Cimitirul e dezolant, uscat, „ars”; florile de toamnă, care-l invadau în alți ani, în septembrie, de data aceasta aproape că nu se văd. Mormântul e neîngrijit, candela neaprinsă (bătrâna pe care o tocmisem ca îngrijitoare nu se ține de cuvânt). Aprindem lumânări, care ard frumos, e o zi senină, fără vânt. Jeni se duce la bătrâna aceea, care stă peste drum de cimitir, să-i ducă totuși suta de lei și jumătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rău! Că Se face Dumnezeu, Și-ntr-a noastră Lege mare Vrea să facă strâmtorare.” Servitori fără de minte îl dezbrăca de vesminte Și cu biciul îl lovesc Până când îl ostenesc Din spini cunună-I împletesc Și pe frunte I-o tocmesc, Peste obraz îl lovesc Și tare îl batjocoresc. Iisus Crucea o ducea Și, de slab, se-mpiedica, Se-mpiedica-n veșmânt Și cade jos la pământ. Față Lui, de Sânge plină, Se proptează în țărâna Iar peste El Crucea grea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
merg încă 80 de kilometri până la Bolgrad și iar cam zece până la Caracurt. Greu, chiar și pentru o domnișoară învățătoare în vârstă de 19 ani. Ecuația cu multe necunoscute a rezolvat-o sigur și precis mama, Elena Istrati, care a tocmit un căruțaș să ne ducă taman acolo, în așezarea de albanezi. Am trecut Prutul și într-o cursă ecvestră de toată frumusețea, din Vulcănești - Greceni - Traian Val, iată-ne la Bolgrad și pe seară, la Caracurt. Am oprit la școală
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
iar primăria a acordat loc de târg, care se ține în fiecare marți din săptămână, unde veneau oameni din comunele, respectiv satele vecine, pentru ași vinde produsele, a face schimb, cumpărări vânzări de păsări, porci, oi, vite, cai și se tocmeau ciobani și stâne pentru vară. Tot la iarmaroc se tocmeau lăutarii pentru nunți, fie „boanta”( alămuri și toba mare) fie scripcarii. Primăria încasa taxa fixată și își mărea bugetul. În această comună au crescut numărul de instituții de stat existând
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
în fiecare marți din săptămână, unde veneau oameni din comunele, respectiv satele vecine, pentru ași vinde produsele, a face schimb, cumpărări vânzări de păsări, porci, oi, vite, cai și se tocmeau ciobani și stâne pentru vară. Tot la iarmaroc se tocmeau lăutarii pentru nunți, fie „boanta”( alămuri și toba mare) fie scripcarii. Primăria încasa taxa fixată și își mărea bugetul. În această comună au crescut numărul de instituții de stat existând: Școala, Biserica, Dispensarul; Gara; Poșta; Cooperativa de consum; Banca (o
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
iar primăria a acordat loc de târg, care se ține în fiecare marți din săptămână, unde veneau oameni din comunele, respectiv satele vecine, pentru ași vinde produsele, a face schimb, cumpărări vânzări de păsări, porci, oi, vite, cai și se tocmeau ciobani și stâne pentru vară. Tot la iarmaroc se tocmeau lăutarii pentru nunți, fie „boanta”( alămuri și toba mare) fie scripcarii. Primăria încasa taxa fixată și își mărea bugetul. În această comună au crescut numărul de instituții de stat existând
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
în fiecare marți din săptămână, unde veneau oameni din comunele, respectiv satele vecine, pentru ași vinde produsele, a face schimb, cumpărări vânzări de păsări, porci, oi, vite, cai și se tocmeau ciobani și stâne pentru vară. Tot la iarmaroc se tocmeau lăutarii pentru nunți, fie „boanta”( alămuri și toba mare) fie scripcarii. Primăria încasa taxa fixată și își mărea bugetul. În această comună au crescut numărul de instituții de stat existând: Școala, Biserica, Dispensarul; Gara; Poșta; Cooperativa de consum; Banca (o
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
adică eu), că am avut un comportament ciudat, dar că abia astăzi dimineață a observat lipsa ceasului care știa că era pe masa de lucru, la vedere. Cum amândoi am tăgăduit în continuare, ba chiar cu oarecare aroganță, s-a tocmit un proces verbal, urmând să ne prezentăm, după amiaza, la Poliție. Eram așteptați la ora trei. Disperarea noastră era totală. Cinstea însemna, în acei ani, ceva mult mai important decât astăzi. Un elev hoț era condamnat la disprețul public, nemailuând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mărfuri în Americi ocolind monopolul vamal impus de Anglia, pentru colonii. Ei repetau o altă mai veche complicitate cu potențial ilegal, cea din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, dintre guvernatorii britanici ai Jamaicăi și foștii corsari englezi, tocmiți împotriva Spaniei. Așadar, pe lângă clasica dorință de a dezerta din marina legală, alți doi factori au stimulat explozia fenomenului de piraterie, în secolul al XVIII-lea, în coloniile britanice ale Americii : mulțimea de marinari experimentați care nu mai aveau pentru
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]