877 matches
-
bărbierise și către învățătură apucase. Nu-i poruncise, cu aprinsă dojană, părintele său simțăminturi înalte, destoinice, și nu-l repezise spre calea pe care se băjeniseră, către Regat, sfinții învățați ardeleni? Ei bine, în primele zile destoinic fusese, locuință cumpărată tocmise, sfârc de picior în locuri de pierzanie nu pusese, iar de înscris, se înscrisese nu la una, ci la două și, dacă ar fi avut poftă, poate chiar la cinci facultăți. O făcuse? Făcuse. Așteptase să vadă dacă doar închipuire
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unde își tocise pingeaua. A fost și singurul efort universitar al lui Ulpiu înainte de a realuneca în toropeală. Căci în toropeală alunecase și, de-acolo, ținînd-o așa, cu ochii întredeschiși, picotind și dând într-o zi colțul străzii unde-și tocmise gazdă, și tot astfel, mai păcălind două străzi (dar numai bine, pentru că prea mult de locuință nu se îndepărtase, neavând încă prea evident de ce se teme), pe mâna dreaptă, cum te aburcai către centru, o chichineață de cîrciumică răsărise, fandosită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în arcuri se ridică îndrăzneață Și columnele înnalte cătră cer pare c-arat; Văzui pe David în lacrimi rupând haina lui bogată, Sdrobind arfa-i sunătoare de o marmură curată, Genunchind să-i ierte Domnul osânditul lui păcat. Solomon, poetul-rege, tocmind glasul unei lire Și făcînd-o să răsune o psalmodică gândire Moaiă-n sunetele sfinte degetele-i de profet; El cântă pe Împăratul în hlamidă de lumină, Soarele stetea pe ceruri auzind cîntarea-i lină, Lumea asculta uimită glasu-i dulce și încet. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care îi ieșise în cale și-ncercă să vorbească cu taică-său. — Tatăl tău a plecat spre Yazd, îi răspunse o femeie din casă. Se gândi să rămână în primul oraș și în zori să se- ntoarcă la regiment. Nu tocmise nimic în deșert, ar fi trebuit să plătească, să-și riște pielea și să tremure pe întuneric, agățat de un zid, cu un mort în cârcă. Cum de tată-său, bazari înstărit, care își uitase păcatul, acceptase una ca asta
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la față, dar găsise, totuși, puterea să mai glumească, pentru cei care ascultau: Dar mai e până te însori, băiete, n- ai nici șaptișpe ani! Și, pe urmă, nu tu ești primul care îl vrea! Aștepta un afgan care se tocmise și care îi număra pașii dintre fiere și flacără, fiindcă preferatul lui avea două nuanțe: era simplu și pașnic ca o câmpie, desăvârșit ca un joc. Ce îți place într-atât? îi șoptise bunicu-său dintr-o parte. Sub tălpile lui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
prididea aducând alte costume. Nimeriră unul. Era cam strâmt, dar mergea. Când auzi prețul, i se strânse inima: - Cum, atâția bani? Jupânul mototoli pantalonii. - Stofă bună, domnule! Ce, crezi că magazinul meu are lucruri de două parale? Tot femeia se tocmi: - Mai lași dumneata. Sîntem oameni săraci. - Cum o să mai las? Ce marfă! Ți-e mai mare dragul să ai așa ceva pe tine. Uite haine, poți să dormi îmbrăcat și să te duci pe urmă cu ele la nuntă! Aglaia tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcute din două bucăți, cum îți poftea inima. Așa cămăși purta numai jupânul lui. Erau ca firul de păianjen, calde la pipăit, unduioase și miroseau plăcut. Le-ar fi luat pe toate. Le cântări în mână și începu să se tocmească. Două a cumpărat. Mai târgui o flendură de palton, o cravată și o pereche de ghete. Nugăsi măsura la început. Avea labele noduroase și late. Cizmarul a scotocit tot magazinul până să-i brodească o pereche. Îl cam țineau, dar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fîtanță, la nuntă îți număr ce ti se cuvine, prețul casei până la unul, o iei - și Dumnezeu să-ți ajute! Femeia dogarului deschisese, un geam, că se făcuse cald. Lina plângea cu sughițuri în odaia alăturată, auzindu-i cum se tocmesc. Lăcrima și mă-sa pe furiș, să n-o vadă meșterul. Roșioară a găsit nașul, un brutar din Grivița, om de petrecere, gata s-ajute; a tocmit lăutarii după spusele acestuia, patru, cu țambal, armonică și viori. Avusese de furcă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcuse cald. Lina plângea cu sughițuri în odaia alăturată, auzindu-i cum se tocmesc. Lăcrima și mă-sa pe furiș, să n-o vadă meșterul. Roșioară a găsit nașul, un brutar din Grivița, om de petrecere, gata s-ajute; a tocmit lăutarii după spusele acestuia, patru, cu țambal, armonică și viori. Avusese de furcă cu fie-sa, a muștruluit-o, a dat în ea; Lina se lăsa greu: nu, că ea nu se mărită și că-și face seama. Tot cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i le arate ca probă. - Sepia, trei sferturi, negru, bust, în picioare, cu plopi, feră plopi, decor, feră decor... Se uitară și mireasa, și nașa, și Stere. Frumoase toate, în două culori, mai roșcate și cenușii. Nașul nu se mai tocmi la preț și-l întrebă pe cîrciumar: - Cum vrei, finule? Cu sau fără plopi? - Cum o fi! Numai să semene. Neamțul îi pândea pe sub ochelarii lui legați cu șnur negru. Întreba mereu: - Sepia sau negru? Spate cu decor sau clasa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în ocolul plin de bălegar și de paie, în pas mândru, privând în jur la cumpărători. Gheorghe, nepăsător, vorbea cu parlagiii și măcelarii. Aceștia ședeau împrejurul țarcului pe scaune de lemn cu trei picioare, înjurau toți în același timp, se tocmeau tare, câte doi-trei, se băteau aproape pentru o vită în timp ce ăilalți râdeau nepăsători și plecau deoparte, târând după ei boii supuși, cu ochii mari și blânzi, neadăpați de cu dimineața. Mai erau și curioși căscând gura, copii desculți, hoți de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trăgând la mașina de cusut fustele de stambă ale femeilor de ceferiști. 79 Înspre drumul cel mare al Filantropiei, puneau temelii zidarii. Săritori unul pentru altul. Lucrau la aceleași binale, scoteau bani frumoși. Între ei mai răsărit era Ghiula, de tocmea lucrul. Antreprenorul le dădea pâine să mănânce. Cu el munciseră și în Lipscani la case boierești, și în Văcărești, la Mandravela, în Trei-Cuțite, cu neveste cu tot, niște țigănci pătimașe de umpluseră pământul de copii. Rar îi vedeai acasă vara
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a lui de la țară, copil sărac, fără părinți. Îl îmbrăcase, îl încălțase, era jupân, nu altceva. Umbla cu șorț de piele, negustoria mergea, ieșeau bani. Stere tot pe drum se afla, după vin. Era când la Drăgăsani, când la Buzău, tocmea rachiul, mai avea vreun necaz, cinstea vameșii, aducea băutura, o descărca, începuse să pună deoparte. Oamenii băgaseră de seamă că se schimbase, îl apucase o poftă mai mare de câștig, nu s-ar mai fi săturat. Și Lina, la fel
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acolo, la o săptămână avea patalamaua. S-a pus pe treabă. -La chemat pe Matei. Auzise de la femeia lui că e tâmplar. -La întrebat dacă nu voiește să câștige și el un ban. Ăsta, cum să nu vrea? S-au tocmit. Ziua se mărise, când ieșea de la lucrul lui, s-apuca de ciocăneală. Scule se mai găseau pe acasă, ba o rindea, mai un fierăstrău. A cumpărat materialul și într-o săptămână Matei i-a dat gata rafturile. Banii câștigați tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și lăptarii. Iar s-au pus pe vorbă. Se întindea negustorul. Cu încetul, muierile s-au apropiat de rafturile vopsite proaspăt, au privit făina și zahărul și au început să cumpere. Se apropia Pastele și prăvălia se golise. Stere a tocmit un camion, -la umplut și iar a îndopat rafturile. Îi plăcea și Linei să aibă de toate, să cântărească, să țină socoteli cu creionul chimic pe hârtie 89 $i să dea restul. Se deprinsese. Era frumos cârciumăritul. O îmbăta și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
O să vă rămână gura strâmbă, păcătoșilor. Supărați pe Dumnezeu. A trecut iarna și, prin mai, din capul Filantropiei au sosit vreo douăzeci de căruțe cu nisip și vreo alte douăzeci cu cărămizi. Până 130 seara, au picat și niște meșteri tocmiți de primărie, cu sculele lor, toți țigani, veseli, de-au umplut cârciuma. A doua zi, au ridicat o gheretă de lemn și-au întins desagii la umbră, așteptând materialele. Într-o săptămână făcuseră o șosea lată peste maidan pe care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nasului și bocanci grei în picioare, toate ciordite de la negustorii de pe Grivița. Era ger, și noroaie de te-ngropai. Ocoleau târgul plin de căruțe. Tîrlanii, băuți, târguiau ulcele, cojoace și țoale. Lipăiau prin zloată cu opincile lor de porc, se tocmeau, intrau în circiumă; bani la ei, berechet. 154 Gheorghe scotea un sac de sub șubă, plin cu cărămidă pisată mărunt, pregătit anume pentru asta. Îl trântea în noroi, la picioare și se apuca să strige: - Apropie-te, neamule! Praf pentru pureci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu polițele și dobânzile pe cartier. Veneau oamenii, se rugau de el, le lua pielea. Stătea singur ca un huhurez în cămăroaia lui de sus, nu dormea, cu frica în sân să nu-l fure careva. Auzise de hoții Cuțaridei, tocmise un sergent de-l veghea noaptea. Ținea cu pâine mahalaua, pe ceferiști, Grantul și Filantropia. Avea un om de credință, robul său, Mielu, un 167 haidamac de ridica un camion în spinare, cu cal cu tot. Credincios, nu ti-ar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spre intrare, să nu dea cineva peste ei. - Ce dai, jupîne? întrebase codoșul. Domnul Goldenberg se mai strâmbase, zisese ca totdeauna că ei or să-l bage în pușcărie și, în cele din urmă, le făcuse prețul. S-au mai tocmit. Nicu-Piele se uita la lucrători. Ăștia nu scoteau capul din lucrul lor. Luaseră banii și ieșiseră în bazar. Au băut cîte-un pahar de vin și până seara au umblat aiurea prin mahalale. Lunganului îi rămăsese gândul la Sinefta. Umbla cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
secretarul sindicatului cooperativelor și câte unul mai îndrăzneț. La ușă se punea pază, nu intra oricine, să strice petrecerea. În fiecare an, aici se întîlneau meșterii blănari, meșterii fierari, tâmplari, cu ibovnicele sau cu nevestele lor, de-și lăsau banii. Tocmeau din timp un taraf de lăutari buni, își puneau ce aveau mai de preț pe ei și pe la nouă coborau din trăsuri, plini de parale, guralivi, puși pe petrecere și pe risipit. Veneau cu niște muieri grase, nădușite, călcând prost
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mahalalei n-ar fi venit să-i cânte la cap fără primejdia de a fi sfâșiat de oameni. Și clipa sosirii dricului se apropia. Nu puteau s-aștepte nici noaptea. O dată cu căderea întunericului, porțile cimitirelor se închid. 215 Fratele mortului tocmise o ceată de milogi, să-l bocească, dar cerșetorii, orbii și schilozii trebuiau să aștepte la capelă, tocmai pentru a nu băga nimeni de seamă că vestitul cămătar al Cuțaridei pleacă în lumea celor veșnici. Rudele, vreo două femei și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu zgomot și oamenii din uliță zăriră o clipă chipul verde al fratelui, speriat ca un șobolan. - Intrați, spuse el scurt. Cioclii înțeleseră că ceva nu era în regulă și se strecurară repede dincolo de poartă, urmîndu-l pe bărbatul necunoscut care tocmise 217 acum trei zile echipajul mortuar. Ajunși în casă, cioclii își scoaseră pălăriile caraghioase și își făcură cruce. - Gata, ați venit? întrebă o femeie, cu putină spaimă în glas. - Am venit. - Să pornim, atunci, adăugă altcineva dintr-un colt. Bateți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu dracu, nu cu Dumnezeu! strigau femeile, înghesuindu-se spre ușa fărâmată a dricului, prin care bărbații traseră afară sicriul din scânduri ieftine. - Fraților, ce vreți să faceți, fraților! strigau rudele. Milogii nu înțelegeau prea bine ce se întîmplă. Fuseseră tocmiți să vină la cimitir și să întîmpine dricul cîntînd: " Primește-l, Doamne, în pământul tău..." și acum vedeau cu mirare cum coșciugul e cărat de muieri și de bărbați, dincolo de cimitir, nu la groapa de veci. Drumul nu ținu mult
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce se-ncălzi, și cu câteva trențe și lucruri de-i prisoseau, se numea că poate să ia ceva bani. Într-adevăr, la vreo două săptămâni, coana Marița, a de da-n cărți, i-a găsit un chiriaș. S-au tocmit ei ce s-au tocmit, și într-o dimineață, la poarta curții s-a oprit un camion în care erau așezate câteva lucruri: scaune, mai multe tablouri și un raft de cărți. Chiriașul ajutase căruțașului să descarce. Veta se nimerise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
câteva trențe și lucruri de-i prisoseau, se numea că poate să ia ceva bani. Într-adevăr, la vreo două săptămâni, coana Marița, a de da-n cărți, i-a găsit un chiriaș. S-au tocmit ei ce s-au tocmit, și într-o dimineață, la poarta curții s-a oprit un camion în care erau așezate câteva lucruri: scaune, mai multe tablouri și un raft de cărți. Chiriașul ajutase căruțașului să descarce. Veta se nimerise prin curte. Se uitase la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]