1,105 matches
-
a temelor de fugă, a sunetelor aferente raportate la vârsta finită bachiană (65) și la simbolul B-A-C-H (transpus) sunt prezente în ambele volume. B-A-C-H, prin simbolul sib-la-do-si, este prezent (deductibil prin transpoziții corespunzătoare) în toată gama cromatică, raportat la rânduirea tonală din W.K. I și II. Tonalitățile vizate în acest studiu sunt notate distinct, cu literă mare pentru majore și mică pentru minore. Sunt simboluri alfabetice (numele), sonice (tonalități) și numerice (sunetele temelor) care consemnează delimitarea unui început, derulat, conectat
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
fi atribuite acestui maestru prea puțin cunoscut. La Metropolitan sunt expuse trei dintre ușile dăltuite de Lorenzo Ghiberti pentru baptiseriu. Ambele manifestări propun o artă foarte apropiată de desen. Opera sculptorului de basoreliefuri se caracterizează în primul rând prin subtilitate tonală, prin abilitatea de a scoate în evidență amănunte, de a reprezenta cu acuratețe perspectiva. Este o artă care oscilează între piano și pianissimo. Supradimensionată, cerând timp pentru a fi explorată și înțeleasă, sculptura recentă a lui Serra este mult mai
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
unor texte de mare expresivitate literară, si anume, un poem de dragoste omenească (sec X î.Hr.) și, psalmii, rugăciuni de laudă a Fecioarei Maria (sec.XII d.Hr.), texte scrise sub inspirație divină. Situată într-o lume ce depășește limitele tonalului, cu sonorități aspre ce comentează și susțin linia melodica a solistei, construită pe intervale aventuros distanțe, întreruptă doar de scurte interludii, Sprachrohr - de Sancta Maria de Carmen Cârneci este o muzică complexă, dificilă, ce pune la grea încercare interpreții iar
Meridian, la Conservator by Veturia DIMOFTACHE () [Corola-journal/Journalistic/83408_a_84733]
-
naturale - prin relevarea și revelarea intimității sunetului, a microcosmosului acestuia, în fața căreia compozitorul nu poate decît să observe și, eventual, în cazurile cele mai fericite, să discearnă - se situează în zodia naturismului, opus umanismului, ce își pune pecetea pe orînduirile tonale, seriale și modal-artificiale. Lumea armonicelor, livrată fie în dispoziții imprevizibile, fie după modele selectiv-elective, este decantată, sistematizată, cînd domesticită grație unor tratamente de temperatizare, cînd lăsată în sălbăticia ei arhetipală, uneori elaborată în baza unor norme logico-matematice, alteori eliberată prin intermediul
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
de temperatizare, cînd lăsată în sălbăticia ei arhetipală, uneori elaborată în baza unor norme logico-matematice, alteori eliberată prin intermediul unor procese acusmatice, dar aproape niciodată configurată temporal în structuri arhitectonice autonome și autotrofe, neatîrnate față de alte structuri formale, bunăoară, ale muzicilor tonale sau modale. La fel și serialismul care, prin caracterul lui antropic, manufacturier, este expresia umanismului ca, de altfel, și tonalismul funcțional, de la care, exceptînd ofertele lui Anton Webern, de tipul variațiunilor de structură (alcătuiri condensate și stilizate), a preluat, discriminatoriu
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
ce asigură unitatea contrariilor, indeterminarea, rezolvarea acestora, precum și dreptul la existență al contrastului în planul ethosului prin pendularea continuă între termenii aceluiași binom. Fie că s-au numit diatonic și cromatic (în sistemul modal), fie major și minor (în sistemul tonal), cei doi poli nu pot fi localizați, oricît ne-am strădui, în organizările spațiale propuse de sistemele serial și acustic, a căror dramă este alimentată de monopolaritatea, de non-magnetismul lor, iar pe cale de consecință, de incapacitatea de a-și făuri
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
Or, muzica electronică, dincolo de generozitatea cu care livrează compozitorilor un arsenal uriaș de aplicații frecvențiale, ritmice, dinamice ori coloristice, nu izbutește încă să furnizeze și formele aferente, mulțumindu-se să utilizeze și să transfere alcătuiri formale aflate în proprietatea muzicii tonale a veacurilor 18-19. Substituirea dominantei beletristice, narative, ce a guvernat muzica pură, programatică sau purtătoare de text, cu o dominantă eseistică, discursivă, a generat categoria muzicilor așa-zise conceptuale, în care decisivă este ambiția autorului de a edifica o operă
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
natura lor centripetă să fie în vreun fel amenințată. în absența oricărei pete de culoare, desenele lui Kazar sînt acum intens policrome pentru că insesizabilele vibrații ale liniei transmit centrilor optici sugestii atît de diferite încît mental începe o subtilă selecție tonală. Prin toate aceste elemente, pornind de la organizarea imaginii și sfîrșind cu luarea în posesie a privitorului, Kazar se manifestă încă asemenea Creatorului, asemenea unei instanțe care își asumă deplin responsabilitatea propriilor acte și gesturi. În etapa următoare, însă, totul se
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
22. nr.1, încheiat la 1 decembrie 1920. Câteva caracteristici transpar din partea întâi a Cvartetului în do major pe care le enunțăm: a) Juxtapunerea diatonicului și cromaticului, înterpătrunderea unor aspecte diferite, amplificate ca atare. b) Frecvența modulațiilor, care caută regiuni tonale îndepărtate, descriind o evoluție în cicluri. c) Ruperile de ritm interior dau dinamism acțiunii, împingând substanța tematică spre culminații succesive, subliniate în spirit concertant. d) Dezvoltarea îmbracă ipostaze variaționale melodic, ritmic și agogic enunțate cu grijă. e) Revigorarea reprizei urmărește
Incursiuni ?n muzica de camer? rom?neasc? Cvartetul de coarde ?i reprezentan?ii s?i din prima jum?tate a secolului XX by Lumini?a Virginia Burc? () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
1926 Breazul pornește campania pentru întemeierea unei instituții specializate pentru culegerea și studierea cântecului popular românesc, cu un studiu pertinent și deschizător de drum spre etnomuzicologie: „Strângerea cântecelor populare și studiul științific al melosului nostru, din punct de vedere formal, tonal, ritmic, polifonic și orchestral vor hotărî, nădăjduim, activitatea primordială și cea mai utilă pe care să o desfășoare Societatea Compozitorilor Români în viitor”<footnote Breazul, G(eorge) - Societatea Compozitorilor Român; în: Universul literar, București, An XLII, nr. 10, 7 martie
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
un acord de Re major) alcătuiesc scara minorului armonic, treptele a patra și a șasea existând în variantele lor diatonice cât și cromatice. Pe verticală rezultă un cluster alcătuit din sunetele de mai sus, dar pe orizontală vocile evoluează aproape tonal. Traseul dintre sunetele acordurilor este parcurs prin glissando, deci intonația netemperată se integrează la rândul ei acestui moment al piesei. Efectul este cel scontat, de reunire a contrariilor. Saxofonul a avut un aport complementar corului, suplinind rolul unor virtuale voci
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
mai puțin static, așa cum îl realizase anterior saxofonul. Isonul inițial (măs. 179) pe sunetul sol este expansionat prin adăugarea treptată a altor sunete precum fa (măs. 181), re (măs. 183), sib (măs. 184). Structurile acordice astfel rezultate se subscriu sferei tonalului, fără însă ca acesta să fie clar prefigurat. Incidența armoniilor tonale continuă, culminând cu un acord de fa# minor spre sfârșitul compoziției. Dacă scriitura polifonică, oblic-verticală se menține în partitura corului, știma clarinetului este și ea una constantă. O melodie
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
179) pe sunetul sol este expansionat prin adăugarea treptată a altor sunete precum fa (măs. 181), re (măs. 183), sib (măs. 184). Structurile acordice astfel rezultate se subscriu sferei tonalului, fără însă ca acesta să fie clar prefigurat. Incidența armoniilor tonale continuă, culminând cu un acord de fa# minor spre sfârșitul compoziției. Dacă scriitura polifonică, oblic-verticală se menține în partitura corului, știma clarinetului este și ea una constantă. O melodie cromatizată ce include microtonii de factură melismatică și un profil metro-ritmic
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
pe coordonata ambitusului de durate; orchestrația - pe coordonata conformațiilor timbrale/instrumentale; armonizarea (acordarea) - pe coordonata cadrului de rezonanță (structurilor verticale de înălțimi); modalizarea caracterului (major/minor) și/sau modulația - pe coordonata unui sistem de selecție și organizare a înălțimilor (modal/tonal/cromatic). Toate aceste interpretări sunt moduri de înfățișare sau caracterizare scenică a DMz. o Registre cantitative (stare de caracter vocal): monovocalitate; plurivocalitate Analog scenografierii (costumării) DMz, Vf poate fi și ea aspectată prin diferite registre ale unor coordonate specifice. O
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
fi putut lipsi de bărbați. Nu pot nici acum. Nu voi putea nici în viitor. Râse mulțumită, ca o fetișcană. Kasper simți pe limbă șampania. Auzi un nou sunet. Un nivel mai adânc al încrederii. Venea din propriul său sistem tonal. - Am o întrebare, zise. E vorba de Ciaccona de Bach. ș...ț E o muzică care sparge toate limitele de sus. Un mod de a trăi acolo unde moartea e mereu prezentă, totuși cu mare plus de energie și milă
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
pentru lăută, pentru vioară și violoncel ori pentru cor sau/și orchestră. Și tot cu iz de procesiune este întoarsă pe față și pe dos țesătura temei de fugă, precum și avatarurile ei în funcție de cele două criterii de organizare: tematic și tonal. Universul tematic este radiografiat în toate componentele sale: subiectul, răspunsul, codetta, contrasubiectul, contrapunctul liber, episodul. Se vede limpede compoziția binară a AND-ului structural din fugile bachiene: structuri de tip expozitiv (în care se afirmă tema dublu ipostaziată); structuri de
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
AND-ului structural din fugile bachiene: structuri de tip expozitiv (în care se afirmă tema dublu ipostaziată); structuri de tip dezvoltător (în care aceeași temă este supusă proceselor dezvoltătoare, în principal, secvențiale). Dan Voiculescu îmbină organic explorarea tematică și cea tonală, examinând atât secțiunile formale ale fugii: expoziția, contraexpoziția, episoadele (numite și divertismente ori aventura tonală), reprizele mediene și repriza finală sau coda, cât și paradigmele arhitectonice, cum ar fi, de pildă, cu două și trei subiecte. Nu sunt omise nici
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
dublu ipostaziată); structuri de tip dezvoltător (în care aceeași temă este supusă proceselor dezvoltătoare, în principal, secvențiale). Dan Voiculescu îmbină organic explorarea tematică și cea tonală, examinând atât secțiunile formale ale fugii: expoziția, contraexpoziția, episoadele (numite și divertismente ori aventura tonală), reprizele mediene și repriza finală sau coda, cât și paradigmele arhitectonice, cum ar fi, de pildă, cu două și trei subiecte. Nu sunt omise nici fugile speciale ("cu titlu împrumutat"): ricercarul, canzona, fuga canonică, fuga coralică, fuga pentru instrumente melodice
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
permutativă în cantate"), ori ciclul de fugi pe aceeași temă ("fuga-variațiune", "fuga contrară", "fuga în oglindă", "perechea de fugi"). Autorul trece totodată în revistă câteva metode de analiză, surprinzându-le caracteristicile generale, precum și capacitatea de a limpezi traseele tematice și tonale ale fugilor bachiene. Miza principală e decriptarea semnificațiilor textului muzical. Or, această reclamă imperios primatul citatului. "Trimiterea la textul muzical (s.a.) se poate face și fără exemplificări, așa cum se întâmplă în diferite tratate moderne, mizându-se pe studiul cu nota
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
care le propunem se desfășoară sub forma liniară, pe tot atâtea benzi câte voci are fuga. în fiecare bandă sunt redate prin simboluri grafice elementele polifonice, pe când în exteriorul liniaturii apar elementele de formă (sus), numărul de măsuri și evoluția tonală (jos). Semne speciale indică stretto-ul, augmentarea sau diminuția și alte evenimente contrapunctice. Secțiunile (expoziție, episoade, reprize mediane) sunt despărțite prin linii verticale. La fiecare analiză grafică urmează câteva observații cu privire la particularitățile fugii reprezentate rezumativ" (pag. 240). Simplu, concis, cuprinzător. Dar
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
natura lor centripetă să fie în vreun fel amenințată. În absența oricărei pete de culoare, desenele lui Kazar sînt acum intens policrome pentru că insesizabilele vibrații ale liniei transmit centrilor optici sugestii atît de diferite încît mental începe o subtilă selecție tonală. Prin toate aceste elemente, pornind de la organizarea imaginii și sfîrșind cu luarea în posesie a privitorului, Kazar se manifestă încă asemenea Creatorului, asemenea unei instanțe care își asumă deplin responsabilitatea propriilor acte și gesturi. În etapa următoare, însă, totul se
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
Pot exista preocupări independente și paralele pe direcții apropiate. D. A.: - Preocupări ce aparțin unei anume epoci și unui anume grup. Mă refer, spre exemplu, la Bach - în Germania și la Rameau - în Franța. Unul independent de celălalt au fundamentat sistemul tonal în deceniile începutului de secol XVIII. Aș reveni asupra scopului comunicării. E oare firesc să avem dorința, chiar orgoliul, de a putea comunica cu foarte mulți sau e important ce anume comunicăm și cu cine. L. M.: - Nu pot să
Compozitorul Lucian Metianu in dialog cu Dumitru Avachian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8218_a_9543]
-
n-au fost comparate încă. Din fumul (și scrumul) esteticii monovocale, modale și orizontale a Evului Mediu s-a ridicat, de pildă, estetica plurivocală, contrapunctică și superpozițională a Renașterii. Din cenușa polifoniei vocale a Renașterii s-a născut multivocalitatea instrumentală, tonală și imitativă a Barocului care, la rîndul său, odată ce și-a consumat energia cinetică, disponibilă, a fost substituită de esteticile omofone tonal-funcționale, esențial bazate pe o gîndire verticală a Clasicismului și Romantismului, estetici topite în cele din urmă de temperaturile
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
atât mai copleșitoare, cu cât lucrarea a fost dirijată de nepoata sa, Anastasia Dincu, studentă în anul III la clasa de dirijat cor academic a conf. univ. dr. Valentin Gruescu. Lucrarea deși contemporană s-a dovedit a fi una foarte tonală, melodioasă, de o frumusețe și sensibilitate aparte, ce oferea parcă coriștilor un timbru special, pe alocuri angelic. Vizibil emoționată de prezența în sală a bunicului său, studenta a condus lucrarea cu finețea cuvenită. La polul opus acestui moment s-a
Un alt final de stagiune pe scena Conservatorului by Andreea DRAGU [Corola-journal/Journalistic/83853_a_85178]
-
produce o dilatare sau o comprimare a factorului temporal, gândit să gliseze liber, la impulsul argumentului epic, între prezent, trecutul apropiat sau mai îndepărtat și un viitor din ce în ce mai deductibil.Similitudinea cu procedeul dispersiilor motivice, a variațiilor tonale surpriză, operate de găndirea muzicală, este uimitoare. Mihail Diaconescu construiește un discurs cu o structură simfonică fără echivoc atunci când folosește un rulaj psihologic- atitudinal cu sensuri cvasi-nelimitate, similar unor trasee modulatorii antinomice, intersectabile pe diagonale fracturate ale cadranului tonalităților. O
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]