1,605 matches
-
nume atît de vechi, întîlnit de mai multe ori pe teritoriul romînesc (cel puțin de două ori numele de sate putînd fi, de fapt, transferate de la numele de ape). Vasile Frățilă, care s-a ocupat de etimologia acestui (sau acestor) toponim (toponime), îl compară cu numele unor rîuri din Peninsula Balcanică (Ibar, cel mai important afluent al Moravei din Serbia, și Ibăr, numele bulgăresc al vechiului Hibros din Tracia), discutate de lingvistul bulgar Vladimir Geor giev (și considerate unul trac, altul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
atît de vechi, întîlnit de mai multe ori pe teritoriul romînesc (cel puțin de două ori numele de sate putînd fi, de fapt, transferate de la numele de ape). Vasile Frățilă, care s-a ocupat de etimologia acestui (sau acestor) toponim (toponime), îl compară cu numele unor rîuri din Peninsula Balcanică (Ibar, cel mai important afluent al Moravei din Serbia, și Ibăr, numele bulgăresc al vechiului Hibros din Tracia), discutate de lingvistul bulgar Vladimir Geor giev (și considerate unul trac, altul ilir
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care împroașcă, stropește“ (poate „inundă“). V. Frățilă observă că, întrucît zona ucraineană în care se află rîul în cauză aparține unei civilizații apropiate celei tracodace (așa cum precizează chiar Vl. Georgiev), nu este nevoie de intermediarul protoslav menționat, cel puțin pentru toponimele din Balcani, care au mai preluat și transmis alte cîteva hidronime traco-dacice (Argeș, Mureș, Olt, Timiș, Tisa etc.). Mai important este reflexul slav, Ibr, al originalelor străvechi, traco-dacice, care trebuie să fi existat și în Peninsula Balcanică și care s
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slave arhaice), dar s-a pierdut în bulgară și sîrbă, prin mutațiile fonetice cunoscute petrecute în cele două limbi neoslave (vezi dobrii > bg. dobăr, srb. dobar). Astfel încît vechiul nume traco-dacic sună în limba romînă Ibru (cu desinența u, specifică toponimelor cu formă masculină, mai ales după grupul br, muta cum liquida, care în rostirea slavilor ar fi avut altă evoluție), iar în limbile slave balcanice Ibăr, respectiv Ibar. Posibilitatea existenței a două rîuri cu nume străvechi identice pe teritoriul romînesc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pentru o lungă perioadă a istoriei noastre este o problemă cunoscută și explicabilă prin condițiile în care s-a desfășurat viața populației romînești. Transformarea -br> urdatează, după unii cercetători, din perioada latinei populare, anterioară preluării elementelor traco-dacice în latina dunăreană. Toponimul Abrud, considerat traco-dacic, o confirmă, ca și -bintervocalic menținut în dacicul abur, deși în toate elementele latine el a dispărut: caballus > cal. Alt toponim traco-dacic păstrat în teritoriul bulgăresc Cebrus, transmis deci prin romînii sud-dunăreni populației slave, apoi protobulgare, menține
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-br> urdatează, după unii cercetători, din perioada latinei populare, anterioară preluării elementelor traco-dacice în latina dunăreană. Toponimul Abrud, considerat traco-dacic, o confirmă, ca și -bintervocalic menținut în dacicul abur, deși în toate elementele latine el a dispărut: caballus > cal. Alt toponim traco-dacic păstrat în teritoriul bulgăresc Cebrus, transmis deci prin romînii sud-dunăreni populației slave, apoi protobulgare, menține în forma actuală Țiber consoana b nealterată (evoluția Cebrus > Țiber se datorează parțial aromînilor, care locuiau acolo și care au transformat pe ć în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a caracterizat Noica), Mihai Eminescu, a alte trei sate din județele Iași, Olt și Suceava, precum și al unui lac din Culoarul Oltului. Etimologia numelui Ipotești nu este deloc poetică, dar are unele implicații în trecutul limbii și al poporului romîn. Toponimul se integrează în cea mai reprezentativă, numeric și struc tural, categorie de nume de localități romîne. Este vorba de oiconimele care au toponimizat, prin conversiune (fără adăugarea unui formant onomastic specific), apelativul nume de grup uman ipotești, format de la antroponim
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Laiotă, Narotă, Parotă, Pișotă, Pîncotă, Scorotă, Vacotă etc., în prezent doar nume de familie, dar cîndva prenume) de la hipocoristie, adică prescurtări „mîngîietoare“, de alint, ale unor nume mai lungi, și „neutre“ ca expresivitate de la un Ip(u), atestat indirect prin toponimul Ip (desemnează o vîlcea, care se varsă în rîul Barcău, și un sat din județul Sălaj, unde a avut loc un pogrom naționalist în 1940), extras, probabil dintr-un nume ca Ipolit sau Ipate. O variantă grafică din documente Epotești
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
el format după același model, antroponimul care constituie, în ultimă instanță, baza de proveniență putînd fi *Humu(l), posibil o poreclă care trimite la apelativul humă, „pămînt argilos folosit în trecut la lipit și spoit casele“ (prezent și în alte toponime: Humăria, Humele, Humeni, Humulețul), etimon pe care marele nostru povestitor îl evocă nostalgic atunci cînd mărturisește, cu un umor blînd, „ia, am fost și eu pe lumea asta un boț de humă însuflețită, care nici cuminte pînă la 20 de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
știm, nu a încercat să clarifice etimologia lui Humulești. Jidoștița Este numele unui pîrîu de 19 km, afluent de stînga al Dunării, și al unui sat aflat în apropierea acestuia (în județul Mehedinți). Pot fi corelate etimologic cu acest nume toponimele Jid (pîrîu de 11 km), afluent de stînga al Dîrjovului, Jidovina (culme în Gruiurile Jiului), Jidovnița (vîlcea de 3 km, afluent de stînga al pîrîului Pîrscov) și, poate, Jidvei (sat din județul Alba, unde se află renumitele podgorii viticole). DTRO
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
poate, Jidvei (sat din județul Alba, unde se află renumitele podgorii viticole). DTRO consemnează și un deal și o pădure cu acest nume în Oltenia. În primele atestări (începînd cu 1374) se păstrează grupul originar vșt (așadar, Jidovștița). La baza toponimului stă un adjectiv *Zidoviska (inițial pe lîngă reka, dolina) cu sensul de (rîul, valea) „uriașilor“ ( jidov în anumite graiuri înseamnă „uriașii din vechime, amintiți în Biblie, care s-au luptat cu filistenii și cu alte popoare“ - vezi Samson). Acest cuvînt
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slavilor de pe aceste meleaguri, a termenului Șidov, „uriaș“, și a adjectivului derivat de la acest termen cu sufixul -isk (Židoviskŭ), atestat în textele vechi slave, sensul fiind „(valea < dolina) Uriașilor“. După omiterea determinatului dolina și substantivizarea adjectivului cu ajutorul sufixului -ica, acest toponim, intermediar pentru etimologia noastră, a devenit Zidov(i)știca. Numele văii a putut fi transferat pîrîului care o străbătea și satului așezat pe malurile acestora. Cetatea presupusă de actuala carieră s-ar fi putut numi *Židov(i)skyjî gradŭ, „Cetatea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
străbătea și satului așezat pe malurile acestora. Cetatea presupusă de actuala carieră s-ar fi putut numi *Židov(i)skyjî gradŭ, „Cetatea uriașilor“. Numele Jidostița se încadrează într-un model slav reprezentat, cum a demonstrat Emil Petrovici, și de alte toponime ca Braloștița, Fratoștița, Iardaștița etc., înrudite structural cu altele de tipul Bolvașnița, Bucoșnița, Petroșnița etc. Jidu nu e o prescurtare din Jidovu, cum s-ar putea crede, ci are la bază apelativul Șid, „evreu“ (cf. ucr., pol. Șyd, bg. srb
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formanți adjectivali. Hidronimul Jijia, datorită notorietății și mai ales expresivității sale sonore, a constituit sursa unor apelative eponime (jijie, „abundent“, în expresia curge jijie) și a unor antroponime, probabil la origine porecle (Jijie). Situații similare sunt înregistrate și în legătură cu alte toponime (e supărat dunăre, li!li!li! ce de mai Jii!, nume de persoană, Dunăre, Prut etc.). Jiu Este numele unui rîu cu lungimea de 339 de kilometri, afluent de stînga al Dunării, și, cu formă articulată, Jiul, al unui sat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din Munții Parîngului); Muncelul Jiețului (vîrf din Munții Șureanului); Dolj (< sl. dolîjiu, „Jiul din vale“); Gorj (< sl. gorŭjiu, „Jiul de la munte“). Numele sub care apare în Îndreptarul lui Ptolemeu este Rabonus (Rabon) și Ratabon. Xenopol crede că Jiu este urmașul toponimului Gilpil, consemnat de Jordanes, însă alți cercetători consideră că este o identificare greșită, fiind vorba mai degrabă de Crișul Negru. În epoca medievală este atestat cu variantele Julie, Juli, Jiliu, Juliu, Jiulov, Jil, Jiiul, Jiiulu, Jiliuo, Jîiu, Jîiulov, Jăi, Jeiu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
se varsă, ca nervurile unei frunze, în Jiu și care sunt diminutive cu sufixul -îcî > eț ale lui Șil’ (ca în bg. kolec > rom. colț; sl. kinec > rom. clinț; srb. klanec > rom. cleanț; srb. Mehedinec > Mehedinț). În teritoriile învecinate există toponime derivate din același radical Șil sau Șil’ (slav. Žilec > magh. Zsilecz, magh. Zsilicz; slov. Žilinca > magh. Zsilincza, ucr. Žiliaștina, Zilusjka). Se poate presupune că radicalul acestora, ca și al formei vechi a Jiului, este același cu al sl. Șila, „vînă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ca și al formei vechi a Jiului, este același cu al sl. Șila, „vînă, filon“ (din derivatul Șilav care a dat în romînește jilav, „umed“). Hasdeu consideră că din aceeași rădăcină scitică șil, „apă, fluviu“, derivă în ultimă instanță și toponimele Jilț, Gilort, Jaleș, Giomartil. Leamna Este un toponim rar întîlnit. El desemnează un pîrîu, afluent al Jiului, și două sate din apropierea Craiovei, Leamna de Jos și Leamna de Sus, numele primit inițial de unul dintre ele fiind transferat, prin polarizare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
același cu al sl. Șila, „vînă, filon“ (din derivatul Șilav care a dat în romînește jilav, „umed“). Hasdeu consideră că din aceeași rădăcină scitică șil, „apă, fluviu“, derivă în ultimă instanță și toponimele Jilț, Gilort, Jaleș, Giomartil. Leamna Este un toponim rar întîlnit. El desemnează un pîrîu, afluent al Jiului, și două sate din apropierea Craiovei, Leamna de Jos și Leamna de Sus, numele primit inițial de unul dintre ele fiind transferat, prin polarizare diferențiatoare, celuilalt. Mai există, potrivit DTRO, cîteva microtoponime
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Craiovei, Leamna de Jos și Leamna de Sus, numele primit inițial de unul dintre ele fiind transferat, prin polarizare diferențiatoare, celuilalt. Mai există, potrivit DTRO, cîteva microtoponime numite la fel (locuință izolată, deal, vale, moșie), dar se poate spune că toponimele cu acest nume nu au o vizibilitate socială notabilă (ea pare să crească în ultimul timp datorită construirii în cele două sate, aflate într-o zonă frumoasă, aproape de Craiova, a numeroase și elegante case de vacanță sau chiar de navetă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
o vizibilitate socială notabilă (ea pare să crească în ultimul timp datorită construirii în cele două sate, aflate într-o zonă frumoasă, aproape de Craiova, a numeroase și elegante case de vacanță sau chiar de navetă pentru reprezentanții clasei mijlocii craiovene). Toponimele prezintă însă interes lingvistic. O soluție pentru numele casei izolate a fost propusă baza apelativă lemn + -a sau un urmaș al lat. pl. ligna, „lemne“, simțită ulterior ca singular (după modelul lat. pl. pîra > pară, lat. pl. poma > poamă etc.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
funia de tras năvodul“, căruia i s-a adăugat sufixul slav -na (cu toate că acest sufix nu se poate adăuga și unor teme romînești), sau care a fost adaptat de slavi prin contaminare (ca Vistieria > Vistierna). Ni se pare exagerată fărîmițarea toponimelor cu forme identice și aflate într-un areal restrîns în trei descendențe etimologice posibile, cu atît mai mult cu cît bazele lemn și leamă sunt cam nepotrivite pentru toponimizare, iar finalul a la prima și „infixul“ n la cealaltă sunt
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
descendențe etimologice posibile, cu atît mai mult cu cît bazele lemn și leamă sunt cam nepotrivite pentru toponimizare, iar finalul a la prima și „infixul“ n la cealaltă sunt explicate neconvingător. Soluția descendenței slave e bine motivată lingvistic și onomasiologic (toponimele Valea Grajdului și Grăjdari, aflate în altă zonă, sprijină o astfel de verosimilitate geografică), cel puțin pentru topicele mai relevante. „Casa izolată“ descrisă ca obiect geografic denominat pentru unul dintre toponimele omonime Leamna poate să fie urmarea unei stîngăcii din partea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Soluția descendenței slave e bine motivată lingvistic și onomasiologic (toponimele Valea Grajdului și Grăjdari, aflate în altă zonă, sprijină o astfel de verosimilitate geografică), cel puțin pentru topicele mai relevante. „Casa izolată“ descrisă ca obiect geografic denominat pentru unul dintre toponimele omonime Leamna poate să fie urmarea unei stîngăcii din partea informatorului (și, de ce nu?, și a anchetatorului). Leaota Este numele unui vîrf din Munții Leaotei și, cu formă de masculin, Leaotu, al unui pîrîu de 47 de kilometri, afluent de dreapta
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pîrîu de 47 de kilometri, afluent de dreapta al rîului Teleajen. Forma mai veche, consemnată în Dicționarul „Frunzescu“, este Laiotă. Asociabile etimologic ar putea fi Laia Mare, vîrf în Munții Vlădesei și Dealu Laiului, în Podișul Solcăi. Fiind comparat cu toponimele Lehota, foarte frecvent în Slo vacia, care desemnează de cele mai multe ori sate, i-a fost propus ca etimon apelativul vechi slovac lhota, lehota, „ușurare, scutire de dări, sat nou colonizat scutit temporar de dări și de toate slujbele către stăpînire
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romîni, în prezent ca nume de familie, în trecut ca prenume (Calotă, Dragotă, Capotă, Neagotă etc.), și se regăsesc în nu me roase nume de sate (Albota, Balota, Dobrota, Probota, Bîrzotești, Căpotești, Negotești etc.). Secvența finală a (< ă) este specifică toponimelor. Sufixul -otă este de origine slavă, trecînd de la adjective calificative la hipocoristice, extrase din antroponime compuse, cărora le conferă o nuanță de alint (Dragotă < Drago, extras din Dragomir, + -otă etc.). Romînii au „înțeles“ mecanismul și l-au aplicat și ei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]