1,162 matches
-
consoană moale". Sumar definit, el ne-ar vorbi de exterioritatea spațio-temporală în procesul comunicării și reprezentării. Todorov i-a fabricat un echivalent exotopie numai bun pentru uzul poeticienilor, deși (sau poate tocmai pentru că) înțelegerea generată de cuvântul temă de origine (topos) este o simplificare evidentă dacă ne raportăm la rădăcina termenului rusesc inventat de autorul sovietic menționat mai sus ("nahoditsia" a se afla undeva, cândva). Un bun subiect de speculație azi, cu "mobilitățile demografice" care au zguduit constituția celei de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
întrutotul străine ca spirit, nu însă ca actualizare de cioburile de memorie ale lui Baudelaire 69), intitulate Insem(i)nări artificiale (cu inevitabila întrebare: ce e artificial în ele), remarcăm că înotul dispare ulterior și nu este relevant pentru alt topos (marea), unde vom afla în schimb despre balansarea adnotatorului între manque (consecință a rupturii recente de "Barbaria cu chip uman", generatoare/receptoare a unor "momente de intensitate vitală"pe fondul unui doliu) și geneza nucleului a ceea ce va fi ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
spune Henri Michaux.89 Este, poate, singura învățătură pe care o poate ilustra simulacrul de psihanaliză pe care l-am făcut. Dar unde o fi acel "ailleurs" (altunde)? Fiecare interpret întâlnit pe drumul investigațiilor mele l-a pus într-un topos (referențial sau simbolic), astfel încât, de la un punct, am încetat să mai citesc ce se spune despre el pentru că până la urmă, aș ajunge la o serie din ce în ce mai lungă de "nici aici..." sau ceea poate complica totul "nici acolo" (unde-l caută
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de a-și recăpăta viața pierdută. Zis și făcut. Yambo tresaltă în fața peisajului păduros și a podgoriilor (evocate de concitadinul său Eco cu o mare eficiență expresivă), deși va fi atras mai cu seamă de podul casei, imens și labirintic. Toposul căutării de comori sau al întoarcerii la obârșii capătă o nouă reprezentare în grămezile de jucării, reviste pentru copii, ziare, ilustrate, plăci de gramofon, cărți peste cărți, afișe murale, timbre, benzi desenate, manuale și caiete de școală. O enciclopedie paraliterară
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
marginalizate de stihiile naturii sau ale istoriei: un cuvânt magic, impregnat de omenie și cultură orală transmise pe linia unei tradiții nepieritoare, simbol al legăturii ancestrale și salvatoare cu obârșiile. Asemeni personajelor sale, Le Clézio se află în căutarea unui topos al regăsirii de sine, al monadei sale spirituale, de unde și necontenitele sale călătorii, de vreme ce "mișcarea este un fel de a fi în armonie cu această insecuritate continuă". Dorința de a evada dintr-un spațiu închis amintind de detenție sau carantină
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
îi datorăm detaliile epice, fresca, moravurile epocii. Intrigile de culise, concurența atroce pentru posturi, delațiunile, conflictele (ca de pildă cel real, atestat de documente, apărut între doctorul Antoine Athanase Royer-Collard și directorul ospiciului François de Coulmiers) nu cruțau nici acel topos în afara patimilor lumii, cum s-ar fi putut crede. Adevărul e că pe măsură ce timpul trece, climatul din stabiliment se degradează văzând cu ochii. Domnul de Coulmiers fusese destituit la numai cincizeci de zile după abdicarea lui Napoleon, teatrul fusese interzis
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
descoperit la aceștia „sensul revoluționar‑democratic, mai ales în condițiile luptei cu țarismul și cu rămășițele, încă viguroase, ale regimului iobăgesc“3. Ruptura între Însemnările din subterană și antropologia dostoievskiană anterioară nu este chiar atît de spectaculoasă. Fie și numai toposul cămăruțelor întunecoase și sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe, roman scris în 1848, deci cu 16 ani înaintea Însemnărilor, subterana este descrisă în coordonatele ei principale : „În general, el
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
fărădelegi de vis, dorinți incerte", doar parțial deconspirate în postumele sale, Confidența lui Julien Ospitalierul și Cruzimile lui Julien Ospitalierul. Întocmai ca și bunul său prieten, adâncimile neașteptate ale detectivului Arthur sunt finalmente marcate într-un poem construit în jurul unui topos arhicunoscut, descensus ad inferos: "Eram din ce în ce mai nestăpânit. Până când o sete cumplită, continuă, nefirească m-a făcut să cobor definitiv. Și când am intrat în apă mi s-a părut că nici nu cad la fund. Și-ntr-adevăr, o vreme m-am
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
biografice și în special poietice. Preocuparea de a da corporalitatea lirică cea mai potrivită reflecției asupra vieții și a morții îmi pare a fi, de altfel, marea obsesie creatoare a poetului Nicolae Manea. Oglindită, direct, în imaginarul său liric, drept toposul preeminent, metamorfoza joacă, de asemenea, un rol esențial pentru autorul trudit în permanență de ideea de evoluție, de transformare creatoare. Găsirea tonului celui mai potrivit înseamnă, în cazul său, devenirea proprie prin delimitarea de influențele poetice considerate drept dominante. Prima
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ta, vino!/ Învață-mă umilința/ și cum ai turnat în bronz/ icoane pentru "Clopotul Țar"/ și clopote în icoanele tale" (text inclus în Jocul cu cercuri). Chiar și într-o carte gândită și structurată, integral, ca un omagiu adus unui topos în speță, cel venețian -, caligrafiile delicate ale poetei au doar un pretext descriptiv. Venezia profundis nu apare, de altfel, atât ca un elogiu adus Veneției, fie ea și una a profunzimilor, cât ca un exercițiu al reflecției autodirijate. Sigur că
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care s-au aplecat asupra subiectului, forța versurilor scriitorului nostru rezidă în cuvântul încărcat de poeticitate. Formulată de Oreste Macrì cu referire anume la arta quasimodiană, poetica cuvântului a cunoscut, începând din anul 1938, un ecou amplu și a devenit topos al exegezei consacrate acestuia atunci, dar și acum, în pofida avertismentelor referitoare la pericolul de a reduce complexitatea referentului la elementele semnalate de Macrì. Sergio Pautasso polemiza cu cei care tindeau să limiteze măiestria ermeticului exclusiv la tensiunea cuvântului, si, în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
transpune respectivul motiv literar în versuri de adâncă reflexivitate, ce reflectă metamorfozele propriei interiorități. Leopardi pe de o parte utilizează diferitele ipostaze ale sonorității și tăcerii pentru a marca prezentul sau trecutul său personal, pe de altă parte utilizează același topos în corelație cu tematică timpului istoric ce ritmează evoluția întregii umanități, a civilizației. Atât la nivelul individului, cât și la cel al colectivității, prezentul este mut, nemișcat, inert și se află în opoziție cu trecutul conotat pozitiv. În Către Angelo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
între eul poetic și exterior, interiorizat prin intermediul unui motiv din sfera auditivului: Și vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn (Amintirile, vv. 50-51), Iar când vântul / foșnește-n crâng (Infinitul, vv. 8-9).339 Dat fiind că ambii poeți utilizează toposul "vânt", o privire mai atentă asupra ocurentelor cuvântului respectiv promite să nuanțeze ascendentele. În Canturile există un numar de douăzeci și două de prezente, egal cu rata frecventei de apariție a substantivelor affetto, errore, mare, luce și via.340 Învăluit
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prezentul în opoziție cu bogăția imaginației oamenilor din timpurile mitice, cănd natură era leagănul iluziilor aducătoare de fericire: Creste-abrupte / săltau în dans nemuritoare glezne / și vajnice păduri (azi pustiite / cuibare de viforniți) (idem, vv. 25-28). În Seara zilei de sărbătoare toposul menționat însoțește liniștea peisajului nocturn scăldat în lumina lunii: Dulce și clară, fără vânt e noaptea (Seara zilei de sărbătoare, v. 1). Ar părea așadar o componentă pasivă a unei nocturne de factură romantică dacă nu am ști că în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
filtro dell'Antichità" în Quasimodo e gli altri, atti del Convegno internazionale Lovanio 2001, a cură di Franco Musarra, Bart van der Bossche e Serge Vanvolsem, Franco Cesati & Leuven University Press, Città di Castello, 2003, pp. 33-44. Gioanola, Elio, "Îl topos della tempesta nell'opera leopardiana", Leopardi e lo spettacolo della natură, a cură di Vincenzo Placella, Centro Nazionale di Studi Leopardiani e Istituto Universitario Orientale, Napoli, 2000, pp. 463-472. Giorgi, de' Elsa, "Leopardi e l'Ottocento. Concezione classica delle illusioni
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
venti, e quando nembi adună / l'olimpo, e fiede le montagne îl rombo / della procella (Nelle nozze della sorella Polina). Pentru o analiză atentă a motivului furtunii, mai frecvent în primă perioadă de creație a recanatezului, cfr. Elio Gioanola, " Îl topos della tempesta nell'opera leopardiana", Leopardi e lo spettacolo della natură, îngrijit de Vincenzo Placella, Centro Nazionale di Studi Leopardiani e Istituto Universitario Orientale, Napoli, 2000, pp. 463-472. 342 Trepido, errante îl fratricida, e l'ombre / solitarie fuggendo e la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în opera ermeticului există reminiscențe ale filonului romantic, precum predilecția pentru peisajul nocturn, lunar și tema trecutului valorizat în defavoarea prezentului, nu întâlnim nici peisaje ale naturii dezlănțuite, nici tonul patriotic, impetuos din unele versurile leopardiene; prin urmare nu regăsim nici toposul discutat cu semnificația de element ostil al naturii, nici ca instrument al maniei zeilor. 349 Observația îi aparține lui Giorgio Baroni, Tempo e tempo, Ungaretti e Quasimodo, ISU Università Cattolica, Milano, 2002, p. 56. E perché l'aure inferme / zefiro
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
incandescenței estetice care a dat ritm și semnificație adâncă, inedită, relației fixate în titlu. Analiza operei a fost realizată dintr-o perspectivă pluralizatoare, urmărindu-se cronologia volumelor, regăsindu-se critică tematică, retorică-stilistică, de poetică a elementelor, cu insistență asupra marilor toposuri, a modului lor de materializare textuală, ca și focalizări generalizatoare asupra artei poetice. O atenție specială este acordată metaforei, în funcție de care Alina-Iuliana Popescu stabilește două mari etape în devenirea creației Anei Blandiana: o etapă a metaforizării sau volumele deconstrucției și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
știut că harta neomodernismului poetic românesc este una de o extrem de mare diversitate, fiind alcătuită dintr-o pluralitate de voci lirice, Ana Blandiana este o reprezentantă distinctă a Generației '60. Vorbim, pe de o parte, despre o lirică în care toposurile, temele, motivele, dar și mijloacele de expresie ale reprezentanților ei se regăsesc, "în doze și cu finalități variabile" (Iulian Boldea), iar, pe de altă parte, avem motivația originalității și a unicității limbajului poetic blandian, născută dintr-o serie de principii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Marin Sorescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Ana Blandiana fiind privită ca un factor pozitiv"132. Monografia cuprinde două părți, prima parte aplecându-se asupra analizei tematice a volumelor, prezentate în evoluția lor, relevând temele și motivele poetice, precum și toposurile. Acordând o atenție sporită mai ales primelor volume, insistând celui intitulat A treia taină, căruia îi atribuie o mai mare importanță "în evoluția conștiinței cognitive globale a Anei Blandiana decât a făcut-o Eugen Simion"133, autorul continuă cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în ansamblul său (poeta nedorind să se dezică de la aceasta), prin intermediul unei analize profunde, precum cea propusă de tehnica deconstructivistă, de reconsiderare a textului, printr-o interpretare de substanță a acestuia. Astfel, se va îndepărta orice semnificație prealabilă, unanim acceptată, toposurile căpătând sens doar în interiorul textului. Refuzul centrului, promovat de Derrida, de Paul de Man sau de Hillis Miller, înseamnă, în neomodernism, refuzul de a privi Tradiția cu aceiași ochi cu care o priveau cei contemporani ei. Din prezent, trecutul trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Reconstrucția Universului propriu, prin poezie, se înfăptuiește la Ana Blandiana, pe parcursul celor 12 volume, fiecare dintre ele aducând o notă de originalitate, specifică pentru generația '60. " Deși putem spune că Ana Blandiana este o reprezentantă tipică a generației '60, în măsura în care toposurile, temele, motivele, dar și mijloacele de expresie ale reprezentanților ei se regăsesc, în doze și cu finalități variabile, în creațiile sale, e limpede însă că, deși, în cadrul acestui gen proxim care e noțiunea mai mult sau mai puțin relativă de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
modul cel mai ferm."25 Analiza creației Anei Blandiana, care este, de fapt, miza principală a demersului nostru, ne propunem să o reliefăm prin raportare tematologică, urmărind cronologia volumelor, pe parcursul cărora să insistăm și asupra artei poetice propriu-zise, asupra marilor toposuri, în modul lor de materializare textuală. Universul particular al liricii acestei poete va fi investigat, în consecință, simultan, la nivel retoric și la nivelul poeticii elementelor, alături de analizele la nivelul tematicilor. stfel, pe parcursul celor 12 volume (ediții Princeps) și a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un Treplev cehovian, căutător permanent, al absolutului, stângaci, din păcate, în crearea personală a acestui absolut, până la denegația lui din final, când se sinucide. Ne propunem să îmbinăm, în cele ce urmează, analiza care urmărește cronologia volumelor cu aceea a toposurilor poetice. Specifică atât deconstrucției, cât și neomodernismului, este întoarcerea spre trecut, cu preluarea simbolurilor ancestrale, care, însă, sunt recondiționate, printr-o raportare a lor la necesitățile prezentului. Fie la nivel individual, fie la nivel paradigmatic, conotațiile simbolisticii devin mereu altele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
adoptând o definiție a metaforei care dă naștere alteia, odată cu evoluția cronolgică a volumelor. Întregul metaforic pornește din faptul că nu există metafore specifice unui volum, care nasc altele specifice altui volum, ci ele coexistă în cadrul fiecărui volum, dând naștere toposurilor poetice de ansamblu, al căror sens, de asemenea, capătă culoare, dacă este cercetat în ansamblul său. Vom observa, astfel, cum metaforele succesive pe volume decurg ca într-un liant, una din cealaltă, ele conținând, totodată, metaforele deschise și metaforele opace
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]