1,586 matches
-
a reușit să înșface o torță a fost trântit la pământ. Întrebarea e de ce nu se află printre protestari floarea rugby-ului englez, finalist al Cupei Mondiale? Un pachet de înaintare decis ar fi măturat falanga, ar fi ajuns la torță și i-ar fi făcut de petrecanie. Mai important, asaltul ar fi salvat onoarea sportivilor englezi. Era mare nevoie de așa ceva, după ce Sir Steve Redgrave (particula inițială este, de duminică, facultativă și arbitrară) a reușit să se desfigureze, fără anestezie
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
desemnează când absența, când suma culorilor, e asociat luminii, divinității, purității și morții Istoricul David Young a emis ipoteza conform căreia cercurile ar reprezenta cele cinci olimpiade care au avut loc înainte de Prima Conflagrație Mondială din 1914. 3. FLACĂRA ȘI TORȚA OLIMPICĂ Flacără (facla, făclia sau flamura) este simbolul științei luminând lumea, un simbol al purificării prin foc și al iluminării spirituale, transferate sub forma lumânării. Flacăra și torța olimpică sunt recunoscute ca simboluri internaționale ale Jocurilor Olimpice și fac parte din
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
au avut loc înainte de Prima Conflagrație Mondială din 1914. 3. FLACĂRA ȘI TORȚA OLIMPICĂ Flacără (facla, făclia sau flamura) este simbolul științei luminând lumea, un simbol al purificării prin foc și al iluminării spirituale, transferate sub forma lumânării. Flacăra și torța olimpică sunt recunoscute ca simboluri internaționale ale Jocurilor Olimpice și fac parte din ceremonialul de deschidere a Jocurilor Olimpice precum și din ceremonialul de închidere. Greenberg descria flacăra olimpică ca simbolizând năzuința spre perfecțiune și lupta pentru victorie. Flacăra olimpică aprinsă după un
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
parte din ceremonialul de deschidere a Jocurilor Olimpice precum și din ceremonialul de închidere. Greenberg descria flacăra olimpică ca simbolizând năzuința spre perfecțiune și lupta pentru victorie. Flacăra olimpică aprinsă după un anume ceremonial în Olympia este cea care este purtată de torța olimpică și care va arde în stadionul olimpic pe perioada desfășurării Jocurilor Olimpice. Flacăra olimpică este simbolul soarelui și al vieții, al focului furat de Prometeu. Este aprinsă la Olympia sacră, pe locul vestigiilor olimpice din antichitate, pe ruinele templului zeiței
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Nimic însă nu se poate compara cu sosirea flăcării olimpice în stadion și cu aprinderea acesteia de către un sportiv cunoscut al țării gazdă, moment în care mii de porumbei își i-au zborul spre înaltul cerului. Ceremonialul de aprindere a torței olimpice a fost introdus pentru prima dată în 1936, la Jocurile Olimpice de la Berlin. În toate țările lumii ceremoniile tradiționale folosesc focul, lumânarea, lumina; la Jocurile Olimpice antice se foloseau lumini în fața altarului templului lui Zeus. 4. PORUMBEII PĂCII Simbol dintotdeauna al
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
gazdă proclamă Jocurile deschise spunând: „Proclam deschise Jocurile de la... (numele orașului gazdă) celebrând cea de-a... (numărul olimpiadei) Olimpiadă a erei moderne”. În timp ce răsună imnul olimpic, drapelul olimpic desfășurat orizontal este introdus pe stadion și arborat pe catargul din arenă. Torța olimpică este adusă pe stadion de alergătorii ștafetei. Ultimul alergător face înconjurul pistei înainte de a aprinde flacăra olimpică, în cupa special instalată, ce nu va fi stinsă înainte de închiderea Jocurilor Olimpice. Aprinderea flăcării olimpice este urmată de lansarea simbolică de porumbei
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Înălța, a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam.“ (Jurnal de călătorie) „Vocea și prezența lui [Fidel] În pădurea luminată de torțe căpăta accente mișcătoare / emoționante, și se vedea că liderul nostru schimbase ideile multor oameni.“ (Episoade) Cu toate că fragmentul se referă la vocea și tonul lui Fidel, scena ne apare tăcută, ca și cînd ar fi fost văzută din depărtare. În aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cel puțin În privința sîrmelor. Deja se făcuse noapte, iar noi Încă Încercam să găsim zone locuite; ne lipsea farul din față, iar gîndul de a ne petrece noaptea sub cerul liber nu era prea Îmbietor. Ne mișcam Încet, cu ajutorul unei torțe, cînd din motocicletă a ieșit un zgomot ciudat, pe care nu l-am putut identifica. Torța nu dădea suficientă lumină cît să descoperim sursa zgomotului, așa că nu am avut de ales decît să ne punem tabăra acolo unde ne găseam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ne lipsea farul din față, iar gîndul de a ne petrece noaptea sub cerul liber nu era prea Îmbietor. Ne mișcam Încet, cu ajutorul unei torțe, cînd din motocicletă a ieșit un zgomot ciudat, pe care nu l-am putut identifica. Torța nu dădea suficientă lumină cît să descoperim sursa zgomotului, așa că nu am avut de ales decît să ne punem tabăra acolo unde ne găseam. Ne-am așezat cît de bine am putut, ridicîndu-ne cortul și tîrÎndu-ne În el, sperînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
prins formă dincoace de ușă. A intervenit instinctul pur; frîiele minții cedaseră. Impulsul meu de autoconservare a apăsat trăgaciul. Vreme de o secundă interminabilă, tunetul s-a izbit de toți pereții, oprindu-se numai cînd În ușă a apărut o torță dinspre care curgeau urlete disperate. Dar pricepuserăm deja, sau măcar bănuiam, În tăcerea noastră rușinată, motivul răcnetelor asurzitoare ale Îngrijitorului și al plînsetului isteric al nevesti-sii, care se aruncase peste cadavrul lui Bobby - cîinele ei rău și neastîmpărat. Alberto s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de „miresmele” sacrului Înainte de ivirea sau săvârșirea lui. Motivul Învierii (sau al trezirii) este des Întâlnit atunci când se are În vedere formarea și educarea omului. Alături de metafora cioplirii pietrei de către sculptor, a modelării lutului de către olar, a iluminării de la o torță sau de la un foc, a corăbierului ce Înfruntă marea și furtunile, a grădinarului ce ajută pomii și florile să crească etc., acest motiv le Înglobează pe toate acestea, datorită forței transfiguratoare ce rezultă din conlucrarea unui interior (omenesc) cu al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
unor premii prestigioase În perioada de după 194447. Cariera sa, spre deosebire de cea a mentorului său, a continuat după 1948, deși la o scară mai mică și cu numeroase restricții impuse asupra publicării lucrărilor sale de patologie ereditară. Totuși, Râmneanțu a purtat torța aprinsă de Moldovan până la sfârșitul vieții sale prin intermediul prelegerilor de la Uniunea pentru Științele Medicale și al unei biografii detaliate pe care a Încheiat-o cu un an Înainte de moartea sa. Râmneanțu este o personalitate a mișcării eugeniste nu doar datorită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
cutia cu instrumente care să poată fi suficient de coercitiv încât să schimbe comportamentul țărilor fără să se arunce o bombă sau să se scoată un pistol? În 2002 mi s-a făcut onoarea de a fi invitată să port torța olimpică în drumul său de la Delphi la jocurile de iarnă din orașul Salt Lake. Am fost însărcinată să port flacăra doar câteva străzi, și nu am alergat de fapt (dar mergeam repede). Torța era mai grea decât v-ați putea
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
onoarea de a fi invitată să port torța olimpică în drumul său de la Delphi la jocurile de iarnă din orașul Salt Lake. Am fost însărcinată să port flacăra doar câteva străzi, și nu am alergat de fapt (dar mergeam repede). Torța era mai grea decât v-ați putea imagina, și ni s-a spus să purtăm mănuși, ceea ce o făcea să alunece. Eram înspăimântată să nu o scap și să sfârșesc pe prima pagină arătând ca o nătângă. Această experiență merită
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
ați putea imagina, și ni s-a spus să purtăm mănuși, ceea ce o făcea să alunece. Eram înspăimântată să nu o scap și să sfârșesc pe prima pagină arătând ca o nătângă. Această experiență merită menționată, deoarece fiecărui purtător de torță i s-a distribuit, prin bunăvoința Comitetului Olimpic American, o costumație specială constând într-o jachetă sport din fâș cu un petic aplicat și pantaloni asortați. Când am primit-o pe a mea, m-am uitat la etichetă, pe care
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
romano-catolici din Săbăoani. Introducere „După creștinism, mișcarea franciscană este cea mai mare operă populară de care își amintește istoria”. (Renan) Mișcarea franciscană s-a răspândit rapid, prin marea ei forță de convertire, ce îi însuflețea pe acei adepți ai săi, torțe vii ale credinței, porniți în cele patru zări, să-L vestească pe Cristos și pe urmașul său, Francisc. Ei, acești apostoli luminați, au ajuns și pe aceste meleaguri, încă din timpul vieții Sărăcuțului din Assisi și au sădit cu rod
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
și a venit perioada ultimă a celor 24 de ani, trăiți în Germania (1972-1996). O viață ce s-a dăruit, mereu mai mult, oamenilor ca un izvor de regenerare, prin semințe de înviere, slujind. Acest PREOT a luminat, ca o torță vie pentru turma lui, învingând întunericul și teama „nu ca stăpân, ci ca model”. Ne-a dăruit unitatea aceea sfântă, care, în Isus Cristos, ne-a făcut să ne simțim frați și surori, la bine și la rău. Noi ne
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
ulterioare arătau că lupta a ținut de la 8 jum. dimineața până la 1 jum. după-amiază. Ieșirea s-a făcut prin trei părți. Osman-pașa comanda ieșirea în persoană. De astă dată bucuria populațiunii bucureștene este fără păreche. Toată lumea este pe străzi, drapele, torțe, muzici, procesiuni. Podul Mogoșoaiei rămâne plin până noaptea târziu. Un mare grup de manifestanți se duce la locuința lui C.A. Rosetti spre a-l aclama. Rosetti iese în balcon, răspunde manifestanților și cu acest prilej a rostit cuvintele pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu hainele rupte, / cu frigul în oase, / cu oasele roase / de boli, de nevoi, / flămânzi, triști și goi”. După întoarcerea armelor cerul s-ar arăta „doldora de lumină: lumină albă - odihnitoare”, iar „masele au prins să se miște / ca niște / torțe / uriașe, / cu foc nestins în ele, / păduri de brațe - / pătrunse de vânt prielnic - / au foșnit”. Pentru a nu lăsa nici un dubiu asupra sensului acestui tip de „vizionarism”, T. va publica în 1947, separat, discursivul poem politic Noiembrie, șapte, după cum semnează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
rugînd cerul, cu ochii-n lacrimi vii, Ce străluceau în noapte, mai vii printre făclii. Deși fără podoabe, atât de minunată! 390 Fecioară ne-ntinată atunci din somn furată. Ce pot să știu? Au fost-a doar simpla ei ținută, Sau torțele și umbra sau doar durerea-i mută, [o vedeam]Între soldații aspri, cu crudă înfățișare, Ce îi nimba privirea cu-o gingașa candoare? 395 Orice-ar fi fost, tot una-i; ca-n vrajă am rămas. I-aș fi vorbit
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pălării de damă de P. Siraudin, Reprezentație de binefacere de F. von Schönthan și G. Kadelburg. A și tradus numeroase texte, unele publicate în volum: C.F. Hebbel, Judita și Holofern (1902), H. Sudermann, Stane de piatră (1909), Paul Hervieu, Goana torțelor (1911). Altele au fost doar jucate: Maria Magdalena de C.F. Hebbel, Oh, bărbații! de A. Capus, Minunică de P. Gavault și R. Charvay, El și ea de Buchbinder, Amicul Jack de W.S. Maugham, libretul operetei Eva de Franz Lehar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
Amicul Jack de W.S. Maugham, libretul operetei Eva de Franz Lehar ș.a. SCRIERI: Schițe. 30 de zile la Paris, București, 1905. Traduceri: Friedrich Hebbel, Judita și Holofern, București, 1902; Hermann Sudermann, Stane de piatră, București, 1909; Paul Hervieu, Goana torțelor, București, 1911. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, Dramaturgia românească, București, 1905, 25-33, 290-323; Spartacus, „Schițe. 30 de zile la Paris”, ADV, 1905, 5624; Mihail Dragomirescu, „Stane de piatră” de Sudermann, trad. de Emil D. Fagure, CVC, 1909, 9; M.F., „Eva” de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
care punctează in aeternum pașii delicați ai Dianei, Lady Dy, „oftatul îngerilor”, liniștea pulsației cotidiene, „zborul îngerilor spre copilărie”, amintind de propria-i copilărie, posibil. Amintiri duioase renasc: „buza izvorului din parcul St. games ține capul / Dianei ca pe o torță. el mistuie plânsul de / catifea albastră. armăsarul își rostogolește nechezatul în / numere impare”. Acesta e locul purității: „îi simt tinerețea din jocul lebedelor...”, „jocul veverițelor / și chiotul copiilor...”, la care, firește-ar trebui s-adăugăm spectralul vegetativ, fremătător. O altă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
dumneavoastră că Tudor Calotescu este un optimist și-și iubește semenii, pe viitorii săi fideli cititori. „Iubesc / eterna primăvară / din voi...” II. Istorie literară Capcanele istoriei „Ce greu este să te mântui în ființă!” (Emil Cioran) Istoria este precum o torță, menită să lumineze trecutul. E nevoie însă de cercetare minuțioasă a documentelor, de abilitate, de simț practic, pentru ca informațiile culese, prin comparație, să fie astfel filtrate, pentru a nu fi înlănțuit în labirintul subiectivității. Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și-ntotdeauna! Dan Plăeșu Incursiune în proza romanescă „Mă aflu înlăuntrul sufletului meu...” De patru decenii și jumătate, pentru DAN PLĂEȘU viața înseamnă mistuire, vibrație, înnobilare a cuvântului scris. Talantul Kărăzit (dar divin întru îndumnezeire) rodește cu patos, ca o torță arzândă întru iubire, frumusețe morală, sensibilitate. Cunoscut scriitor și jurnalist profesionist, Dan Plăeșu abordează cu egal succes o diversitate de genuri și stiluri literare: poezia, foiletonul, pamfletul, fabula, proza satirică, romanul, dramaturgia, cronica literară sau teatrală etc. Toate aceste însușiri
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]