2,344 matches
-
însă trebuie supuse unor programe de control social, generale dar și specifice fiecărei clase, cum ar fi mitul raselor metalice, controlul marital și al reproducerii, eugenia, ș.a. Acestea, combinate cu ideea comunismului primitiv, i-au adus lui Platon acuza de totalitarism, acuză care însă, cum vom vedea, este ilicit susținută. Până la sfârșitul cărții a VII-a, dreptatea este prezentată sub toate aspectele sale. Socrate reușește să răspundă provocării lui Glaucon și Adeimantos și dovedește că dreptatea are valoare în sine, independent
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
privarea individului de autonomie și „închiderea” lui în colectivitate, individualitate sacrificată în vederea binelui întregii societăți, eugenia, ș.a. Aceste acuzații sunt tributare însă unei analize superficiale. O cercetare care păstrează o doză de obiectivitate arată că metoda comparativă aplicată direct între totalitarismul modern și un regim imaginar gândit în urmă cu 25 de secole nu se poate susține pe terenul corectitudinii de principiu. Cetatea ideală poate fi considerată, cel mai aproape de spiritul platonician, o constituție organică care presupune o logică holistă cu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
libertatea subiectivă de producere a normelor, în schimb i se oferă un sens al vieții și al destinului, care se supune unui alt fel de ordini, cea a lumii supramundane. În schimb, făcând o comparație numai cu aceste idei, în totalitarism mai degrabă e vorba de transformarea indivizilor în agregate nedeterminate (panmorfia făcând mai mult posibilă supravegherea panoptică) care se includ fenomenului masificării, depersonalizării și interșanjabilității. „Dacă totalitarismul se sprijină pe o negare a diferenței, a heterogenității realului, Platon se delimitează
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a lumii supramundane. În schimb, făcând o comparație numai cu aceste idei, în totalitarism mai degrabă e vorba de transformarea indivizilor în agregate nedeterminate (panmorfia făcând mai mult posibilă supravegherea panoptică) care se includ fenomenului masificării, depersonalizării și interșanjabilității. „Dacă totalitarismul se sprijină pe o negare a diferenței, a heterogenității realului, Platon se delimitează prin recunoașterea distanței existente între modelul regulativ și copia determinată.” Totalitarismul se arată ca o mișcare revoluționară în care cercul de fier al terorii, dispariția pluralității, crearea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
panmorfia făcând mai mult posibilă supravegherea panoptică) care se includ fenomenului masificării, depersonalizării și interșanjabilității. „Dacă totalitarismul se sprijină pe o negare a diferenței, a heterogenității realului, Platon se delimitează prin recunoașterea distanței existente între modelul regulativ și copia determinată.” Totalitarismul se arată ca o mișcare revoluționară în care cercul de fier al terorii, dispariția pluralității, crearea lui Unu din multiplu, a unui Unu care va acționa perfect conform legilor istorice sunt o metodă nu numai de a impune legile, ci
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
politică a unui regim asemenea celui descris de el nu poate să apară decât printr-un salt care ar duce la suspendarea eroziunii inerente istoriei, de încetinire a decadenței. În acest punct devine, credem, suficient de evidentă relativitatea acuzei de totalitarism aduse lui Platon cât timp particularitățile istorice sunt neglijate. Comparare acestui regim „modern” cu cel al tiraniei, care de data aceasta este departe de a fi un regim utopic, descrisă de filosoful atenian, aduce însă o altă perspectivă. Astfel, tabloul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fricii tiranului de opozanți; atitudinea demagogică a tiranului pentru a junge la putere; provocarea de războaie și satanizarea vecinilor cetății; controlul prin teroare a cetățenilor; lipsa de valori morale a tiranului. Analogia cu caracterul atât de „plin de noutăți” al totalitarismului nu poate să nu apară cu evidență, păstrând totuși ca diferențe majore modalitatea de control a populației care, și datorită inovațiilor tehnologice de care a „beneficiat”, a suferit schimbări într-adevăr semnificative prin ingeniozitate și violența vorace a tiraniei moderne
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ascensiunii sufletului în neoplatonism și a ocazionat un splendid comentariu în această direcție, cel al lui Proclos. Apoi, știm că el a avut un efect real în constituirea utopiilor modernității timpurii, că a deschis în contemporaneitate o discuție asupra fundamentelor totalitarismului și că, în fine, alături de alte dialoguri ale maturității lui Platon, constituie expunerea unei bune părți a teoriei ideilor. Prin urmare, indiferent că Platon a intenționat aici cu adevărat să ne vorbească doar despre o republică interioară sau doar să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pentru a regândi eventuala lor supraviețuire. În multitudinea de reacții ale secolului XX la platonismul politic, două extreme sunt celebre: critica lui Karl R. Popper și elogiul lui Leo Strauss. Cel dintâi, celebru în critica lui, vede în Platon sursa totalitarismului, pe când celălalt vede în cetatea lui Platon împlinirea „celor mai înalte cerințe ale ființei umane”. Caracterul extrem și angajat în experiența politică a secolului XX al poziției lui Popper ni se evident: tema eugeniei, a minciunii politice, a utopiei anistorice
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pradă unui comparatism vetust, luând afirmația romancierului drept universală sau drept exegeză platoniciană, însă profunzimea tulburătoare a observației sale, dincolo de reflectarea crizei conștiinței rusești de la finele secolului al XIX-lea, cenzurează avântul cu care vedem în Platon iscusitul artizan al totalitarismului contemporan. Spus simplu, a judeca modelul Republicii înseamnă a înțelege dacă este totuși odios, deși e plăcut, ca alții să gândească în locul tău, tot așa cum acceptăm faptul că rațiunea și voința decid în numele sensibilității. Credem într-adevăr că Platon a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lichideze”, este teribilul termen modern.) Formularea lui Platon reprezintă într-adevăr o descriere fidelă a atitudinii intransigente a tuturor formelor de radicalism extrem, de refuz esteticist al oricărui compromis”. Din nou, de dragul estetismului și perfecționismului, Platon cade înspre utopie și totalitarism. Chiar dacă criteriul nu mai e unul exterior, genealogic, conducătorul preia puterea absolută, legile sunt doar un substitut al deciziei autoritare, ca în exemplul în care medicul lasă prescripții în perioada cât lipsește, dar le poate schimba când revine. În lipsa altui
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
clasei dominante care e închisă în interiorul unui perimetru determinat de controlul total asupra educației și formării membrilor săi, accentul total pus pe statul autarhic în defavoarea individului. Într-un cuvânt, o apologie - seducătoare și subtilă, și tocmai de aceea primejdioasă - a totalitarismului; apoteoza unui Creon deopotrivă tiran și sofist. A doua obiecție este cea enunțată de Denis de Rougement într-un text exemplar: „Les options fondamentales de l’Europe” (publicat întâia dată în „Annuaire de l’IUEE” în 1957 și reluat în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
el, nu depinde de el, ci doar de mine. Și asta e de ajuns”. Din acest motiv, îmi este mai dor de Socrate decât de Platon, și nu vreau să seduc, ci să (mă) reduc (erotic). Platon, politica și spiritul „totalitarismului estetic” Sorin Borza Motto: „Cu toate că admir o seamă de lucruri din filosofia lui Platon, și nu doar din părțile ei pe care le consider socratice, ci mult dincolo de acestea, nu mi-am propus aici să adaug încă unul la nenumăratele
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se temea că „omul se naște și moare printre minciuni, printre diferite minciuni aparținând unor diferite sisteme ale minciunii”. E de înțeles în această perspectivă disponibilitatea lui Popper de a vedea în programul politic al lui Platon o formă de totalitarism cu accente reacționare. Mai fericită ne apare acceptarea ideii că gândirea lui Platon poate fi onest recuperată în orizontul a ceea ce Alain Besançon numea „jocul dublei realități”. Cultura pusă în circulație cu sprijinul implicit al puterii promovează un anumit „cifru
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și compasiune: ingrediente lipsătc "Individualism etic, raționalitate, empatie și compasiune \: ingrediente lipsă" Maria Bucur trăiește Între două lumi. Pe de o parte, ea poartă cu sine lumea românească din care a plecat la 17 ani, la jumătatea anilor ’80, când totalitarismul În forma comunismului naționalist ne intra adânc fiecăruia În puțina noastră privatitate. Pe de altă parte, ea poartă valorile, normele, instituțiile, practicile și teoriile celeilalte lumi, cea americană, În care s-a format ca specialistă În istorie. Impregnată de cea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
statului și a sferei publice, propuse de gânditorii contemporani lui Moldovan. Provocările cele mai semnificative la adresa ordinii parlamentare existente veneau din partea fascismului italian, a nazismului și a comunismului sovietic. Într-un studiu recent, Abbott Gleason dezvoltă un profil general al totalitarismului, pe baza analizei similitudinilor Între ideologiile acestor mișcări politice. Elementele care compun acest profil Își găsesc corespondenți În descrierea pe care Moldovan o face statului biopolitic. Atât statul totalitar, cât și cel biopolitic erau prezentate ca antiteze pentru statul liberal
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Făcăoaru 63. Conceptul lui Moldovan de stat biopolitic se apropie cel mai mult de acela de stat total, propus de filosoful german Carl Schmitt. În context românesc, cele mai multe similitudini le Împărtășește cu viziunea corporatistă a economistului Mihail Manoilescu. Studiul despre totalitarism al lui Gleason descrie filosofia lui Schmitt ca pe un demers precursor al ideologiilor totalitare ulterioare, mai dezvoltate și mai explicit orientate către aplicarea unor politici specifice 64. Autorul consideră perspectiva lui Schmitt statică, autoritară, chiar reacționară, prin comparție cu
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și se Îndreptau mai degrabă către alte țări. Banu recunoștea eficiența politicilor din Germania, dar sublinia faptul că succesul guvernului nazist În implementarea măsurilor coercitive se datora tocmai naturii totalitare a regimului 66. Observația sa implica o anumită evaluare normativă. Totalitarismul era un preț mult prea mare, având În vedere că România nici măcar nu se apropia de o astfel de structură și, de fapt, atmosfera generală, politică și socială, se opunea instaurării unui astfel de regim. Banu era convins de suficiența
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
o împrumută de la Hermann Schmalenbach (1922) și pe care el o traduce prin „ordine”, gândindu-se la ordinele de inspirație religioasă, cum ar fi, de exemplu, Ordinul de Malta (Duverger, 1951 și 1961, p. 149). Cel puțin în parte, emergența totalitarismelor poate fi interpretată, în acest fel. Într-adevăr, totalitarismul modern poate fi considerat ca desăvârșirea unui proces început prin intervenția unui partid de tip „ligă” sau Bund, într-un context de raționalitate liberală zdruncinată, în vederea restaurării (sau a proiecției în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
el o traduce prin „ordine”, gândindu-se la ordinele de inspirație religioasă, cum ar fi, de exemplu, Ordinul de Malta (Duverger, 1951 și 1961, p. 149). Cel puțin în parte, emergența totalitarismelor poate fi interpretată, în acest fel. Într-adevăr, totalitarismul modern poate fi considerat ca desăvârșirea unui proces început prin intervenția unui partid de tip „ligă” sau Bund, într-un context de raționalitate liberală zdruncinată, în vederea restaurării (sau a proiecției în viitor) a valorilor comunitare. Cu privire la aceasta, Duverger notează că
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
subordoneze libertatea personală statutului de cetățean al statului Leviathan? Epicur crede în contractul între indivizi consimțind la edificarea intersubiectivității libere. Cetățeanul atenian conduce comunitatea folosind constrângerea, autoritatea, poliția? Cel din Samos face apel la prietenie. Platon se află la originea totalitarismelor moderne îa se citi sau reciti textele lui Popper)? Epicur se află la originea rezistențelor dintotdeauna. La țară, departe de lume și de mârșăviile pe care le generează orașul - Horațiu își va aminti de ele, ca și Petrarca, de altfel
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
față de trup și de lume. Creștinii pregătesc întunecarea de aproape douăzeci de veacuri în comunitățile de iluminați răspândite cam peste tot în bazinul mediteranean; puterea romană le oferă, prin intermediul lui Constantin, Imperiul: împăratul se convertește în 312. Ei creează primul totalitarism concentrând toate puterile în mâinile oamenilor Bisericii care, în numele unui obscur și ipotetic răstignit născut la Nazaret - un sat a cărui existență este revelată de arheologie la trei secole după moartea î!) celui mai celebru dintre locuitorii săi...-, ucid, masacrează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
PLATONISM și gnosticism, propedeutica creștinismului, POLITICĂ cetățenie păgână, Constantin, convertire, și Eusebiu din Cezareea, lovitură de stat, democrație ateniană, Imperiu convertire, Donația lui Constantin, religia imperiului, Iustinian, justiție, lege a lui Dumnezeu, naturală, a oamenilor, lovitură de stat, Teodosie, codul, totalitarism, violențe autodafeuri, dispariții de lucrări, corpus cimic, corpus ciremaic, Democrit, Epicur, PSIHANALIZĂ acte ratate, denegația freudiană, idealul eului, inconștient, introspecție, lapsus, pulsiunea morții, sublimare, RELIGIE Apostoli, Matei, Petru, și banii, cler, dominator, inutil, convertiri, creștinism, catolicism moderat, comunități, cuceriri, epicurian
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ambelor părți în conformitate cu această recunoaștere (Williams, 2001, pp. 525-553). Concluzii Prima concluzie cu care am putea încheia se referă la cauzele războiului. Dacă într-adevăr natura regimului politic intern are consecințe în direcția reducerii (democrație) sau accentuării (autoritarism, dacă nu totalitarism) propensiunii către inițierea războiului, atunci este foarte posibil ca una dintre principalele cauze ale războiului - incertitudinea derivând din situația de anarhie - să fie șubrezită. Cu alte cuvinte, perspectiva păcii democratice este de așteptat să dezactiveze una dintre principalele cauze ale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de pe Glob) este unic. Conformarea la acest model se face în primul rând în privința cotidianului, apoi în corp și la comportament. Aici se trăiesc valorile, încă neexprimate, ale noii culturi a civilizației consumurilor, adică ale noului și celui mai represiv totalitarism care s-a văzut vreodată. Din punctul de vedere al limbajului verbal, se produce reducerea întregii limbi la un nivel comunicativ, cu o enormă sărăcire expresivă. Dialectele (idiomurile materne!) sunt îndepărtate în timp și în spațiu: fiii sunt constrânși să
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]