872 matches
-
uneori călca și ea acolo, la ore mici. Trebuia să se convingă cu ochii ei; privea trupurile zvîrcolinde, prinse, agonic, În orgasme devastatoare: ce bărbat putea să mai gîndească atunci, fie el și președintele Americii? - știa ea bine povestea cu trabucurile și stagiara; ce femeie se mai putea gîndi la copiii ei cînd, prinsă de același blestemat de orgasm, delira cîteva secunde? - asta se discuta tot mai des la TV, la radio, În reviste - În reviste, mai ales -, orgasm, orgasm, orgasm
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avioane personale, cu excepția actorului, care „împrumuta“ avionul studiourilor Warner Brothers „mai tot timpul. Și ai voie să fumezi Marlboro Reds la bord, de-a dreptul genial, nu-i așa?“ Bărbații începuseră să vorbească despre altitudine, și instrumente de bord, și trabucuri, și piața bursieră Nasdaq, care sunt probabil subiecte mult mai fascinante decât i s-au părut unei ignorante ca moi, fiindcă bărbații din New York nu par să aibă și altceva de discutat. Nimeni nu mai vorbea cu Julie, sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ia în serios sunt diamantele. Producătorul o bătu ușurel pe mână și-i răspunse: Nu așa te îmbogățești, drăguțo. —Ești atât de profund, îi replică Julie cu un sarcasm care lui îi scăpă, pentru că deja se reîntorsese la discuția despre trabucuri cu tipul cu afacerile imobiliare. Bărbații au continuat să ignore pe toată lumea mai puțin pe ei înșiși și avioanele lor cu reacție, așa că Julie, care are un talent teribil de a redirecționa atenția lumii asupra propriei persoane, spuse: Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu cea pe care am văzut-o când am ieșit pe poarta casei, nu cea a portăresei! Nălucire întâmplătoare? Dar care nălucire nu e așa? Care e logica vedeniilor? Cea a succesiunii figurilor pe care le alcătuiesc norii fumului de trabuc. Hazardul! Hazardul este ritmul intim al lumii, hazardul e sufletul poeziei. O, hazardata mea Eugenia! Viața mea, calmă, rutinieră, umilă, este o odă pindarică țesută din miile de nimicuri ale cotidianului. Cotidianul! Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
suna ceea ce se întâmpla în inima lor. Probabil. În realitate, nu știu. Nu eram nici Anita, nici Ursula. Într-o bună dimineață, Ursula a plecat înapoi în Englitera ei. Sub stejarul de la Gospodăria de partid am găsit o cutiuță de trabucuri Christinne of Danemark, dintr-alea cu care ne afuma ea în serile noastre în grup. În cutie, un chihlimbar care încălzea o bucată de argint brut, neprelucrat. Uneori cred că l-ai văzut. În clipele în care mi se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aplaudam măiestria. Șefului comenduirii îi mai sărise cureaua de la pantaloni cu încă un ochi din pricina mândriei ostășești. După ceremonii și concursuri de marineli, ne-au poftit la căpitănie. Bărbații într-o cameră largă cu fotolii rotative de birou: whisky, votcă, trabucuri, politichie, femeile în încăperea alăturată: fursecuri, licheur, Fanta, hai, cu bătaie, țigări Salem mentolate, discuții despre greutățile de soție de demnitar. Doamnele din jur ar fi vrut să vorbească cu mine, că așa era diplomatic indicat (soții lor voiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
șemineu și armchairuri stil victorian, cu peisaje ploioase, cu reguli ferme: prima țigară poate să fie aprinsă doar la 1.45 p.m. Doar profesorul de statistică, un bătrânel cu vechime de 40 de ani în locul cu pricina, are dezlegare la trabuc, doar el și oaspeții săi (I was one of them). Vezi povestea mea de pe malul lacului Leman, una din primele ieșiri de tip : lux schwitzerian. Mie însă nu îmi era frică de întoarcere, în sensul reputației, ba deloc. Există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în oraș. Oamenii respirau și călcau pe timp. Mioara îl strângea în cutii de chibrit. Îl va duce cu sine. Faldurile nopții le va duce cu sine. Ziua dilatată la lungimea anului, soarele încăpățânat de a putrezi aerul cu jarul trabucului le va strânge cu grijă. Epuizarea înaltă a corului de la radio, cearta pentru un loc de dormit al greierilor în hrubele pământurilor le va lua cu sine. Fără îndoială, mantra fusese spusă greșit, pentru că Mioara se trezi exact acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a întors din Vegas. Josh își puse mănușile de cauciuc, ochelarii de protecție și masca de hârtie, apoi luă un cilindru de cincisprezece centimetri lungime cu aer comprimat și înșurubă fiola cu retrovirusul. Întregul aparat avea mărimea unui tub de trabuc. Fixă deasupra un con micuț de plastic, apăsându-l cu degetul mare. — Ia-ți PDA-ul. Și intrară pe ușa batantă, în zona animalelor. Mirosul puternic și ușor dulceag de șobolani le era familiar. Erau acolo cinci sau șase sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
problemă și, fericiți nevoie mare, la ieșire parcă ne ardea sufletul după o țigară, așa că am luat-o pe o străduță paralelă cu strada principală, mai puțin luminată și la rădăcina unui copac am început să sugem cu poftă din trabucuri. Unul dintre noi zice deodată: „Șase! Vine Zablău!”. Parcă ne-ar fi pălit cineva cu leuca în cap! Era unul dintre cei mai severi profesori din liceu. Să fugim n-avea rost, țigările degeaba le-am fi palmat că oricum
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de făcut nimic special: trebuie să defilez țeapăn prin fața lor, purtând pe rând, În ordinea gradelor militare mantalele confecționate, În timp ce ei Își beau cafeaua și trag din trabuce scoțând fumul parfumat pe nări, cu fețele Împietrite. După ce și-au fumat trabucul și au băut cafeaua, mă Îmbrac din nou cu fiecare manta În parte, timp În care trebuie să mă apropii cât mai mult de ei. Atunci, ca la un consult medical, sunt cercetat, pipăit, palpat, mirosit, Întors pe toate fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
strecor într-un scaun, scot la iveală aceste câteva articole scrise și cer o șansă. De fapt, azi e programată o altă întâlnire. ― Jemima, spune redactorul-șef, rezemându-se în scaun. Își pune picioarele pe masă și pufăie dintr-un trabuc. ― De ce-ai vrea tu să fii reporter? ― Păi nu vreau, spun eu, abținându-mă să nu-mi dau ochii peste cap, pentru că de fiecare dată când intru aici, se pare că avem aceeași conversație. Vreau să scriu articole de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
doamne afară din sufragerie. Strickland a închis ușa în urma ei și, deplasându-se către capătul celălalt al mesei, și-a luat locul între marele avocat și funcționarul guvernamental. Ne-a trecut din nou sticla de Porto și ne-a oferit trabucuri. Avocatul a lăudat vinul excelent, iar Strickland ne-a spus de unde l-a procurat. Am început să trăncănim despre recoltele de vinuri și despre tutun. Avocatul ne-a povestit un caz în care era angajat, iar colonelul ne-a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
într-un costum kaki destul de soios și nici mâinilor lui nu le-ar fi stricat să mai fie spălate din când în când. — L-am cunoscut bine pe Strickland, mi-a zis lăsându-se pe speteaza scaunului și aprinzându-și trabucul pe care i-l oferisem. Datorită mie a ajuns pe insulele astea. — Unde l-ați cunoscut? l-am întrebat. — La Marsilia. — Dar ce făceați acolo? Mi-a zâmbit slinos: — Cam trăgeam targa pe uscat. Înfățișarea noului meu prieten sugera că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acest articol. Începu să se învârtă pe lângă o cârciumă în căutarea chiștocurilor și mucurilor pe care le aruncaseră clienții de peste noapte. — Hei, în pipă am fumat eu și amestecuri mai proaste, adăugă el dând filozofic din umeri în timp ce lua două trabucuri din tabachera pe care i-o întinsesem și punându-și unul în gură, iar celălalt în buzunar. Din când în când mai câștigau ceva bani. Uneori venea vreun vapor cu poștă și căpitanul Nichols care făcuse cunoștință cu pontatorul izbutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
zis nimic, iar Alex Carmichael a continuat pe un ton meditativ: Bineînțeles că ar fi o ipocrizie din partea mea să pretind că regret ce a făcut Abraham. La urma urmei numai eu am avut de câștigat. Și pufăi alene din trabucul Corona pe care îl fuma. Însă dacă n-aș fi fost implicat personal, mi-ar fi părut rău de această pierdere. Eu cred că e o prostie ca omul să-și rateze astfel viața. Mă întrebam dacă Abraham chiar și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ușoară și văzu că Ata e întinsă pe jos și suspină aproape fără zgomot. — Ata! strigă el. Ata! Ea nu-l băgă în seamă. Din nou duhoarea aceea înfiorătoare îl făcu aproape să leșine și trebui să-și aprindă un trabuc. Ochii i se deprinseră cu întunericul, și acum îl cuprinse o senzație copleșitoare privind pereții pictați. Nu se pricepea deloc la picturi, dar în astea era ceva care-l impresionă extraordinar. Din dușumea până-n tavan pereții erau acoperiți cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
într-o pasiune asemănătoare celei a vânătorilor de vrăjitoare. Asta pentru că, așa cum remarca William James, singurul leac pentru patima alcoolului este patima religioasă. Ajuns în acest punct cu relatarea, profesorul cel dolofan făcu o nouă pauză. Scoase din buzunar un trabuc Mahawat, dintre acelea deosebit de populare prin anii șaptezeci. Îl puse în gura-i mică și rozalie și îl aprinse cu bricheta aurie Dunhill. Precipitările și pauzele din care îi era construită povestea se potriveau atât de bine cu expresia-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
prost... Profesorul ăsta efeminat și sardonic, cu povestea lui amuzantă, deși neplăcută... La naiba, era prea bun ca să fie autentic. Luminile din vagon se stinseseră, ne opriserăm din nou, iar un Intercity 125 trecu în viteză pe linia principală. Vârful trabucului licărea în întuneric. Profesorul își curăță gâtul de o flegmă groasă și continuă. Dave 2 credea el însuși asta. „Am norocul să fiu - scuzați expresia - un împuțit. Da, sunt norocos că sunt așa. Și vreți să știți de ce? Pentru că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să-i mulțumiți! Precizare importantă: în acea sferă e bine să încorporați în mod vizual TOATE aspectele legate de acea dependență. Luând cazul exemplului meu cu țigările acolo ar fi bine să înglobați și tutunul frunzele de tutun eventual pipa, trabucul, narghileaua etc. deci pe cât posibil cam tot ce ține de domeniul respectiv. Încercați să fiți cât mai exhaustivi ca să spun așa, deoarece efectul este mult mai bun astfel. Modalitatea de a te ruga către Arhanghelul Gavriil timp de 10 zile
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
dar eu eram udă și durerea a durat doar o clipă și a fost dulce. Mi-am zis: sunt o pulă, sunt toată o pulă. Mai târziu, în timp ce ea era întinsă lângă mine pe cearșaful de satin, am fumat un trabuc și mi-am terminat șampania, cu gândul la ce înseamnă să trăiești bine. Într-un fel, cred că într-adevăr vreau să trăiesc bine. Dar cu ce preț? În adâncul ființei mele sunt un tip cu adevărat fericit. Se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aflau din întâmplare sau uitate pe acolo utilajele standard pentru o atare operație. Din întâmplare mi-am uscat mâinile pe unul din pliurile prosopului pufos, după care era cât pe ce să-i trag o pișare în uriașa cutie cu trabucuri. Plante, pământ, natură, viață - toate articole de mare preț aici în New York. Într-un târziu am observat că un papagal zdravăn mă urmărea scârbit din colțul tavanului, cocoțat pe un fel de plantă agățătoare. Aerul era dulce, fierbinte, dens, bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
american, să înghită pe stomacul gol cele mai amare pilule, de la George Washington încoace. Nu destul, că pe sărăcuța doamnă vicepreședinte al SUA, Hilary Clinton, o durea capul, de la menopauză și de la escapadele zbanghiului ei de soț, care, doar cu trabucul mai liniștește și el câte-o damă, când iată, colac peste pupăză, mai apar publicate, precum mersul trenurilor și telegramele acestea, cică ultrasecrete, ale Ministerului de Externe. A pus pe bărbat-su, să-i cânte marșul la saxofon, ca să plece
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Și americanii, se știe că nu sunt prea duși de multe ori la biserică, așa că, nu vor în mod creștinește îndreptarea păcătosului, ci capul lui. Pentru ce a făcut el, răsuflarea în presă a dulcii povești de amor, folosind un trabuc din cea mai bună 36 marcă, cubaneză, dintre Bill Clinton și Monica Lewinsky, nu mai este decât un suav zefir la vreme de seară. Așa că, inimile diplomaților americani acum tresaltă, la vestea că acest individ e perfect reținut, și bine
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu colegii. Se întâlneau uneori cu ministrul de externe, Corneliu Mănescu, care avea popularitate mai mare decât președintele țării. Învârtindu-se pe acolo mereu, începuse ministrul săi recunoască din vedere. Într-o zi când a coborât din mașină a scăpat trabucul, care s-a rostogolit pe jos ei s-au oprit să vadă cum reacționează iar ministrul a sesizat că îl urmăreau. S-a aplecat și a ridicat trabucul, a suflat puțin peste el, a continuat să îl fumeze mergând mai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]