1,201 matches
-
neîndoielnic, nemijlociți urmași ai învinșilor de pe columna Traiană. Prea puținele inscripții descoperite din perioada anterioară ocupației romane, nu permit cunoașterea limbii vorbite de daco-geți, s-a putut deduce însă că limba dacilor nu era altceva decât un dialect al limbii tracilor, din marea familie a limbilor indo-europene, înrudită cu limba gracă și cea latină. Dar din cele circa 180 de cuvinte cunoscute, cele mai multe există în graiul nostru de azi, ca : moș, copil, prune, țarină, zestre, brânză, brazdă, barză, varză, zer, brad
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și pe ogorul stației de radioficare din Bârlad modificând cu bazaconiile proprii bazaconiile altora: „În planul emisiei centrului de radioficare din 15 martie 1964, la rubrica <<Răspundem ascultătorilor>> profesorul Ion Negru dînd răspuns la Întrebarea: <<De ce strămoșii noștri se numeau traci, geți, daci și apoi români?>> referindu-se la formarea poporului și a limbii române, arată următoarele: <<După cucerirea Daciei de către romani În timpul lui Traian și Decebal (101-105), are loc romanizarea limbii și a poporului român. Limba dacilor se pierde
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sunt selectați și ei după ureche, după misteriosul criteriu după care oamenii de televiziune consideră că unii „trec sticla“. În mod normal, respectivii ar trebui să se priceapă la subiectul pus în discuție, să fie buni vorbitori, să nu aibă trac în fața camerelor de luat vederi și să se comporte firesc. În opinia celor din televiziuni, prima cerință se află pe ultimul loc, ba chiar e facultativă. Dacă omul e slobod la gură, are o gândire din topor, ba mai mult
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
bine ca un străin de ecosistemul nostru să nu se amestece În el. Revenind la cele două culori ale Mărțișorului, nu știu să mai apară altundeva decât, sporadic, prin Grecia și Albania, adică pe unde și-au mai lăsat urmele tracii. Culorile apar Însă la o altă extremă indoeuropeană tradițională, În India, la fel de evident ca și la noi, dar nu materializate ci transcendentalizate În cele două canale, nadis pe numele lor, caracteristice dublului energetic al corpului uman, percepute tot ca alb
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
regesc, păstrând legătura lumii noastre fizice cu cea numenală. Dar a fost adorat Întotdeauna ca unul dintre animalele sfinte. Azi chiar e prezent, În atare ipostază, sub sfântul Gheorghe, de fapt un succedaneu al anticului Perseu, dar și al Cavalerului trac; cu suliță cu tot! Continuitatea motivului e firească pentru un popor sedentar și, Încă, ce-ar fi făcut toți trei cei amintiți acum, fără calul de sub ei? În paranteză fie spus, Gheorghe vine din gheorghios - țăran În grecește. Adică, pe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe cea a orgoliilor personale, sau a goanei după celebritate. Dacă în ședințele de la Pogor întâlnirile cu Celălalt se derulau într-o manieră informală, uneori alunecând în zonele "uliței mici", în cadrul prelecțiunilor se exersează întâlnirile tehnicizate, nu atât de plăcute (tracul fatal unor prelectori) dar, fără îndoială, cu urme mai adânci în ambele tabere: tabăra celui întâlnit și tabăra celui care întâlnește. Așadar, de la un registru de natură "terapeutică", un fel de extirpare a neliniștii cotidiene și a grijilor de tot
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
vorbeau limbi diferite. Este firesc să ne imaginăm că încă la prima generație, cea a cuceritorilor și cuceriților, interlocutorii trebuie să fi făcut eforturi pentru înțelegerea și adaptarea reciprocă a limbilor lor, care aveau multiple elemente comune. Colaborarea latinilor cu tracii în activitățile sociale și în familie a dus la acomodarea reciprocă a limbilor astfel că în generațiile următoare nu mai vorbeau unii latina și alții traca. Ele au început să vorbească o limbă nouă sub toate aspectele: fonetic, derivativ, morfologic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Româna nu este latina populară mai mult decât italiana, franceza sau spaniola. Latina nu mai există niciunde ca limbă vie. Atunci de ce să presupunem că albaneza este limba ilirilor atestați de Herodot și că ea ar fi singura mărturie despre traci? Dacă latina nu ar fi fost scrisă, mărturie despre ea ar oferi trăsăturile comune ale limbilor romanice. În mod similar, despre existența în trecut a limbii tracilor mărturisesc cele patru cincimi de elemente nelatine ale limbii române - aparent slave, albaneze
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limba ilirilor atestați de Herodot și că ea ar fi singura mărturie despre traci? Dacă latina nu ar fi fost scrisă, mărturie despre ea ar oferi trăsăturile comune ale limbilor romanice. În mod similar, despre existența în trecut a limbii tracilor mărturisesc cele patru cincimi de elemente nelatine ale limbii române - aparent slave, albaneze, maghiare, turcice. Toate aceste serii de aparențe converg, împreună cu aparențele latine, la baza traco latină din jumătatea de est a Europei. Limba română este un fenomen istoric
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
naturii unice a omului și a limbajului său. Pe parcursul îndelungatei istorii a omenirii contactele dintre populații de dialecte și limbi diferite au avut rezultate din cele mai diferite. În ce privește problema noastră, cert este că romanii nu i-au desființat pe traci ca populație și limbă: o confirmă lexicul nelatin, ca să spunem așa, al limbii române. Pentru a realiza participarea autohtonilor la constituirea limbii române, pentru a înțelege coincidențele și apropierile limbii române cu celelalte limbi din estul Europei și din spațiul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că au făcut bulgarii de la Volga venind peste slavii din sudul Dunării și dându-le un nume. Nici francii nu pot fi eponimi pentru francezi întrucât numele lor (cf. Flandra, Olanda) au - ca și galii cu celții, germanii cu alemanii, tracii cu fracii și cu vlahii - o bază comună în epoca preindoeuropeană, când coagularea etnolingvistică era precară și caducă. Inițial spațiul numit ulterior grecesc se numea Ellas, ados, iar Ellan, anos, însemna „elin, grec”, dar și „străin, barbar”; la Plinius Alani
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
la olat (provincie, regiune, ținut, teritoriu; moșie). Noua stăpânire instaurată de Roma în teritoriile cucerite este succint caracterizată de Miron Costin prin cuvintele: cineș domnul cu olatul său. Cuceritorii romani au schimbat, la nivel administrativ, pe proprietarii pământurilor. În locul autohtonilor traci, numiți și fraci (dacă înlocuim pe r cu l ajungem la flaci), au fost instalați stăpâni și domni latini, calitatea de latifundiari a consulilor, proconsulilor și a altor persoane din administrația provincială romană fiind marcată prin flaccus. Istoria romanilor este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acest imperiu roman a dus la diferențierea treptată în cadrul uniei a două etnii principale: pe de o parte vlahii, care alcătuiau romanitatea orientală, unită prin latinitate și creștinism, pe de altă parte slavii, care au persistat în tradiția mitologică a tracilor. Latinizați incomplet și în proporții diferite, indoeuropenizați însă ca expresie lingvistică, slavii și-au păstrat în măsură preponderentă arhaismul etnic șí prin respingerea creștinismului în epoca de prim avânt al acestuia. Ei încep să se creștineze în a doua jumătate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de prim avânt al acestuia. Ei încep să se creștineze în a doua jumătate a secolului al IX-lea, iar procesul creștinării lor reflectă adâncirea contradicției între catolicism și ortodoxism. La cronicarii polonezi, sciții și sarmații sunt alte nume pentru traci. Cronicarul Grigore Ureche folosește pentru locuitorii Daciei numele de sciți: „Hatmanul râmlenescu ce l-au chemat Flacus au bătut războiu cu sțitii pre aceste locuri”, dar respinge numele Sciția pentru Moldova din cauza dimensiunilor teritoriale. „Vor unii să zică Moldovei c-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de notat că istoricii ecleziastici și repertoriile științelor religioase ignoră total rolul pe care textele slave îl atribuie Sfântului Andronic.” Neînțelegerea caracterului evolutiv al fenomenelor etnolingvistice a creat impresia incompatibilității dintre latini și traci, dintre latini + traci și români, dintre traci și slavi, dintre populațiile atestate în antichitate și grupările etnice de la ieșirea din evul mediu. Această neînțelegere rezultă din următorul text al lui Al. Philippide: „A existat părerea, foarte răspândită altă dată, mai ales la învățații slavi, cum că anume
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din evul mediu. Această neînțelegere rezultă din următorul text al lui Al. Philippide: „A existat părerea, foarte răspândită altă dată, mai ales la învățații slavi, cum că anume slavii au fost autohtonii peninsulei balcanice și ai regiunilor limitrofe, și că tracii, ilirii, panonii erau slavi. Ea este trecută astăzi în rândul poveștilor care nu merită nicio atenție, macar că tot mai apar din când în când susținători ai ei. Alături însă cu dânsa apăruse o alta, mai moderată, anume că înainte de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mai apar din când în când susținători ai ei. Alături însă cu dânsa apăruse o alta, mai moderată, anume că înainte de invazia cea mare a slavilor aceștia se stabilise deja în considerabil număr pin unele teritorii ale ilirilor, panonilor și tracilor din răsăritul Europei, astfel că, atunci când au venit slavii în invazia lor cea mai de pe urmă și cea mare (în al doilea ori în al cincilea secol d. Hr., după cum e părerea unora ori a altora), au găsit prin acele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
slavă autohtonă” (OR, I, p. 322 urm.). La Herodot apare pentru scythes forma paralelă scolotes. Cu ambele cuvinte (de fapt unul singur în pronunții diferite) grecii denumeau pe vecinii lor nemijlociți. Tot aceștia mai sunt numiți perși, parți, pelasgi, peucini, traci, fraci, flaci etc., toate nume cu bază primară comună, exprimând ideea de „alții, cei de acolo, cei care nu sunt cu noi, străinii, separații”, adică elinii, ilirii, alanii etc. Grecii și romanii pronunțau skythes, Skythia. În Cronica universală, datată ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acela, acesta”, in-, an-; în slave ino „mono”, arm. anetc. În această serie se înscriu și ban, pan, han, hun, bina, partea a doua a unor cuvinte ca ju-pân, stă-pân, cio ban ș.a. Cuvintele din urmă confirmă faptul că la traci șeful unei unități teritoriale era panul, banul, iar țara respectivă se numea bănia sau pănia. Cf. Pania, Spania, Ispania, Hispania. Bănia ca teritoriu și centru administrativ este sinonimă cu Unia, pe care o întâlnim și în Pan-onia. La Plutarh (sec
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care doar latinitatea (artificială) ar fi ieșit intactă, adică așa cum era în antichitatea cultă. Și fiindcă, în virtutea aceleiași concepții statice despre limbă, se pune semnul egalității între ilirii atestați de Herodot - aceștia fiind de fapt populație de aceeași factură cu tracii, și aceștia menționați de istoricul grec - și albanezi, se apreciază că doar albaneza mai poate furniza date lingvistice despre substratul limbii române. Așa se explică faptul că cercetătorii admit ca elemente de substrat numai pe acelea pentru care pot fi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pierit. Această îngustare a orizontului istoric se petrecea în 1862, la numai doi ani de la lucrarea entuziastă despre daci, când Hasdeu publică studiul Luca Stroici, părintele filologiei latinoromâne, lucrare în care pericolul ca slavii să fie recunoscuți ca descendenți ai tracilor, aidoma românilor, blochează gândirea istorică a marelui erudit. Hasdeu a teoretizat o atitudine intelectuală eronată față de componenta autohtonă a limbii române, ceea ce a diminuat până la limita anihilării valoarea muncii lui titanice, înfundând perspectiva științifică a cercetării istorice. Posteritatea nu-și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
substantivală derivată de la forma adjectivală și posesivă (m-ții) Vranč(ei). Basarabia. Cuvântul este discutat amplu de Hasdeu cu scopul de a demonstra originea lui ca nume al Munteniei, de la “dinastia Basarabilor”, și lipsa oricărei legături etimologice a lui cu tracii besi (p. 94 urm.). Mușat ca nume al dinastiei domnitoare în Moldova este considerat de Hasdeu “o simplă scurtare a adjectivului înfrumușat sau mușat” (p. 122 urm.). Vlad, nume al unor voievozi munteni: un Vlad, pomenit la 1396 ca voievod
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lui Ludovic, răposatul crai al Ungariei, căsătorită cu Vladislav craiul Poloniei, dar rămasă “moșteană a crăiei Ungariei” (Vezi Icr, p. 108 urm.). Cuvântul apare și sufixat (vlădică), și în compusul Vladimir etc. El își are originea în organizarea statală a tracilor. Dacă vlad era stăpânul, vlada era zona stăpânită, puterea, ca și olatul, oblăduirea, cu derivatul vladnic “puternic”, de unde și vrednic. În forma vodă miezul lichid s-a pierdut, iar omiterea consoanei din deschidere a dat pe ot ca titlu de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și toate cele trebuitoare la gospodărie, țăran cu stare, mic proprietar, econom; 3) Om care știe să-și administreze bine gospodăria (DA). În lituaniană gaspădorius se folosește ca sinonim pentru šeiminiñkas “stăpân”. Ca zeitate supremă, echivalentă lui Zeus și Jupiter, tracii îl aveau pe Zamolxis. Apariția acestuia s-a produs înainte de Herodot (sec. V î. Hr.) în timpul căruia tracii geți “la fiecare cinci ani aruncă sorții și întotdeauna pe acela dintre ei pe care cade sorțul îl trimit cu solie la Zamolxis
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-și administreze bine gospodăria (DA). În lituaniană gaspădorius se folosește ca sinonim pentru šeiminiñkas “stăpân”. Ca zeitate supremă, echivalentă lui Zeus și Jupiter, tracii îl aveau pe Zamolxis. Apariția acestuia s-a produs înainte de Herodot (sec. V î. Hr.) în timpul căruia tracii geți “la fiecare cinci ani aruncă sorții și întotdeauna pe acela dintre ei pe care cade sorțul îl trimit cu solie la Zamolxis” (Herodot 210). Acesta, adică Zamolxis, renumit prin șederea sa în subterană timp de trei ani și reapariția
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]