980 matches
-
proză abuzivă. Procedeul onomastic al autorului ține de strategia caragialiană a numelor proprii din comedii și schițe, sugerând nu doar extracția lor socială, apartenența la un grup, ci și caracterul, nivelul intelectual ori filosofia intrinsecă de viață. Benignul existențial, derizoriul, tragicul intempestiv definesc substanța acestor proze fără metafizică, fără fior mistic, fără mister, dar colorate vioaie, brutal-realiste, chiar naturaliste pe alocuri și convingătoare ca ’’respirări ’’ vitale. Autorul scrie cu lejeritate despre oriceîi cade sub ochi și în oglinda memoriei afective, consemnând
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
stătea gătită școlărește. Atunci a primit vestea. Nu concepea că i se pot întâmpla ei astfel de lucruri. Vorbele de felul „Timpul trece repede”, „Nu plec de tot”, „După aceea o să fie bine” cu care mama încerca să mai atenueze tragicul situației, aveau efectul invers decât cel dorit. Cum să treacă timpul repede? Atunci când a fost plecată trei săptămâni la spital, a crezut că o să moară de durere. Cum adică după aceea o să fie bine? Ei îi era foarte bine așa
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
speră să vină consumismul.. Protestul din priviri este cel mai expresiv. Și nici nu poate fi inculpat penal. Reușita unei călătorii depinde de bagajul spiritual cu care plecăm. Când e sacru, focul nu are fumuri. Numai optimiștii pot pipăi limitele tragicului. Avem straturi de scepticism. Dar și pete de speranță. Întâmplarea favorizează, nu semnează descoperiri. Dimineața tușesc mai ușor. Pentru că exersez toată noaptea. Civilizația este un conglomerat de pofte, mai mult sau mai puțin emancipate. De regulă, după exploratori apar și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că oamenii nu mai au ce pierde. Ironia se infiltrează în amabilități. Zeflemeaua este ruda impertinentă a umorului. Gafele mărunte sporesc zona de pitoresc a marilor personalități. Fără simțul umorului, inteligența devine rigidă, casantă chiar. Zeflemeaua poate împinge chiar și tragicul în derizoriu. A evoluat și râsul. A devenit rânjet. Ironia trebuie să gâdile, nu să muște. Plăcerea de a ironiza e sublimă. Până când încep să curgă consecințele. Și eu mă gândeam să înalț niște piramide. Dar aud că mi-au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
unic - omul. Umorul și capacitatea de sinteză sunt însușirile principale ale cărții. Virgil Cuțitarul. Vina de a fi moldovean i-a dat lui Vasile Ghica cele necesare pentru a tezauriza adevărate grăunțe de înțelepciune (sub masca râsului marcat de apăsarea tragicului) în sipetul spiritualității românești. Îl îndemn să persevereze, dar cu atenție : Când râzi de toți, ba și de zei, Chiar cu surâsuri migdalate, Să nu pățești precum Socrate : Cucuta nu e ceai de tei ! » Mircea Colosenco Fragmențelele ni se vor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Ei, ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii!.../ Am noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... Când Nineta mi-a legat de gât piatra simbolică a zodiei leului, o imitație de rubin, eram în brațele lui Morfeu, încercând să deslușesc tragicul tânguit al acelei zile: "Ei, ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii!... Am noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... A doua zi am văzut cadourile: statuete, statuete și iar statuete; statuete de ghips, de bâlci... Parcă se vorbiseră musafirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
decît discreția noastră ipocrită și sterilă. Cei mai mulți văd În ea o cabotină, neputînd depăși limitele unei logici comune sînt convinși că ea Își inventează cu obstinație situații limită pentru a deveni un caz, dar Birgit are o autentică vocație a tragicului Împins pînă la autodistrugere. Intuiește exact că drumul cunoașterii trece prin subterană. Spune adevăruri grave pe care nimeni nu e dispus să le audă, de aceea izolarea ei devine tot mai insuportabilă. Mă tem pentru ea. În ultima vreme mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de ea (mă rog de tine, /naște-mă - o imploră pe Galateea eul stănescian), Poetul își dezvăluie obârșia: Pe mine așa mă naște Arta. În chinuri. În grijanie! În orice zi! Inocența, spiritul ludic, un exacerbat simț al umorului escamotează tragicul, fără a ignora niciun moment contiguitatea acestuia, fiindcă, asemenea lui Proust, schimbând firește proporțiile, poetul român face din propria existență și din cea a celor apropiați un spectacol pe care-l studiază în toate resorturile lui, păstrând nealterată prospețimea privirii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Iisus Hristos, Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Sfinții Mucenici și Sfinții Părinți. Noi am propovăduit cuvântul și învățătura adevăraților creștini. Am primit osânda și moartea cu bucurie și o vom repeta mereu, ori de câte ori neamul și vitregiile vremii vor cere. În tragicul pătimirilor noastre lucrează sâmburele veșniciei și dorința ni-i faptă! Sufletul nostru este creația lui Dumnezeu. Să nu ne înstrăinăm prin fapte reprobabile, nedemne de obârșia noastră. Trăim timpuri întunecate! Să nu ne pierdem credința. Aceasta este replica mea la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cercetat fiece deget din ea. Și cred Că argintiul ei e argintul salivei de melc.” Mi se face pielea de găină, zice Arion. Și mie, zice delfinul. La care încep din nou să râdă amândoi, fiindcă pietrele nu au simțul tragicului la fel de dezvoltat ca, în ordine crescătoare, arborii, melcii, femeile, bărbații. De ce bărbații mai mult decât femeile? Au un cromozom altfel decât tot restul. Și chiar și cromozomul acela are un număr impar de brațe, față de ceilalți 45 care au câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pitorești cum ar fi plăcutul automatism de-a trăi fără scop și neliniștitoare pentru cineva privind acest bîlci de-afară, din ploaie, cel mai exact fiind surprinsă magica trăsătură care ne dă sens, lipsa de sens, absența ridicol inocentă a tragicului, naționalul lasă, dom’le, că n-o fi foc, chiar atunci cînd e, vezi scena cu incendierea caselor. Acum, nu că m-aș topi de dragul țiganilor, Însă linșajul presupușilor asasini ai unui român, Înjunghierea lor nefilmată, mi-a amintit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unui alt regn, se pare animal și Încă insuficient studiat, ce și-au pătat pînă și onoarea de specimen. Audiența ar fi, cum apreciam, colosală. Motivul este cît se poate de clar, banal, cunoscut chiar și la țară: nu sentimentul tragicului ne lipsește, ci eleganța. Minimul sentiment al ororii. Adică să fii Radu Ciuceanu și-n loc să scoți pistolul În fața telespectatorilor și să tragi În poetul național, fie și prin cărarea din creștet, un glonț razant măcar așa, din curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
primele experimente ale omului de la-nceputul secolului XX cu aripi de carton, elice și caschetă de biciclist Înspăimîntător picînd În cap din turnuri de doi metri, filmate live acum o sută de ani și tot de-atunci stîrnind rîsul, Împiedică tragicul să-și ia avînt. De exemplu, e dificil să mai iei În calcul posibilul pericol În care se găsesc personajele cînd, după o prăbușire cu icarul, Faye, aflată-n perioada de recuperare, se balansează pe-un scaun c-o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
capacității de supraviețuire ale țăranilor. Marea construcție națională datează de pe la 1850, perioadă în care războaiele de eliberare ale naționalităților de sub Imperiile rus și austriac erau conduse de Polonia și Italia... Românii au optat pentru o retorică a păcii și stabilității, tragicul izvorînd din denunțarea ororilor războiului și nu din sărbătorirea sa. Țăranul, strajă și victimă a armatelor care distrugeau satele, a impus o relație "trupească" cu pămîntul. Începînd de atunci, satul reprezintă o comunitate solidară, ca o armată organizată împotriva vîrtejului
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Destinul nostru fiind acela de a ne descompune odată cu continentele și stelele, ne vom plimba, ca și bolnavii resemnați, și pînă la capătul anilor, curiozitatea unui deznodămînt prevăzut, înspăimântător și zadarnic." Întîlnirea celor doi scriitori se realizează, poate, în recunoașterea tragicului, iar în cazul lui Cioran, într-o turbulență care-i interzice să-și aroge scepticismul în locul confortului intelectual. Cioran oferă publicului din România anilor '30, Pe culmile disperării (1934), Cartea amăgirilor (1936), Lacrimi și sfinți (1937) și Schimbarea la față
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de progres revoluționar în condițiile unei dependențe de străinătate care creează un sentiment de frică și de pericol. Scriitorul comunist contestatar, Miron Paraschivescu, ne-a lăsat jurnalul acestei perioade. Sînt pagini care vorbesc pe larg despre lipsa de măsură, despre tragicul și deșertăciunea unei opere despre care se știe că este mai mult mimetică și conservatoare decît mesianică și revoluționară: "De mai bine de un an resimt nevoia acestui jurnal, scrie el pe 18 octombrie 1952, care să fie un document
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
simțite când jocul părea încheiat și nicio reinterpretare a trecutului nu părea să-i mai poată schimba înțelesul. Julian Barnes reușeste performanța de se apropia, în timp ce stimulează subtil simțul pericolului, de o zonă dificilă și ușor de ratat, cea a tragicului. Într-o desfășurare narativă ce nu testează rezistența, ci ritmul accelerației, autorul britanic suprapune povești, intersectează voci și amplifică ecouri cu siguranța unui bun cunoscător al forțelor ce pot lansa romanul spre un destin durabil sau îl pot avaria iremediabil
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
poezia se păstrează aici intactă, ca într-o cochilie de cristal. "Dilemateca", anul IV, nr. 35, aprilie 2009 Etica suedeză În seria romanelor minore ale lui Philip Roth, Nemesis* are probabil cea mai evidentă intenție de a revela, în direcția tragicului, semnificațiile alegorizante ale unui destin colectiv marcat de o mare traumă. Spaima, neputința, teama de moarte sau Istoria absurdă și destructivă din romanele sale anterioare sunt reluate aici în perimetrul imediat al unui eveniment ce a marcat generații întregi de
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
limbajului, pe alocuri frust, violent, asociații insolite de cuvinte ori schimbări bruște de registru stilistic, „semnul notației proprii”, în opinia lui P. Constantinescu, apropie lirica lui B. de expresionism ori de suprarealism. Cetatea lui Bucur (1940) combină elementul anecdotic cu tragicul, ironia cu parodia, retorica și prozodia cântecului de lume cu imagini de factură expresionistă, în încercarea de a surprinde viața pestriță a capitalei bucureștene, o cetate-bâlci pitorească și plină de viață. Următoarele volume publicate în țară, inconsistente valoric, nu anunță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
cel de-al doilea își împlinește „legenda personală”, fără s-o știe poate niciodată, „pe ultima sută de metri”; își duce himera până la capăt, trăindu-și obsesiile asemenea eroilor kafkieni, până la ultima suflare, și ilustrând astfel într-un mod concret tragicul existenței umane. John Fowles - Iubita locotenentului francez Fuga de realitate - de la convenție romanescă la libertatea de sine „Nu există decât o singură definiție bună a lui Dumnezeu: libertatea care îngăduie altor libertăți să existe.” (p 113) După lectura unei cărți
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
citadină, Zâmbetul lui Enzo Terga, Sufletul pisicii, Dumnezeu adevărat...), Mircea Streinul (fragmente din romanul Drama casei Timotei), Laurențiu Fulga (Vânt de ianuarie), Mihail Chirnoagă, V. Beneș. Articole și eseuri dau Vintilă Horia, (O nouă înțelegere a fantasticului), Ion Frunzetti (Problema tragicului modern), M. Camilucci (Nevoia de poezie). Intervenții critice fac Al. Husar („Luceafărul” și „Meșterul Manole”), Ion Șiugariu (Titu Maiorescu, criticul), Mihail Isbășescu (Schiller estetician, Hans Carossa), Pericle Martinescu (James Joyce, Portretele lui Eminescu). Cronica literară este susținută de Mihail Chirnoagă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288097_a_289426]
-
ale luxului roman"89, însă această situație particulară nu beneficiază de nici un fel de "raționalism", neputând fi explicată din nici un astfel de punct de vedere. Publicul, atestă Chapman, "ales la întâmplare"90 din rândul cetățenilor americani, fără să întrezărească în tragicul eveniment vreo "miză" personală sau socială, "a asistat, pur și simplu, (manifestând adăugirea mea) o aversiune rece"91 față de scena pe care o privea. Următoarele două paragrafe (patru-cinci) ale discursului lui Chapman punctează încă un element esențial al "viziunii" despre
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
a gesturilor, stilizările aleatorii anatomice, împing imaginea picturală în zona paroxismului. Lângă genunchiul monstrului, o siluetă minusculă de femeie privește în pământ, așteptând resemnată sfârșitul. Astfel înțelegem cum contrastele de forme pot trece din zona decorativului plăcut, ilustrativ în zona tragicului tenebros. Arta lui Goya este un strălucit exemplu. * * * După naufragiul vaporului care-l purta în călătorie, Gulliver se trezește. „Când mă deșteptai, se făcuse ziuă, încercai să mă ridic, dar în zadar. Mă culcasem pe spate și m-am trezit
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
de a organiza suprafața prin contraste șocante, evocatoare, neobișnuite. La Goya, fiecare individ are un caracter precis conturat, care ne dezvăluie întreaga biografie a personajului. Există în opera sa elemente expresioniste care dau forță și accentuează sensul imaginii, în care tragicul și grotescul trăiesc în dialog. Artistul simte realitatea, evenimentele istorice și le găsește echivalent metaforic. Imaginile sale devin obsedante și te urmăresc mereu după ce le-ai privit. Majoritatea compozițiilor lui Goya se bazează pe un dialog de forme violent contrastante
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
a tinereții, spre final, exteriorul devine sufocant, poeta simțindu-se captivă într-un Univers pe care nu îl înțelege, în care nu se regăsește, dar, mai ales, contra căruia nu mai are puterea să lupte. Și în acest lucru stă tragicul. S-ar spune că Ana Blandiana este un Treplev cehovian, căutător permanent, al absolutului, stângaci, din păcate, în crearea personală a acestui absolut, până la denegația lui din final, când se sinucide. Ne propunem să îmbinăm, în cele ce urmează, analiza
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]