3,911 matches
-
acest scandal al adorării crucii, "nebunie" pentru înțelepții acestei lumi, spunea apostolul, sau excessus monastic, a devenit un element structurant al civilizației occidentale. Pentru unii, acesta este chiar soclul ei incontestabil. În consecință, nu este legitim să ne întrebăm dacă transele contemporane sau toate excesele care punctează viața societăților noastre nu sunt, pur și simplu, indiciile cele mai sigure ale unei culturi în gestație? Modulările actuale ale acestei ebrietas antropologice, ale acestei beții care sfredelește în mod regulat corpul social. Răsturnând
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ale originii. Ilustrări, pentru a relua expresia lui Merleau-Ponty, ale unui "geniu perceptiv deasupra subiectului gânditor"46. Uimitoarele și, uneori, îngrijorătoarele triburi postmoderne pun accentul înainte de toate pe semnificația transpersonală a vieții. Aceea a instinctului, aceea a unui "psyche obiectiv". Transele muzicale, violențele sportive, căutările riscului, de la bandele de motocicliști la cele ale licenței sexuale dezlănțuite, toate acestea pot fi considerate ca o "hipotipoză", o prezentare tipică a "caracterelor esențiale" care dau formă în profunzime faptului de a-fi-împreună sub toate modulațiile
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ridiculizăm, să vituperăm, ci să înțelegem această (re)naștere care pune în relație umbra și lumina, binele și răul. Când acest bad boy pe nume Eminem cântă: "nu sunt aici pentru a salva lumea", obține adeziunea spontană a "fanilor" în transă, surescitați de un ritm muzical sacadat. Dar nu este el oare, în acel moment, personificarea anticei figuri a lui Hermes, zeu al comerțului și al hoților, zeu al iluminării și ghid al Misterelor, figură a alchimiei în care spiritul divin
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
se crede acesta din urmă: ,,Iubito, voi muri! Astă-seară ne batem, scumpa mea! Mă îngrozesc la gândul de-a nu te mai vedea, Iar dragostea mă frige! Însă o astfel de identificare emoțională tinde să devină colectivă. Și în multiple transe "fanii" ajung să comunice cu eroii lor sportivi, muzicali, religioși, politici sau chiar intelectuali. Făcând aceasta, ei eliberează acest substrat care este inconștientul colectiv, care, din când în când, se manifestă în "figuri emblematice" care cristalizează așteptările, dorințele, fricile și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
monos: singur) este tocmai aceea de a fi unit structural cu catolicitatea, cu lumea în totalitatea ei. Și asemenea imaginii melodiei tânguitoare a cântului gregorian care îl sudează pe monah la comunitatea sa, ritmul sincopat pe care îl regăsim în transele contemporane și în diversele aglomerații are cu siguranță aceeași funcție. Există deci participare la un ansamblu mai vast. Persoana solitară este nimeni. Sau, mai bine, o persoană nu este nimeni. Este o purtătoare de voce (per sonare), a unei voci
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
existență la care cunoașterea umană a avut acces), pentru explicarea tuturor celorlalte domenii ale existenței, fiind caracteristică prin ideea de suflet, care a apărut din încercarea omului primitiv de a explica o serie de experiențe ca aceea a viselor, a transei și a morții. Specific jocului sportiv devine, cel puțin ca ideal, comportamentul corect, altul decât în conflictul uman luptă individuală, război devenită competiție cu fairplay. Fairplay semnifică în sport îmbinarea dintre o întrecere umanistă și una războinică, în care intervin
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
univers închis, în care se simte afundat în spaimă /ca într-o cochilie de melc, astfel încât până și sentimentul, în general, salvator, iubirea, se estompează treptat: Tot mai abstractă ești iubita mea. Spaime ce devoră, un strigăt /din abisurile în transă ale cărnii etc. sunt imagini-coșmar, întrupări ale aceleiași disperări în fața sfârșitului, când smârcuri cresc în mine... Această terapie prin spunere (îmi privesc în fiecare clipă moartea în ochi / când nu o simt pe aproape mă înfior la gândul / că nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
îndelung păstrate (care dintre ei adoră mirosul de iarbă proaspăt tăiată, teii, sulfina, mirosul frunzelor arse și al casta nelor coapte, cine-și închipuie leonardește bătălii celeste pe harta crăpăturilor din tavan și-a varului de pe pereți, cine atinge în transă catifeaua, inul, mătasea, brocartul, dar și oțelul lucitor și ebonita rece, cine se mbată cu mirosul de lămâiță, mosc, lavandă, nisip încins, oregano, cine adoră orăcăitul broaștelor pe malul apei dimineața, suspină la trilurile privighetorilor, leșină la aroma cafelei, la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și Croația) ori măcar de-un Nesebar, un Veliko Tîrnovo, că tot îmi face ritmic poftă Vintilă Mihăilescu, povestindu-și dilematic suavele îndulciri levantine. Din 1990 încoace am tot umblat, ce-i drept, pe-Afară, dar niciodată cu patimă, în transă, cu sentimente ulti mative. Eurocentric și balcanofil, anti-exotism, non-asiatic și anti-ocean, credeam doar că am dobândit, în fine, încă una dintre minimele cerințe de igienă mentală ale intelec tualului care se respectă. Și pe care generația lui Maiorescu, de pildă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
când, după 1900 și 1912, a venit și 2011. A doua mirare a venit dinspre Tania, pe care au auzit-o apelând cu ton dulce 112-ul, leit ca glasul crainicei de pe aeroportul Orly, când anunță avioanele. Intrasem ușor în transă, la ideea că pu team să fiu eu, la fel de bine, victima... („Vezi cum te lucrează și aici vanitatea?!“ mi-ar șopti Irina Margareta Nistor, precum șarpele Kaa.) Apropo: scriu rândurile astea din două motive: 1) ca să vă povestesc câte nerozii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de a cărui ingenuitate dezarmantă m-am atașat numaidecât!) la întâlnirea cu publicul din Sala Unirii: cu ce sentiment, cu ce senzație, în ce stare scrieți? Firește, suava cititoare aștepta mărturisiri la nivelul enthousiasmos ului de altă dată: scriem în transă, în delir, cu gândul la dialogul cu Tradiția, la nemurirea sufletului etc. Când colo, noi scriem sub presiunea edito rului, a banilor, a dead line-ului blestemat de la gazetă, a gene roa selor burse elvețiene, germano-vieneze ș.a.m.d. Una
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
adevărată mafie oraculară ce conta pe credulitatea pelerinilor. Dimpotrivă, mi-au sporit nedumeririle. În fond, de ce Pythiile trebuiau să fie, neapărat, analfabete? Oare zeilor nu le place să comunice prin intermediul unui om cult? Și de ce vorbea, fără șir, Pythia în transă? Cumva fiindcă zeii nu se pot exprima decât incoerent? Dacă divina lor bolboroseală trebuia tradusă într-o limbă inteligibilă, înseamnă că vestita claritate greacă nu e decât o ambiguitate coborâtă de la nivelul originar, divin, la acela explicit, tălmăcit, omenesc? Mi-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Gerard de Nerval). Am suferit cu David Copperfîeld și cu tânărul Werther, am convorbit cu fostul călugăr franciscan, Rabelais, dar treceam de la Hegel la Zola și de la discursurile lui Cicero la un Louis Dumur, cu o dezinvoltură de ignorant în transă. Căci marea șansă a acelei aventuri, ca ea să arate cum a arătat, a fost tupeul de a socoti accesibil orice. Altminteri cum aș fi putut să-i amestec pe Nietzsche cu Casanova sau pe Montaigne cu Bacalbașa? Noapte de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
neamului meu Și-i cânt bucuria și-amarul” R: Unii cred că poetul, mai ales dacă e vorba de un poet mare, dotat cu geniu și har, intră (în momentul când scrie) într-un fel de (haideți să-i spunem) transă creatoare; se vorbește insistent de o taină a credinței, chiar de un miracol al scrisului, se mai spune că inspirația, muza, ar veni doar într-un fel de vis... ... tic-tac, tic-tac, tic-tac... Îmi simt capul greu ca o cărămidă. Nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
unii cu priviri răutăcioase, peștișori în albastru electric, alții cu aripioare roșii și negre, alții verzui-azurii. Am ajuns apoi într-o peșteră uriașă, o sală de bal cu bolți înalte, formată din umbre albastre unde pești uriași pluteau ca în transă. Barcagiul scoase capul deasupra apei. - Mă duc să aduc barca. Așteaptă-mă aici, îmi spune el în engleza lui “de baltă”. M-am îndepărtat înotând. Peștișori mulți veneau după mine cu o curiozitate nemaiîntâlnită. M-am așezat pe o dală
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cu nimic, uitând totul în afară de această clipă, cocorii din zori încep să danseze. Să danseze așa cum o fac de când râul nici măcar nu apăruse. Fratele ei avea nevoie de ea. Gândul o proteja pe Karin în noaptea străină. Conduse ca în transă, pe serpentinele lungi, spre sud, pe Nebraska 77 venind dinspre Siouxland, apoi spre vest pe 30, urmând drumul prin Platte. Drumurile laterale erau impracticabile, în starea în care era, zdruncinată încă după vestea năucitoare primită prin telefon, la două noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
branșat la respirația lui. Pur și simplu o irita când îl vedea atât de liniștit și de departe. Se simțea părăsită, de parcă toate problemele ei cu Mark erau doar niște obstacole în calea transcendenței lui Daniel. Nu stătea niciodată în transă mai mult de douăzeci de minute o dată, cel puțin după ceasul ei. Dar pentru Karin, asta amenința întotdeauna să se transforme în eternitate. —Ce aștepți de la asta? întrebă ea, încercând să pară detașată. —Nimic! Vreau să mă ajute să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
își trage îndărăt de obraji cu palmele. Nu mai face așa. Arăți ca un hoț de bancă d-ăla cu ciorapi de nailon pe față. Dar ea nu-l aude. Rătăcește pur și simplu dintr-o cameră în alta, în transă, arătând spre lucruri invizibile. Canapeaua verde-vomă, televizorul cu urechi de iepure, colivia papagalului. Știe tot și reînvie tot cu o asemenea durere hipnotică, încât ori e cea mai mare actriță din istorie, ori chiar i s-a transplantat o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
isteț ce controlează toată atmosfera. În cerul ei dacă mă sui, oricât de repede sau lent, trăiesc cel mai familial prezent și nu dau socoteală nimănui. Căci nimeni nu-nțelege și nu vrea să știe ce s misterele-armoniei, ce-nseamnă transa poeziei când toate zările-s, la ea în șea. 1977 Rămâne visul Această de nespus visare la un copil a dat în rod și de atunci mereu îl rod atâtea semne de ntrebare... Cum se prefac mugurii-n foi culori
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
țipătul acela. Poate că era adevărat. Categoric, tot ce era viață În clădirea aceea a Încremenit - acolo unde cu o clipă Înainte răsunaseră vuietul și loviturile mașinilor de nituit, zăngănitul manivelelor, ciocănitul dulgherilor, se lăsase acum o liniște ca de transă cataleptică. Deasupra străzii, delicate și pustii sub cerul albastru, se legănau două bare metalice agățate de lanțuri, dar toate mașinile se opriseră. Omul care dădea semnalele se aplecă, privind fix, cu mîinile Încă Întinse În semn de avertisment către tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a Înghițit un narcotic, zise: „Cum? Al patrulea? Al patrulea?“, deși nu-i vorbise nimeni. Apoi Își trecu Încet peste frunte mîna firavă, cu un gest aproape gînditor, oftă istovit și Încet, ca un om care-și revine dintr-o transă sau de sub puterea unui drog, și o porni nesigur mai departe... Atunci am văzut pentru a treia oară moartea În oraș. Mai tîrziu, lucrul pe care aveam să-l păstrez viu În amintire În legătură cu aceste trei morți, spre deosebire de cea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nișa din fața liftului era un scaun și o plăcuță pe care scria INFORMAȚII. în timp ce se îndrepta spre ghișeu, simți cum aerul îi opune rezistență ca o gelatină transparentă. Oamenii de pe bănci aveau și ei o înfățișare statuară și păreau în transă, de parcă ar fi fost congelați acolo. Orice gest era istovitor - și ar fi fost la fel, dacă s-ar fi întors. Ajunse la scaun, se prăbuși acolo și stătu drept, dar picotind, pînă cînd cineva păru că țipă la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cretinule, du-te de cumpără vinete sau plimbă-te pe stradă sau du te, dracului, la film“. „Te doahe ceva ?“, m-a întrebat, îngrijorată, doamna Gerda. „Mă doare, doamnă Gerda, cum să nu mă doară ? Cad într-un fel de transă, un fel de fericire, mai greu de suportat decât durerea. Atunci mă chinuie o singură spaimă, plăcută și cumplită : să nu mă pulverizez, dumneavoastră pot să vă spun, îmi sunteți ca o soră, apoi plutesc (să nu vă speriați) și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
toți ceilalți patru tehnicieni care i se păruseră mai receptivi. Apoi, fredonând încet, aduse o nouă butelie cu gaz hipnotic și o înlocui pe cea din dulap. De data aceasta, Maiden și alți patru dintre oamenii lui căzură într-o transă adâncă. Doi avură o reacție slabă; unul păru să-și revină complet din ușoara amețeală provocată de primele emanații, iar un altul nu dădu nici un fel de semn. Grosvenor hotărî să se mulțumească cu unsprezece dintre cei cincisprezece tehnicieni. Kent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
având grijă să nu zdruncine encefalostatul. Viteza redusă îl enerva, dar îi îngăduia în schimb să observe schimbările ce se petrecuseră între timp. Nevăzând decât foarte puțini oameni căzuți în nesimțire, își spuse că mai toți ceilalți se treziseră din transa hipnotică. Era un fenomen obișnuit în hipnotism. Acum, oamenii aceia erau supuși altor stimuli, probabil pentru a-i face să acționeze sub impulsul unor porniri îndelung înfrânate. Niște oameni care, în mod normal, nutriseră unii față de alții doar o vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]