1,137 matches
-
totul transfigurat. Căci niciodată secvențele componente nu pot fi anodine, câtă vreme chiar cel mai puțin semnificativ detaliu în ordinea aparenței, firește poartă încrustate în pieile sau în osatura proprie hieroglifele celeilalte ordini, de dincolo de empiricul gol. Iată, de pildă, transfigurarea unei întâlniri "obișnuite" cu histrionicii frați în ale poeziei, ce trebuie văzută cu mult mai mult decât un (altfel firesc) elogiu adus, în descendență platoniciană, prieteniei, fundamentală alteritate ce rotunjește ființa. Și anume, un ceremonial ezoteric colportând, peste timpuri și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cheie... vasiliană ale secvențelor vieții diurne (Tren personal, Iarbă verde) și mai ales nocturne (Epistola I, I(olanda), III, Noi contingente sau Postludiu) se aglomerează în opul antologic Șobolanul Bosch (Editura Paralela 45, Pitești, 2006), dovedind, prin recurența procedeului de transfigurare, aceeași obsesie a dublării, a pervertirii în sens pozitiv, firește unui cotidian al contrariilor semnificative într-un fel de scenariu posibil al tramelor mitologice, resemantizate permanent de un "monadolog" prin definiție nostalgic al marilor mituri. Acesta îmi pare a fi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Sfînta Sfintelor a slavei sale va mîntui omenirea prin dragoste suficientă sieși. Restul e tăcere, sau, poate... "Cîntărești prea greu pe acest pămînt, popor evreu. Refugiază-te în cer, pe culmi adică în adîncurile suferinței spre a găsi acolo consolarea, transfigurarea. Urcă în cerul mistic, pe aripile rugăciunii. În lumea transfigurării nu există nici susul nici josul. A urca și a coborî reprezintă una și aceeași ascensiune, în adîncurile mormîntului vei găsi soția perfectă, perla neprețuită: nemurirea."(3) 7.11. ARGENTINA
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
suficientă sieși. Restul e tăcere, sau, poate... "Cîntărești prea greu pe acest pămînt, popor evreu. Refugiază-te în cer, pe culmi adică în adîncurile suferinței spre a găsi acolo consolarea, transfigurarea. Urcă în cerul mistic, pe aripile rugăciunii. În lumea transfigurării nu există nici susul nici josul. A urca și a coborî reprezintă una și aceeași ascensiune, în adîncurile mormîntului vei găsi soția perfectă, perla neprețuită: nemurirea."(3) 7.11. ARGENTINA Argentina plînge. În anii 1940, această țară avea unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
reprezentațională a creației artistice. Diddling... este idubitabil un manifest estetic cu cifru, în care conținutului ficțional al literaturii i se atribuie necondiționat calități transcendente. Realitatea în sine rămîne o fenomenalitate neinteligibilă. Semnificațiile ei de profunzime pot fi revelate doar prin transfigurare, adică prin proiecția ipotetică într-un contur ficțional. Desigur, acesta corespunde zonei esteticului, ilustrînd astfel funcția majoră de mistificare a literaturii. Este indiscutabil faptul că, prin naratorul diversionist al lui Edgar Allan Poe, ne aflăm la începutul eonului (post)modern
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
câte-un grămătic se minuna prea tare făcând să i se topească și roua răcoroasă de-atâta inspirată levitare chiar Verbul, neprihănit, se opri o clipă și adăsta din neîncetata-i descălecare să vadă cum arată genunea vocalelor pe cale de transfigurare și chiar uita de sine și de atât uman prezent incoerent și indecent ci doar o învrăjbire a vreunui zgomot surd l-ar fi făcut absent din martor omniprezent. Comedia erorii Când ne cuprinde în grabă mânia Verbul ne copleșește
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
focului ca în preajma sufletului ca și cum ar fi fost unul singur frângându-și mâinile și întinzându-le în loc de aripi deasupra flăcărilor jucăușe. Nu se priveau și nici nu-și vorbeau își scrutau doar sinea pierdută ațâțați de vâlvătăile pârguite-n iureșul transfigurării. Nicio umbră nu le tulbura contemplarea văzându-și chipul răsfrânt în peisajul uimirii și nimeni în preajmă care să-i ispitească ardoarea întrupării făcând ca Verbul să se irosească în atât de clara viziune a genunii și nicio adiere nu
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
vitalitate care-i împinge în față pe copiii-iele. Virgil Vătășianu remarcă și structura compozițională, execuția impecabilă tehnic a desenelor, execuție care plasează simbolismul lui Smigelschi sub semnul acordului dintre "realism" și "subiectul ireal". Spre deosebire de Virgil Vătășianu, Gheorghe Vida sesizează portanța transfigurării malefice a ielelor în cultura populară, înclinând simbolismul lui Smigelschi din aces ciclu către versantul morbid pe care-l reclamă o altă operă sa, Îngerul morții. "Zânele rele sunt ființe-spirite ieșite din apă care înarmate cu puteri magice fură sufletele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de a se distanța de aceste repere în favoarea edificării propriilor sale opțiuni artistice. La rândul său poet simbolist, în a cărei poezie răzbat și ecouri decadente, D. Karnabatt sesizează natura onirică, vizionară, a unor pânze ale pictorului, subliniind capacitatea de transfigurare a picturii sale față de mimetismul naturalist. În cazul lui Loghi, este vorba de a decanta influența celor doi maeștri, iar criticul decelează două perioade, una aflată sub semnul direct al acestei influențe marcând pictura sa de o atmosferă sumbră, nebuloasă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fraternizează cu diavolul, nici ca fiind dușmani ai spiței umane. Ei nu urmăreau și nu pedepseau pe cei răi.” Sub influența creștină, În tradițiile populare, mitul solomonarilor urmează două căi: personajul mitic din daimon devine demon, instrument al răzbunării și transfigurare a legendei Solomonarului În legenda lui Sântilie, purtător și stăpân al norilor și ploii. Solomonarii au fost la origine oameni, aleși dintre copiii născuți cu căiță În cap, furați și aduși la școala de solomonie pe celălalt tărâm, Într-o
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
În cazul lui Blake, potrivit lui James Engell, eul asimilează obiectul grație activității imaginației creatoare: "obiectul devine parte a eului subiectiv fiindcă imaginația transforma obiectul în ceea ce este în cursul procesului de percepție" (1981, p. 248). La rându-i, Frye subliniază transfigurarea pe care o cunosc obiectele comune: "Un vizionar creează sau locuiește într-o lume spirituală mai înaltă, în care obiectele percepției din această lume sunt transfigurate și încărcate cu un simbolism de o intensitate nouă" (1991, p. 8). Astfel, experiența
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
zoa în Night the Fourth transcrie, de fapt, eșecul fenomenologic al facultății raționale, care refuză să-și modifice perspectiva în raport cu datele realității 196. Eul creator sugerează că frontierele strâmte ale rațiunii nu pot fi depășite decât prin exercițiul repetat al transfigurării: "Terrified Los beheld the ruins of Urizen beneath / A horrible Chaos to his eyes. a formless unmeasurable Death / Whirling up broken rocks on high into the dismal air / And fluctuating all beneath în Eddies of molten fluid" (E: 335). Night
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Urizen, în care un ochi critic atent ar putea desluși contururile unei metafore concentrate, încapsulând însăși esență poemului. Gloriile de odinioară ale intelectului sunt evocate de "noua fecioare învesmântate în lumina", care substituie cele nouă Nopți ale eposului. Concomitent, aceasta transfigurare expresiva confirmă interpretarea căreia am încercat să-i fiu fidel: anume că The Four Zoas constituie o materializare textuala a viziunii duble. În ansamblu, cele nouă fecioare exprimă dominația exercitată de facultatea metafizica și tentativele vane ale acesteia de a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
jovial devine, în exil, nocturn, îndoliat: "Laeta fere laeta cecini cano tristia tristis / Conveniens operi tempus utrumque suo est" (Pontica III, 9, 33-36) sau "Flebilis ut noster status est, ita flebile carmen / Materiae scripto conveniente suae" (Tristia V, 1, 5-6). Transfigurarea stărilor sufletești pendulează de la exaltare și nostalgie la resemnare și revoltă, dar varietatea motivelor și subiectelor care susțin temele elegiilor sale compensează monotonia lamentației. Th. Burette 35 considera, pe nedrept, că Tristia și Pontica sunt "doar o lamentare cântată în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
verosimilului", în felul unei materii ordinare, neprelucrate, ce așteaptă intervenția salvatoare a creatorului de frumos 55. Bref: pentru Stagirit "verosimilul" e un concept care desemnează nu atât adecvarea mimetică la "realitate", cât (după cum am sugerat anterior, referindu-mă la tragedie) transfigurarea ideală a respectivei "realități". Din acest unghi privind lucrurile, melodrama (formă estetică impură) răspunde numai în parte exigențelor artei (ale verosimilului), deoarece rămâne îndatorată în mare măsură unei realități "istorice" (psiho-sociale) mai puțin ideale (există și un "mimesis" de gradul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
altele, însăși estetica presupus anacronică a melodramei, prin prisma unei sensibilități nostalgic-elegiace și a unei lucidități care se raportează la trecut ca la o dureroasă absență, dar și, compensativ, ca la o iluzie paradisiacă menită a camufla (făcând suportabile, prin transfigurare artistică) neantul, lipsa de sens. Și așa, procesul accelerat al modernizării transformă treptat melodrama dintr-un gen inițial nerespectabil, interzis ("outlaw") datorită caracterului său popular-subversiv (prin mesajul social tendențios), într-o formă de artă domestică, de expresie intimistă (în acord
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o altă ființă. Nimic nu mai rămăsese din trăsăturile ei gingașe și fragede, din zâmbetul ei plutitor și fericit: o biată figură brăzdată de durere și un trup frământat sub biciuirea unei puteri lăuntrice". Ce forță bizară declanșase oare cumplita transfigurare, făcând din făptura vaporoasă, cu aer feciorelnic, o harpie răzbunătoare? Îl va fi iubit Mab atât de mult pe acel bărbat, încât suferința ei din amor să atingă intensități patologice, la limita nebuniei, aducându-i "pete de sânge în ochi
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o fatalitate sangvină se dovedește a fi mai degrabă o sincronizare corală de voci, interese și valori. Comunitatea captează pulsiunile individuale, făcând din ele fapt social. Instinctele se rezolvă în semne colective, legitimate ca enunțări morale. În acest proces de transfigurare a fatalității sangvine, jocul patimilor dezlănțuite se integrează natural într-un discurs al datoriei și al valorii. Această articulare morală explică reacția omogenă a personajelor" (op. cit., pp. 135-136). 198 James L. Smith, op. cit., p. 51 ș.u. 199 Melodrama subliniază
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
grație însemnelor de portret vestimentar, așa cum Dumnezeu-cioban își asigura privilegiul de a stăpîni ansamblul cosmic. Bătrîna pornește în călătorie într-un moment neprielnic, “Pă rouă, pă ceață” și interoghează (nu oamenii, drumeți “neștiutori”, ci) elementele primare, cu care ea (prin transfigurare vestimentară?) ajunsese să se situeze la “același nivel cosmogonic”. De aceea sunt interogate mai întîi “elementele”, mai precis, Dunărea, dat fiind că malurile ei au atras adesea mulțime de lume. I se cer bătrînei semnele de identitate ale tînărului; urmează
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
meșteșuguri, forme ale culturii materiale și artistice. Etnologul francez a întrezărit, în aceste trei corpus-uri de idei, o pluralitate de rituri: familiale, vegetaționale, astrale, funcționînd la unison, sub semnul simbolic și comportamental „de trecere”, adică de inițiere și de transfigurare. Timpul se întoarce în chip de „copil”, individul devine „altul” prin botez, apa are facultăți biotice și lustrale. Decide tipul probei „de trecere”. În cursul rotitor al existenței, orice naștere are în față o renaștere. Se schimbă înfățișarea, forma de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pe planșe se observă ciclurile de dezvoltare a fluturelui și al broaștei de lac și se evidențiază începerea acestor cicluri la instalarea definitivă a sezonului cald. La fel își asigură perpetuarea speciei păsările și mamiferele. La limba română se urmărește transfigurarea prin arta cuvântului a realităților observate în mediul înconjurător. Învățătorul și elevii propun și selectează texte de primăvară, în special texte lirice precum: „Sfârșitul iernii” de V. Alecsandri, „Rapsodii de primăvară” de G. Topârceanu, „Primăvara” de Panait Cerna etc. Se
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
în tentativele de înălțare din starea de "păcătoasă înșelăciune" la aceea de regăsire a lui Dumnezeu. În contextul de față ne vom limita la a spune doar că ultimile trei funcții au finalitate optimist-întemeietoare, întrucît vizează [Propp, 1993:63-65]: 29) transfigurarea eroului (colectiv sau/și singular); 30) pedeapsa răufăcătorului; 31) căsătoria eroului și înscăunarea sa ca împărat. După opinia noastră, chiar dacă acestor funcții li s-ar putea asocia și o simbolistică particulară, ele corespund unei deschideri eshatologice a textului biblic, pe
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înscăunarea sa ca împărat. După opinia noastră, chiar dacă acestor funcții li s-ar putea asocia și o simbolistică particulară, ele corespund unei deschideri eshatologice a textului biblic, pe care istoria umană nu a derulat-o încă în întregime. Astfel, dacă transfigurarea poate să înseamnă reapariția binelui deplin în lume, prin persoana și sacrificiul lui Hristos, pedeapsa răufăcătorului urmează a se întîmpla cu deplinătate la o doua venire a lui Mesia, cînd ar avea loc regăsirea omului cu Dumnezeu printr-o căsătorie
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
preajmă. VÎntul bate-n rafale și, din cînd În cînd, ridică și cîte un ciulin. Locul, odată umanizat, pare să se Întoarcă-n natură. Doar vîntul se mai joacă o vreme de-a trenul. Observatorul mai cochetează cu această minimă transfigurare și reușește să ne pună pe gînduri: Încotro călătoresc, fără bilet, ciulinii? Fără această mică și glumeață schimbare a scenei, pustietatea n-ar fi nici atît de grăitoare și nu ne-ar deveni nici atît de familiară. deal fără turme
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a scenei, pustietatea n-ar fi nici atît de grăitoare și nu ne-ar deveni nici atît de familiară. deal fără turme - cojocul ciobanului paznic la stână Avansarea cojocului pe post de paznic perturbă atmosfera pustietății și, prin această ironică transfigurare a unui lucru, ne face să simțim mai acut părăsirea locului. Modul glumeț de a face din cojoc paznicul stînei este mai curînd unul de a pune un accent suplimentar pe faptul că acolo nu mai e nimic de păzit
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]