1,760 matches
-
Cu asemenea concepte, el va investiga aspecte ale cărților populare, topografia romanului românesc sau începuturile criticii literare la români. P. este un cercetător pasionat, care apelează la surse de prima mână, valorificând arhive și publicații vechi, îndeosebi cele privind spațiul transilvan. Scoate la iveală multe informații istorico-literare noi (precum cele privind prima carte de fabule din literatura noastră, aparținând lui Nicolae Oțelea, sau începuturile teatrului în Transilvania) și participă la elaborarea unor instrumente de lucru utile, cum sunt Istoria presei literare
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
63-70; Dicț. lit. 1900, 701; Eva Mârza, Iacob Mârza, Iluminism și romantism la Vasilie Popp. O listă cu cărți din 1842, în Cultură și societate în epoca modernă, îngr. Nicolae Bocșan, Nicolae Edroiu și Aurel Răduțiu, Cluj- Napoca, 1990; Pagini transilvane, Cluj-Napoca, 1994, 163-187. S.C.
POPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288971_a_290300]
-
asupra doctrinei religioase, Luminile transilvănene au convertitit cosmopolitismul tipic iluminismului occidental (cu baza în universalismul catolic) într-o doctrină națională, care avea să declanșeze Renașterea în întregul spațiu spiritual românesc. Ajuns aici, P. formulează o ipoteză ademenitoare privind personalitatea literaturii transilvane moderne. Tensiunea existențială și culturală din care se naște Școala Ardeleană, precum și stagiul clasic mai îndelungat al literaturii din această regiune ar conferi ab initio epicii ei moderne o trăsătură specifică, și anume absența lirismului: „romanul liric, în care epica
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
în tot spațiul cultural românesc, însă, date fiindu-i anvergura, caracterul omogen și forța de impact la nivel național, Școala Ardeleană ocupă și aici poziția centrală. Mișcării i se recunoaște meritul unei schimbări de axă în plan național: „Activitatea Renașterii transilvane contribuie în chip esențial la eliberarea poporului român de complexul spiritual sud-est european”. Fenomenul transilvan e urmărit și în prelungirile lui din secolul al XIX-lea, când exagerările latiniștilor „atrag prăbușirea curentului care inspirase literaturii române elanul novator”. O atenție
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
impact la nivel național, Școala Ardeleană ocupă și aici poziția centrală. Mișcării i se recunoaște meritul unei schimbări de axă în plan național: „Activitatea Renașterii transilvane contribuie în chip esențial la eliberarea poporului român de complexul spiritual sud-est european”. Fenomenul transilvan e urmărit și în prelungirile lui din secolul al XIX-lea, când exagerările latiniștilor „atrag prăbușirea curentului care inspirase literaturii române elanul novator”. O atenție specială i se acordă lui Ion Budai-Deleanu, marele scriitor al epocii (care va face și
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
Povestiri din cartierul de Est, RL, 1991, 34; Lovinescu, Unde scurte, II, 96-99, 228-231; Poantă, Scriitori, 17-19; Dorin Iancu, Exegi monumentum, ST, 1994, 12; Alex. Ștefănescu, Titus Popovici, RL, 1994, 48; Petraș, Lit. rom., 19-21; Mănucă, Analogii, 210-215; Petrescu, Studii transilvane, 58-63; Gabriel Dimisianu, Un Procopius român, RL, 1998, 28; Dan Croitoru, Cronica unei „iepoci”, RL, 1999, 7; Daniel Cristea-Enache, O carte perversă, ALA, 1999, 483; Bogdan Popescu, Gloria postumă, CC, 2000, 4-8; Gheorghe Grigurcu, Duplicitatea lui Titus Popovici, RL, 2000
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
Constantin Cubleșan, „Dumnezeu în bucătărie”, ST, 1995, 4-5; Constantin Cubleșan, D. R. Popescu - 60, ST, 1995, 7-8; Valentin Silvestru, Omul de teatru, L, 1995, 35-36; Eugen Simion, D. R. ’60, L, 1995, 40; D.R. Popescu, DRI, IV, 160-210; Petrescu, Studii transilvane, 133-158; Cosma, Romanul, II, 78-84; Glodeanu, Dimensiuni, 57-66; Perian, Pagini, 177-180; Poantă, Dicț. poeți, 168-170; Dicț. analitic, II, 37-39, III, 339-341; Dicț. esențial, 680-683; Ghițulescu, Istoria, 291-306; Maria-Luiza Cristescu, Politici ale romanului românesc contemporan, București, 2001, 80-87; Manolescu, Lista, II
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
stele”, TR, 1969, 37; Teodor Tihan, „Elegii sub stele”, ST, 1969, 9; Geo Bogza, Paznic de far, București, 1974, 534-536; Zaharia Sângeorzan, „Planete de melancolie”, CRC, 1986, 34; Ion Cristofor, „Planete de melancolie”, ST, 1986, 11; Constantin Cubleșan, „Poeme-nserate”, „Mesagerul transilvan”, 1990, 16; Mircea Țicudean, Poezie „pură” românească, APF, 1990, 3-4; Cornel Regman, „Poeme-nserate”, JL, 1990, 44; Iuliu Pârvu, „Poeme-nserate”, ST, 1990, 11-12; Adrian Țion, „Voievodul melancoliei” din Munții Apuseni, TR, 1995, 46-47; Ulici, Lit. rom., I, 304-305; Poantă, Dicț. poeți
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
mileniul III, Cluj-Napoca, 2000; Student la Cluj, Cluj-Napoca, 2001; Blesteme și lumini, Oradea, 2000. Ediții: Dumitru Cristea, Viața mea, pref. Doru Motoc, postfață Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Horia Bădescu, „În vâltoarea vremurilor”, FLC, 1989, 12; Niculae Stoian, Rememorări transilvane, LCF, 1989, 18; Constantin Coroiu, „În vâltoarea vremurilor”, CL, 1989, 9; Dorin Serghie, Schițe pentru o catedrală, „Adevărul de Cluj”, 1993, 6; Constantin Cubleșan, „Reporter în trenul secolului”, „Unitatea națională”, 1995, 71; Constantin Cubleșan, „Timp și timpuri peste Baia de
MUSTAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288334_a_289663]
-
Sorescu, Dincolo de veleitate, talentul, VR, 1978, 11; Iorgulescu, Scriitori, 219-220; Marcel Petrișor, Vitralii, București, 1978, 214-219; Ciobanu, Însemne, II, 110-114; Iorgulescu, Firescul, 205-209; Cristea, Faptul, 260-265; Ștefănescu, Jurnal, 44; Băileșteanu, Refracții, 231-238; Nițescu, Atitudini, 301-305; Ierunca, Dimpotrivă, 181-185; Petrescu, Studii transilvane, 203-209; Dicț. scriit. rom., III, 309-311; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 187-189. M.Vs.
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
1971, 1972, 1976), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1979), Premiul „Menelaos Ludemis” (Atena, 1980), Premiul revistei „Flacăra” (1987) ș.a. Cartea de debut a lui M., Contribuția Școlii Ardelene la culturalizarea maselor (1962), este o sinteză în ansamblul căreia fenomenul iluminist transilvan se definește prin raportarea la contextul european și la condițiile socio-istorice autohtone. Lucrarea continuă teza de doctorat Aspectele și dimensiunile iluminismului românesc, susținută în 1960 la Universitatea „Karl Marx” din Leipzig. Insistând asupra acelorași probleme, aria cercetării se va lărgi
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
proces: primul modernism, definit printr-o poetică dominată de aspirația spre cunoașterea științifică, modernismul târziu („înalt”) și postmodernismul, care validează în plan literar o transformare de epistemă, de la un model al totalității la unul al pluralității. Cu eseurile din Studii transilvane. Coduri etice și estetice la scriitorii transilvăneni (1998) P. revine la o cercetare „sectorială” a prozei românești. Diagrama prozei transilvane, de la Ioan Slavici și Liviu Rebreanu la Horia Bădescu și Tudor Dumitru Savu, văzuți sub semnul codurilor etice și estetice
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
în plan literar o transformare de epistemă, de la un model al totalității la unul al pluralității. Cu eseurile din Studii transilvane. Coduri etice și estetice la scriitorii transilvăneni (1998) P. revine la o cercetare „sectorială” a prozei românești. Diagrama prozei transilvane, de la Ioan Slavici și Liviu Rebreanu la Horia Bădescu și Tudor Dumitru Savu, văzuți sub semnul codurilor etice și estetice definitorii tipologic, tematic și compozițional, surprinde trei direcții dominante: „un puternic filon al realismului tradițional”, o direcție a realismului mitic
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
Dumitru Savu, văzuți sub semnul codurilor etice și estetice definitorii tipologic, tematic și compozițional, surprinde trei direcții dominante: „un puternic filon al realismului tradițional”, o direcție a realismului mitic și „o mișcare de dată ceva mai recentă, prin care literatura transilvană își afirmă vocația sa antiprovincială: discursul epic textualist”. Scrisul lui Liviu Petrescu este echilibrat, ponderat, evitând, de regulă, excesele și întotdeauna ostentația. Autorul acceptă să consemneze „adevăruri generale și îndeobște cunoscute” spre a așeza într-o lumină potrivită nu numai
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
din cei mai elocvenți exponenți. LAURENȚIU ULICI SCRIERI: Realitate și romanesc, București, 1969; Dostoievski, Cluj, 1971; Scriitori români și străini, Cluj, 1973; Romanul condiției umane, București, 1979; Vârstele romanului, București, 1992; Poetica postmodernismului, Pitești, 1996; ed. 2, Pitești, 1998; Studii transilvane. Coduri etice și estetice la scriitorii transilvăneni, București, 1998. Repere bibliografice: Zaharia Sângeorzan, „Realitate și romanesc”, CRC, 1969, 47; G. Gheorghiță, „Realitate și romanesc”, R, 1969, 12; Tudor Cătineanu, „Realitate și romanesc”, ST, 1971, 5; Ciobanu, Panoramic, 317-319; Stănescu, Poeți
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
cultural bucureștean privat și public al anilor ’50-’70 și America - o experiență a alterității. Căci stagiul american e în primul rând istoria unei reacții, exact în sensul rezervat conceptului în lucrarea consacrată teoriei secundarului. Ea consemnează răspunsul unei conștiințe transilvane în fața unui spațiu radical străin. Transferată în registrul teoretic, diferirea devine o arhitemă a scrierilor publicate după expatriere. Mai întâi în The Taming of Romanticism. European Literature and the Age of Biedermeier (1984). Aici paradigmele creatoare trufașe suferă o progresivă
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
Brateș, Grigore Popa, Teodor Murășanu, Livia Rebreanu-Hulea ș.a. Proza nu reușește să respecte programul revistei în privința deschiderii spre inovație, menținându-se într-o specificitate ardelenească ce reia întru totul teme predilecte înainte de unire. Subiectul favorit rămâne, în mare măsură, satul transilvan cu valorile sale etice. Din această proză, situată mult sub valoarea poeziei publicate în revistă, se disting paginile scrise de Pavel Dan, consistentele scrieri ale lui Ion Agârbiceanu (În cabinetul medical, Cu mocănița), Victor Papilian (Tragic, Ajutor), Mircea Streinul (La
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
Bogdan Petriceicu Hasdeu (1998). Un timp a fost profesor de istorie la Liceul Agroindustrial din Lipova (1985-1990). Revine la Cluj-Napoca și intră în ziaristică, fiind publicist comentator la revista „Apostrof” (1990-1991). Ulterior este cercetător științific (etnolog) la Centrul de Studii Transilvane de pe lângă Fundația Culturală Română (1991-1994), apoi cadru didactic la Facultatea de Studii Europene din Cluj-Napoca, fiind și cancelar al facultății (1996-2000). Din ianuarie 1995 coordonează Centrul de Studii Răsăritene, este și codirector al Institutului de Studii Posttotalitare (1997-1998). Editează revista
PECICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288744_a_290073]
-
în primul rând de scrierile lui Christian Wolff. În 1772 revine la Blaj, unde înființează, împreună cu Ștefan Pop, clasa de filosofie la gimnaziu, M. fiind aici primul profesor de etică și aritmetică. În paralel, inventariază bibliotecile din mai multe localități transilvane, informându-se, dar și răspândind învățătură prin predicile sale. Angajat ca prefect de studii la Colegiul „Sf. Barbara” din Viena (1777), începe să elaboreze, și din rațiuni didactice, primele lucrări. Între 1783 și 1804, la Blaj, s-a dedicat exclusiv
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
rudimentar, conform schemelor doctrinare. Personajele sunt monocolore, configurate maniheist: se înfruntă „bunii” și „răii”, iar cele câteva figuri aparent mai complexe ori „intermediare” sunt creionate tot urmând scheme previzibile. Scena narațiunii e lumea rurală a vremii (în speță un sat transilvan), conflictul se țese în jurul colectivizării agriculturii, iar textul vehiculează toate clișeele ideologice despre chiaburi, ascuțirea luptei de clasă, mijlocașii nehotărâți, puterea persuasivă a dialogului și exemplului etc. Ulterior, în anii ’60, tezismul scrierilor lui M. se atenuează ori dispare, însă
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
marcată de afilierea la o anumită tradiție (nord-) ardeleană. Povestirile amintesc de proza lui Pavel Dan și de memorialistica lui Ion Vlasiu, iar afinitățile țin nu numai de determinarea strict geografică, de similitudinea materialului de viață (universul rural al câmpiei transilvane în perioada interbelică), ci și de împărtășirea unei anumite viziuni asupra existenței, de adeziunea la un „spirit al locului”. Scrise sub forma unor amintiri din copilărie, ordonate cronologic, narațiunile au un caracter unitar. Atmosfera satului de altădată și haloul de
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
de tineri. Remarcabil este faptul că tocmai acest monah - părintele Teofil - le arată calea spre lumină. Nu este întâmplătoare această apropiere și nici neutră ca semnificație. Printre altele, părintele Teofil contrapune unei tradiționale filozofii sepulcrale reflecția asupra vieții. Aici, monahul transilvan se întâlnește cu optimismul lui Ioan Persanul din Pateric, care a zis: „Eu cred că voi moșteni Ierusalimul cel de sus, care este scris în ceruri. Căci credincios este cel ce a făgăduit. Și pentru ce să nu cred? Iubitor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
D., 1912, Critica textelor și tehnica edițiilor, extras din Buletinul Comisiei istorice a României, 1, Atelierele Grafice Socec & Co, Societate Anonimă, București. Scridon, Gavril, 2003, Viața lui George Coșbuc, prefață de Ion Vlad, Editura Fundației Culturale Române - Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca. Strunk, William, Jr.; White, E.B., 1979, The Elements of Style, ediția a III-a, Macmillan, New York. Șerban, Vasile, 1996, Exprimarea corectă În jurnalistică. Ortografie - ortoepie - punctuație. Stil publicistic. Acord gramatical, Editura Augusta, Timișoara. Șerbănescu, Andra, 2001, Cum se scrie
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Bârna, Banalități interesante, CC, 1996, 6-7; Marian Victor Buciu, Breban. Eseu despre stratagemele supraviețuirii narative, Craiova, 1996; Micu, Scurtă ist., III, 148-158; Laura Pavel, Antimemoriile lui Grobei, București, 1997; Petre Isachi, Ioan Lazăr, Anotimpurile romanului, Bacău, 1997, 356-402; Petrescu, Studii transilvane, 78-79; Glodeanu, Dimensiuni, 82-86; Laura Pavel, Întoarcerea lui Raskolnicov, APF, 1998, 2; Dicț. analitic, I, 105-108, 322-324, II, 210-212, 231-233, IV, 420-421; Perian, Pagini, 162-165; Cărtărescu, Postmodernismul, 331-332; D. Țepeneag, O epistolă rămasă într-un sertar, F, 2000, 5; Marian
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
preced redeșteptarea, adică perioada de continuitate de la Renaștere la Iluminism și Romantism, este străbătută de idei generoase pe care socotesc că orice om de cultură trebuie să le observe și să le recunoască la adevărata dimensiune atunci când reia firul istoriei transilvane împreună cu D. Prodan. Ce împrejurări și ce forțe au îndemnat trezirea spiritelor, de unde se naște acea dorință pentru afirmarea și recunoașterea în lume a propriei identități, în ce măsură popoarele mici din centrul și răsăritul continentului au fost tentate de a ajunge
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]