4,501 matches
-
biblic anterior versiunii lui Ieronim și și-a luat mai multe libertăți decît Iuvencus, uneori sintetizînd narațiunea, iar alteori dezvoltînd-o. E interesant și faptul că Ciprian, în anumite momente, schimbă tipul de vers în funcție de situația narată: rugăciunea lui Moise după traversarea Mării Roșii, cîntarea israeliților în preajma izvorului din deșert și aceea a lui Moise pe patul de moarte nu sînt în hexametri, care au un ritm eroic, narativ, ci în metru liric. Poetul îl imită mai ales pe Vergiliu, dar cultura
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe care o amintește cu durere și cu suferință, a fost un Comentariu în nouă cărți al cîntărilor bisericești (Commentariorum super cantica ecclesiastica libri novem), care a fost descoperit de cardinalul Pitra. E vorba de „cîntările” din Ieșirea (Moise, înainte de traversarea Mării Roșii), Deuteronomul (Moise, înainte de a muri), Plîngeri, Daniel (plîngerea lui Azaria), Isaia (plîngerea lui Iezechia), Avdie, apocrifa „rugăciune a lui Manase”, Iona, Cartea Judecătorilor (cîntarea Deborei). Comentariul are scopuri morale și e axat pe exegeza alegorică. Lui Verecundus îi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aici rezultă că era vorba de o interpretare tipologică a două dintre cele mai cunoscute episoade din istoria biblică, fiecăruia fiindu-i consacrată o carte: începutul lumii și al omenirii, păcatul originar și judecata lui Dumnezeu (primul episod); potopul și traversarea Mării Roșii (al doilea episod). Tema principală a acestor istorii o constituie căderea în ispită a lui Adam și izgonirea din Paradis; tipologia e cea obișnuită (de exemplu, crearea Evei din coasta lui Adam simbolizează formarea Bisericii din trupul lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
foarte rea. Tentația e mare de a vedea în celălalt, pur și simplu, un dublu al eului. Nu însă un călău - un gest creștinesc îi unește: Când trecem Pe la-ncrucișări de uliți, Ne scoatem pălăriile tăcuți. Treptat, atelajul se rodează. Traversarea unei livezi e o adevărată baie de senzații tactile care proclamă realitatea peisajului, cu acei picuri mari de ploaie de pe frunze alunecând sub gulerul cămășii, pe umeri și sprâncene. Or, tocmai când spațiul înconjurător pare mai autentic și mai viu
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
eroul orașului. Babele locale, în timp ce eu le luam la înjurături că nu pricepeau ce le vorbesc, se închinau de zor speriate zicându-mi diavolul de român! Dunărea o trecusem cu barca pe la T. Severin. N-am uitat nici până azi traversarea, cu peripeții (aveam să ne suim în tren la Belgrad), frica mamei care mă strângea în brațe, supărarea ei că barcagiul, un sârb știind puțin românește și care îi spusese la un moment dat muiere! făcând-o să plângă, - plângea
Act dotal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15001_a_16326]
-
de tatăl de la care plecase, restituindu-i-se statutul și valorile la care el renunțase prin plecare. În această scenă, tatăl este recunoscut ca model arhetipal suprem, dar și ca Supra-Eul valoric, moral, care asigură restaurarea și reintegrarea fiului, după traversarea experienței eșecurilor morale, suferință, umilință, Înstrăinare și despărțire. Cazul fiului rătăcitor este o temă de Psihologie Morală, care are la baza ei unul din principalele motive ale religiei și eticii creștine: relația tată - fiu. Din punctul de vedere al psihanalizei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ceva, o acțiune anume. Durerea este semnalul și prețul cenzurii actelor noastre: Per aspera ad astrae!. Din punct de vedere metafizic, durerea este, În mod paradoxal, condiția transcendenței. Suferința este purificatoare. Prin durere, prin suferință, eu transced, aspir către eliberare. Traversarea durerii mă scoate din situațiile Închise ale vieții. Durerea și suferința metafizică sunt condiția absolută a mântuirii. Nu mă pot salva, nu pot renaște decât prin durere și suferință. În felul acesta, durerea și suferința pe care aceasta o produce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Încât era aproape cu neputință să le zărești, căci urmau să fie duse la Buhara și vândute. Nawab Îmi dărui doi ponei, numiți și chargush (adică „patru urechi”, deoarece aveau urechile despicate), care mi-au fost de mare ajutor la traversarea deșertului din Kabul către Rusia. Săpau instinctiv În zăpadă, căutând rădăcini pentru a-și asigura hrana. Îndată ce am ajuns În Buhara, am trimis ministrului Hoshbegi scrisoarea de recomandare pe care o primisem din partea lui Nawab. Prima lui Întrebare a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
că transportul lor nu trebuie să fie pe ruta lungă, ocolind Capul Bunei Speranțe, ci prin Marea Roșie și Marea Mediterană- sau, dacă e posibil, În Întregime pe uscat. Căci dacă nu sunt În pachete Închise ermetic, plantele suferă iremediabil de pe urma traversării mării. Aș mai adăuga faptul că atlasul meu de plante din Kashmir nu este nicidecum complet și că, dacă bunul Dumnezeu mă va ajuta să-mi Îndeplinesc intenția, vizitând din nou acea țară pentru câțiva ani, iar apoi reîntorcându-mă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai important este Kőrösi Csoma, pe care Îl găzduiește și căruia Îi oferă protecție la Bagdad, În lipsa unui consulat austriac - depun mărturie În relatările lor că l-au cunoscut și că atitudinea sa mereu binevoitoare i-a ajutat mult În traversarea Orientului Mijlociu. Vezi, Între altele, un portret al lui Anton Swoboda În B. Le Calloc’h, „Alexandre Csoma de Kőrös en Mésopotamie”, SA III (1-2), 2002, passim. Nu i se cunoaște cu certitudine data morții (spre 1850?). 81. La Alep
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Printre frați și surori se numărau Johanna Maria (n. 1797), Johann Honigberger (n. 1801) și ceasornicarul Joseph Traugott (n. 1805), pe care Îl va aduce În 1843 la Lahore. 197. Detalii În studiul introductiv. 198. Honigberger nici măcar nu mai menționează traversarea Canalului Mânecii: facilitatea transbordării era deja cunoscută tuturor. Și românilor - lui Petrache Poenaru, Ion Ghica sau altor agenți diplomatici și bursieri - le devenea familiară, iar după 1850 Alecsandri nota: „Comunicațiile Între Paris și Londra se fac astăzi cu mare răpegiune. Zece
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nici o așteptare, o urgență deplină și, tocmai așa, Începutul unei greșeli. Chiar dacă În acest moment naratorul, care poate citi textul român transliterat În caractere sanscrite, se poate considera Încă fără nici un risc cel așteptat- și cel care va descifra secretul. Traversarea decondiționăriitc "Traversarea decondiționării" Zerlendi va prelua din acest punct și până aproape de final rolul de povestitor, căci preluarea jurnalului său de către narator, cu jocul de oglinzi pe care Îl propune, e dictată de construcția nuvelei, În care toate personajele au
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o urgență deplină și, tocmai așa, Începutul unei greșeli. Chiar dacă În acest moment naratorul, care poate citi textul român transliterat În caractere sanscrite, se poate considera Încă fără nici un risc cel așteptat- și cel care va descifra secretul. Traversarea decondiționăriitc "Traversarea decondiționării" Zerlendi va prelua din acest punct și până aproape de final rolul de povestitor, căci preluarea jurnalului său de către narator, cu jocul de oglinzi pe care Îl propune, e dictată de construcția nuvelei, În care toate personajele au fost pasive
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
and Albert Museum, India Office Library/Records și British Museum - sunt locuri unde mai persistă Încă urmele lui Honigberger. Ele au fost descoperite pas cu pas, prin corespondență și apoi printr-o cercetare directă, de Arion Roșu. 1834-1836 sunt anii traversării multiple a frontierei dintre Europa și Orient. Trecând prin Buhara, ca de altminteri În toate orașele Asiei unde a rămas mai mult de o săptămână, deja desprins din alura acelui Martin Sahib al fortăreței Lahore (cum Îl cunoșteau toți, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se Înființează și pulberăriile de la Cotroceni și Târgușorul Vechi 4. Înainte de 1860, medic prodigios și neobosit, Honigberger pare să fi recuperat multitudinea și varietatea călătoriilor spre India Într-o radiografie compensatoare a Întâlnirii concrete dintre cele două civilizații. Ultimele două traversări continentale vor fi aproape În exclusivitate datorate preocupărilor sale medicale; În 1867, la 72 de ani, pleacă Încă o dată către „patria adoptivă”, iar În ultima vară, În 1869, se Întoarce la Brașov din Lahore prin Londra și Paris. Moare la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de mai târziu, care se prezintă unitară în volumul din 1998, izvorând dintr-o sensibilitate acută la „misterul existenței în însăși existență”. Sintagma ce servește drept titlu al cărții, „omul ciudat”, este o autodefiniție a eului liric, așa cum îl lasă traversarea „patimilor”, trăirea contingenței, finitudinea sau „urgența” morții, absența scopului ultim, lipsa libertății, precaritatea sufletească. Fără trecut, amnezic, dar și fără viitor, eul liric se percepe ca obiect („dus de viață cu trăsura”, Palma), piatră sau lemn, copac (Eu, copacul sau
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
de către fostele puteri beligerante, inclusiv de Prusia; cea din urmă, doar În calitate de fosta semnatara a celeilalte Convenții a Strâmtorilor, Încheiată la Londra, la 13 iulie 1841, care era, de fapt, reactualizata de nouă Convenție, În sensul că se menținea interdicția traversării Strâmtorilor Bosfor și Dardanele de vasele de război ale oricărei puteri, În timp de pace <ref id="20"> 20 Veniamin Ciobanu, Problema orientala (1856-1923), Iași, 2009, p. 68-69; pentru Convenția Strâmtorilor, vezi Acte și documente relative la renascerea României, publicate
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
Anton Lupan, plutește fără dificultăți până la insulele Sporade, unde e atacată de pirați, care o împing pe coasta Africii; reușește să se înapoiaze în Marea Egee, pornește, de bună voie, spre sud, prin Mediterana, până la capătul lumii, în Țara de Foc. Traversarea Atlanticului, trecerea în Pacific prin strâmtoarea Magellan se soldează cu tot soiul de peripeții, cu întâmplări uluitoare, cu suspansuri, nu fără preluarea unor clișee ale literaturii cu pirați. Ceea ce procură însă încântare e călătoria, parcă nesfârșită, și aventura cunoașterii. Echipajul
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
moarte, RL, 1992, 31; Florin Manolescu, Vară indiană, LCF, 1992, 45; Octavian Soviany, Timpul și moartea după Proust, CNT, 1993, 1; Tania Radu, Diferență de presiune, LAI, 1993, 2; Bogdan Popescu, Din epoca demolărilor..., CC, 1993, 5-6; Marian Victor Buciu, Traversarea deșertului, R, 1993, 8-9; Alex. Ștefănescu, Și hârtia taie, RL, 1994, 47; Papahagi, Fragmente, 113-117; Petraș, Lit. rom., 119-121; Cornea, Semnele, 242-247; Ierunca, Semnul, 131-137; Lovinescu, Unde scurte, IV, 372-374; Ioan Stanomir, „Discursul anilor ’90”, LCF, 1998, 16; Spiridon, Interpretarea
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
Craiova, 1987; Cocostârcul Gât-Sucit, București, 1987; Ecuatorul și polii, Timișoara, 1989; Poezii, I-II, Craiova, 1990-1993; Poezii alese de cenzură, București, 1991; Vărul Shakespeare și alte piese, București, 1992; Iona. A treia țeapă. Vărul Shakespeare, pref. Dumitru Micu, București, 1993; Traversarea, București, 1994; Desfacerea gunoaielor, București, 1994; Lulu și Gulu-Gulu, București, 1995; Poezii - Poesie - Poems, ed. trilingvă, Torino-București, 1995; Poezii, București, 1996; Bibliotecă de poezie românească, îngr. Mihaela Constantinescu și Virginia Sorescu, București, 1997; Puntea (Ultimele), București, 1997; Efectul de piramidă
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
crescătorilor de vite; nu numai pe vremea lui Herodot, ca sciții, dar până la începutul secolului nostru, ca oieri din subcarpați, și mai ales din Transilvania - mărgineni, bârsani etc. Pentru aceștia, cursul de apă al Ialomiței era sursa de apă pentru traversarea Bărăganului către Orașul de Floci și Vadul Oii, sau peste Balta Borcii, pe drumul roman dintre Burdușani și Capidava, pe calea transhumanței în Dobrogea, sau mult mai departe, prin stepa nord-pontică către Volga și Caucaz. Buzăul important afluent al Siretului
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
pentru corpurile mari de apă. Jiul - o victorie a substratului autohton. După cum se va vedea mai departe, analiza documentelor privind râul Jiu, și numele său, ne poate informa asupra felului cum era privit cursul său în trecut, asupra punctelor de traversare și podurilor sale în contextul vechilor drumuri de comerț, și chiar asupra unor aspecte ale evoluției principalei așezări de pe cursul său, Craiova. Jiul nu poate fi identificat între afluenții Dunării indicați de Herodot pe stânga fluviului: Porata - Prut, Tiarantos - Siret
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
consecvență Si în loc de Ji). Podul, marcat pe harta Stolnicului Cantacuzino lângă Jitia, există desigur, dar harta aceasta nu marca podurile cu semne convenționale (fig. 6). Fig. 6. Jiul, de la Țînțăreni la Secui, în harta Schwantz (1723). Se observă că amplasamentul traversării Jiului era în harta Schwantz, în amonte de gura de vărsare în Jiu a pârâului Prodila și în amonte de traversarea prin podul modern cu structură metalică. În harta militară a lui Specht, din 1790-179145, ne apropiem mult de situația
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
semne convenționale (fig. 6). Fig. 6. Jiul, de la Țînțăreni la Secui, în harta Schwantz (1723). Se observă că amplasamentul traversării Jiului era în harta Schwantz, în amonte de gura de vărsare în Jiu a pârâului Prodila și în amonte de traversarea prin podul modern cu structură metalică. În harta militară a lui Specht, din 1790-179145, ne apropiem mult de situația actuală în ceea ce privește traversarea Jiului de lângă Mânăstirea Schitian (fig. 7). Aici, podul marcat pe hartă se află ca și azi la sud
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în harta Schwantz, în amonte de gura de vărsare în Jiu a pârâului Prodila și în amonte de traversarea prin podul modern cu structură metalică. În harta militară a lui Specht, din 1790-179145, ne apropiem mult de situația actuală în ceea ce privește traversarea Jiului de lângă Mânăstirea Schitian (fig. 7). Aici, podul marcat pe hartă se află ca și azi la sud de gura Prodilei și un drum spre sud, prin viitorul amplasament al satului Podari, care a luat ființă abia după 40 de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]