894 matches
-
pe pat. Aplecat peste tine, te-am privit de la înălțimea chipului meu adult. Eram tatăl tău și tu nu știai nimic despre mine, despre viața care se scursese pe spatele meu. Eram tatăl tău, un bărbat cu mâini mari și tremurânde și un miros al său infiltrat în porii pielii, un bărbat peste care trecuseră zilele a patruzeci de ani. Ai rămas nemișcată, așa cum te așezasem, ca o țestoasă cu burta în sus. Mă priveai cu ochii aceia de apă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că aș putea s-o dau în judecată pe Brenda în baza Trade Description Act2. Un asemenea cal ar trebui să poarte numele „Satan“ și numai pentru a avertiza călărețul inocent. —Ăsta nici măcar nu e cal, am subliniat cu vocea tremurândă. E un soi de bestie fioroasă hibridă uriașă de felul celor care-ți apar în coșmaruri. Probabil scoate flăcări pe nări și mănâncă bebeluși. În timp ce eu îi dădeam înainte cu protestele, Brenda mă ghida calmă către niște trepte. —Toffee e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
v-a luat cel mai mult să ajungeți în punctul ăla. Chelnerul îmi umplu paharul cu tot ce mai rămăsese în sticla de șampanie. În patruzeci și cinci de minute, dădusem gata sticla. — Nu e adevărat, am zis cu vocea tremurândă. Eu mi-am dorit copii dintr-un, nu știu, imperativ biologic. Nu e prea ușor de pronunțat când ești puțin beat. — Mark și cu mine eram la fel de fericiți ca oricând. Totul era perfect. —Zău? spuse Tally. Dar și în zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
apropie de lumină, să ajungă la lumină, la lumină, la lumină. Lumina. Imaginile erau confuze. Corpul lui Beth Îmbrăcat În costum, lovindu-se de pereții metalici ai sasului. Propriul său genunchi sângerând pe metalul trapei, Împrăștiind picături de sânge. Mâinile tremurânde ale lui Beth Încercând să-și deblocheze casca. Mâini tremurânde. Apa din trapă. Apa din trapă, bolborosind. Lumini care-i băteau În ochi. Undeva, o durere teribilă. Rugină, foarte aproape de fața sa, o muchie metalică ascuțită. Metalul rece. Aerul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lumină. Lumina. Imaginile erau confuze. Corpul lui Beth Îmbrăcat În costum, lovindu-se de pereții metalici ai sasului. Propriul său genunchi sângerând pe metalul trapei, Împrăștiind picături de sânge. Mâinile tremurânde ale lui Beth Încercând să-și deblocheze casca. Mâini tremurânde. Apa din trapă. Apa din trapă, bolborosind. Lumini care-i băteau În ochi. Undeva, o durere teribilă. Rugină, foarte aproape de fața sa, o muchie metalică ascuțită. Metalul rece. Aerul rece. Luminile din ochii săi, scăzând În intensitate. Stingându-se. Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să mă știi, cum alerg prin tăcerea cimitirelor albastre, De vrei să mă știi, cutreerând prin crucile plânse. Vino și vezi cum sângele mi-e bolnav în adâncuri de iarnă. Vino și vezi-mi veacul cum a înfrunzând prin sfâșieri, tremurânde. Dar, eu știu că numai bunătatea lui Dumnezeu va împărți dreptatea în așa fel încât cel vinovat va trebui să moară, puțin câte puțin, astfel încât din pământul de lună, chipul lui îmi va zâmbi pentru o veșnicie de clipe. Din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
NINSOAREA DE VIS Sunt singură în fața nopții Și sufletu-mi arde, Dorul rămâne dor, îngerul meu rămâne un SOR, ce-mi șterge lacrima vie a iubirilor pierdute. Sunt singură în ninsoarea de vis, Cu dragostea prefăcută-n lumină, Cu brațele tremurânde-a speranță Și ncerc să te caut în floarea divină. Sunt singură prin Ochii dimineților ninse, Prin freamătul pădurilor de vise, Prin plapuma de SENSURI UȘOARĂ, Prin muzica sferelor condamnată să doară. De mă auzi plângând, tu să știi Ești
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prin gânduri ideale. Cum suflă vântul peste toamna grea Și saltă nemurirea dintre noi dorințe, Doar fericita clipă ne va da Cântecul dragostei lungit pe-o biruință. Cum sufletul mai plânge peste-un orizont Și nopțile destramă chipuri neștiute, Legenda tremurândă în sufletul de sorți, Lacătele se-nfundă-n tainele nuntite. Cum fiecare timp își cântă dorul Și fiecare om își vrea menirea Din cerul sfânt mai simt fiorul Și-o lacrimă aprinsă-i viețuirea. Mai suflă-n infinit o lumânare-amară
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
În vis, ai dreptate, dar dorința Lui s-a împlinit aici și, iată, darul există! Moș Crăciun ți-a adus patinele dorite de tine! Nu-mi venea să cred. Am alergat la bradul de Crăciun, de unde am luat în mâinile tremurânde darul mult visat. Am sărit de gâtul mamei și i-am promis că nu voi mai greși niciodată. Priveam cu uimire patinele care erau la fel ca cele din vis. În acest timp, la fereastră, un grup de copii vesteau
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
distrat de minune, nu-i așa, Kate? Mama m-a privit în timp ce căram în bucătărie pungă după pungă. Mi-a dat târcoale suspicioasă, în timp ce am scos legumele pe masă. —Ai luat tot ce-ți trebuia? m-a întrebat cu vocea tremurândă. Totul! i-am confirmat eu entuziasmată. —Deci n-ai renunțat la ideea de a pregăti cina? a zis ea părând pe punctul de a izbucni în lacrimi. Nu, mamă! i-am răspuns. De ce ești supărată? Mi-aș dori să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pătrundă până-n fundul plămânilor. Telefonul a făcut legătura și a început să sune. M-am cutremurat și-am crezut c-o să vomit. A răspuns recepționista. Ăăă, aș dori să vorbesc cu James Webster, vă rog, am spus cu o voce tremurândă. Aveam senzația că mi se injectase ceva în buze ca să le amorțească. Au urmat câteva declicuri. O să vorbesc cu el imediat. Mi-am ținut răsuflarea. Nu că felul în care respirasem până atunci fusese prea grozav. Un alt clic. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în deșert, am văzut un telefon public. Am tras mașina pe stânga, enervându-i pe șoferii din spate. Care-au început să mă claxoneze și să-mi strige tot felul de chestii, ticăloși fără inimă! —Mamă, am zis cu voce tremurândă. —Cine-i acolo? a întrebat ea. — Eu sunt, am spus simțind că izbucnesc în lacrimi. —Claire? a zis mama furioasă. Ce dracu’ vrei? —I s-a întâmplat ceva lui Kate? am întrebat-o cu răsuflarea tăiată. —Claire! Încetează! Kate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spus eu ridicând receptorul. —Alo? a întrebat o voce de bărbat. — Nu, Helen nu e aici, am spus eu. E dată dispărută. Se presupune că s-a îmbătat pe undeva. Vocea a râs. —Adam? am întrebat eu cu vocea ușor tremurândă. Șocul pe care l-am avut auzindu-i vocea m-a destabilizat temporar. Nu-mi venea să cred că-și petrecuse după-amiaza cu mine, iar acum suna după Helen, sora mea. Ce fel de psihopat era Adam de se juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
al respectului de sine, dar oricum. Am format numărul din Londra. Mâinile nu mi-au tremurat, iar vocea nu mi s-a voalat. Ce interesant, m-am gândit. James nu mai avea puterea să mă reducă la starea de epavă tremurândă. Ei, cel puțin formarea numărului său de la birou nu mai avea puterea să mă reducă la starea de epavă tremurândă. Haideți să nu ne lăsăm duși de val. Cu o voce încrezătoare și egală, am întrebat-o pe recepționera din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
s-a voalat. Ce interesant, m-am gândit. James nu mai avea puterea să mă reducă la starea de epavă tremurândă. Ei, cel puțin formarea numărului său de la birou nu mai avea puterea să mă reducă la starea de epavă tremurândă. Haideți să nu ne lăsăm duși de val. Cu o voce încrezătoare și egală, am întrebat-o pe recepționera din biroul londonez al lui James dacă aș putea să vorbesc cu el. Londra mi se părea la milioane de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
prostuțo, domnul Webster și-a luat o după-amiază liberă ca să se ducă acasă și să și-o tragă cu prietena lui, Denise“ sau ceva similar. Iar eu șoptesc „Mulțumesc. Nu, nu am de lăsat nici un mesaj“, închid telefonul cu mâinile tremurânde și anulez biletele de întorcere la Londra. Totuși, nu s-a întâmplat nimic din toate astea. Vocea desprinsă de trup a întrebat: Cine îl caută, vă rog? La care eu a trebuit să stau un minut și să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de la-nceput organele cu pricina ducînd astfel direct la stimularea cefei este o Întrebare misterioasă Însă inevitabilă la coafor. Pe o altă pagină, cu poze sugestive de bătrîni sumar Îmbrăcați din pricina inflației sau a anotimpului, dăm fără să vrem peste tremurînda viață sexuală a celor aflați la vîrsta Întrebărilor, viață etichetată la morgă, fără politețe, fără tantra, ca vîrsta a treia. „E o dragoste Împărtășită prin gesturi de tandrețe, de drăgălășenie, care produce o stare de veselie.” Pensionarii, deveniți veseli prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
coloana vertebrală, Înseamnă că noi, autohtonii, eram coastele. Între care avea să se implementeze puțin mai tîrziu acel crud obiect, sula, și nu doar la figurativ. O scrisorică pe care directorul revistei susține c-ar fi primit-o din mîinile tremurînde ale unui evreu, Îl determină să aștearnă cu năduf următoarele: „Epistola acestei vietăți neevoluate mă face să-mi reconsider multe opinii legate de suferințele evreimii de-a lungul secolelor, incluzînd aici și holocausturile și pogromurile imaginare”. Sublinierea lui. Așa că zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ochiul. Plictiseala asta nesuferită! La ora 4 o să se ducă la Leo’s Hideaway. Ora 3.53: În bar intră Bobby Inge. Luă un taburet. Barmanul Îi turnă ceva de băut. Jack merse spre el. Barmanul nervos: uitături speriate, mîini tremurînde. Inge se răsuci, iar Jack spuse: — Poliția. MÎinile la ceafă. Inge aruncă băutura spre el. Jack simți gustul de whisky. Whisky-ul Îi arse ochii. Clipi, se Împletici și căzu orbit la podea. Încercă să tușească, să scape de gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sărit niște siguranțe după ce m-a pocnit Denton. Cum am putut să mă las dus de nas...? — Zi, omule, ce vrei să spui? — Nimic, Ray. Hai să schimbăm subiectul. Ce ai făcut cu puștile? Coates Își frecă gîtul cu mîini tremurînde. — Care puști? Ed se aplecă spre el. — Puștile cu repetiție cu care tu și amicii ați tras În Griffith Park. — Nu știu nimic de nici o pușcă. — Nu știi? Leroy și Tyrone aveau În cameră o cutie cu cartușe. — E biznisu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
geanta roasă la colțuri după cheia pe care niciodată nu știa sigur în ce despărțitură o pusese, în întuneric, în fața apartamentului, fără să aprindă becul culoarului îngust la intrarea căruia se legănau câteva pale din lumina scărilor. Apoi, cu mâna tremurândă, a potrivit mult timp cheia și a descuiat, iar toate zgomotele se auzeau amplificate de partea ceastălaltă a ușii, în apartament. A intrat încet, pipăind după întrerupător și ciulindu-și urechea. „Să vezi că nu-i acasă guguștiucul, iar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se mai vedea soarele, ci doar un cer colorat întins peste orașul ale cărui zgomote și miresme de frunze năvăleau înăuntru cu un aer prăfos. Sunetul strident al telefonului a acoperit radioul. Doamna Marga Pop a ridicat receptorul cu mâna tremurândă, a recunoscut vocea de la celălalt capăt al firului, a ascultat mai multă vreme. Se auzeau vorbe ascuțite și repezi, întrerupte de câtă un hârâit metalic. „Da, mă duc mâine dimineață“, spuse doamna Marga Pop. Reuși să mai arunce câte vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
domolească, punându-i mâna căuș pe gură, întocmai ca atunci când trebuia să-i domolească izbucnirile de după povestirile ei despre spiritul negustorului grec care umbla noaptea prin camera cu parchetul trosnind. Iar mai apoi, dezvelită, nădușită, înfierbântată, cu buzele întredeschise ușor tremurânde, destinsă, cu o mână lăsată pe spate într-o poziție nefirească, asemenea unei păsări moarte, stând pe spate și totuși pe o parte, continuând s-o privească, până în clipa în care, mângâindu-i obrazul, i-a spus „dormi“, atunci întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
una, cu gesturi încete și atente, și deodată au încetat vocile și se auzeau numai muzica din încăperea alăturată și pașii energici ai Rodicăi Dumitrescu apropiindu-se de masa de stejar și uitându-se fix la mâna lui Vlad, ușor tremurândă. Dar nu i-a zis nimic, se uita numai la el insistent, cu obrazul palid sub boare de pudră trandafirie, până în clipa în care el și-a întors spre ea privirile-i albastre, nedumerit, a ridicat din umeri și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aci, cucoană! a zbierat un șofer măsliniu, al cărui păr de pe piept amenința să răzbată prin țesătura tricoului. Unde mă-ta te crezi? La o nenorocită de școală de șoferi? Dă-te naibii la o parte! Am ridicat o mână tremurândă ca să-i arăt degetul mijlociu, după care mi-am Îndreptat atenția spre o treabă mai importantă: cum să fac să-mi intre nicotina În sânge cât mai rapid. Mâinile Îmi erau din nou umede de transpirație, dovadă fiind chibriturile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]