876 matches
-
rece Că părea din munte diadem de rege. Și un stol de vulturi muntele-ncongior Cugetând că-i Joe, Dumnezeul lor, Când în miezul nopții, cununat cu nymb, Fulgere aruncă sus de pe Olymp. {EminescuOpIV 8} NU E STELUȚĂ Nu e steluță tremurătoare Să nu gândească în drum de nor La altă steauă strălucitoare, La alt amor. Numai o viață pe gând de moarte, Numai o frunte ce-a-ngălbenit, Numai un atom fără de soarte Nu e iubit. Galbena steauă fără lumină - Altar să n-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dusă, tu, sufletul meu! {EminescuOpIV 12} PHYLOSOPHIA COPILEI Glasul plăcerei dulce iubit Chiamă gândirea pe a mea frunte, Ce sboară tainic ca și o luntre În oceanu-i nemărginit. Stelele toate angeli îi par, Angeli cu aripi strălucitoare, A căror inimi tremurătoare Candele d-aur nouă mi-apar. Falnică-i pare legea Creării, Lumi ce de focuri în lumi înot, Candeli aprinse lui Zebaot, Ce ard topirei și re-nvierei. Dar mai puternic, mai nalt, mai dulce Ii pare legea de a iubi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mistere, Voi sunteți sarea lumei, formați inima ei. E rău numai că ziua stați pe mâncat și bere Și sara pe minciune și noaptea pe femei. O drăngăniți pe gânduri voi musici; voi sculptor, Îmi pipăiți cu mâna un corp tremurător; Și, voi, artiști dramatici strîmbați-vă la lună, Pictori, eternitatea v-așteaptă c-o cunună. Tu, timp, nu poți cununa în degete s-o sfermi Căci zugrăvir-atîta de bine saci de viermi. O, regi, ce puși pe tronuri de Dumnezeu sunteți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de lîngă biroul său, Întețește vîlvătaia. Toată casa e un furnal și toată lumea din interiorul ei piere În cîteva minute. Am simțit-o pe Paula cum se Împleticește și se lasă pe mine și i-am cuprins cu brațul umerii tremurători. Începuse să plîngă, lacrimile ei Îmi umezeau reverul hainei de bumbac. Părea gata să cadă din picioare, dar se adună și șopti: Dumnezeule mare, cine-a putut să facă așa ceva? Încă susținînd-o pe Paula, i-am vorbit lui Cabrera cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și o Înconjură protector cu brațul, intrînd astfel amîndoi În bungaloul din spate. Stinghiile de metal se rupseră și zornăiră lovindu-se de geam. Smulse din perete de mîinile lui Crawford, jaluzelele zăceau pe podea la picioarele noastre, o masă tremurătoare de lamele din plastic. Am făcut un pas Înapoi și am Încercat să-l apuc pe Crawford de braț. — Bobby? Pentru Dumnezeu... — E-n regulă, Charles. N-am vrut să te supăr..., mă liniști el cu un surîs prompt. Privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de nefericita lor mamă, iar Într-un sens mai larg Încetaserăm chiar să fim frați. Țineam În mînă cheile pe care le găsisem În livada de lîngă casa Hollinger. Traversînd subsolul Întunecos, mă uitam la ele cum licăreau În lumina tremurătoare a unui tub fluorescent defect. Faptul că Frank fusese eliberat din Închisoare În ajunul procesului, fie și În custodia inspectorului Cabrera, sugera că ieșiseră la iveală dovezi noi și cruciale, care contraziceau mărturisirea lui și Îl incriminau pe adevăratul ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Betty Shand și cu Hennessy. — Atunci, ce motiv ar putea avea? De ce să-l ia la ochi pe Sanger? — Din același motiv pentru care au luat la ochi familia Hollinger. M-am clătinat pe lîngă mașină, brusc amețit de lumina tremurătoare, iar Paula s-a grăbit să mă susțină. Pentru prima dată am conștientizat că eram implicat Într-o conspirație care avea drept scop uciderea psihiatrului. Paula mă strîngea de braț, Încercînd să-mi pompeze Înapoi În cord sîngele răcit. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
procurase; că s-a răzgândit după ce se gândise să se arunce în Tibru; că a ezitat să-și înfigă pumnalul în piept după ce i-a încercat vârful; abia când a auzit copitele cailor la poartă și-a deschis cu mâna tremurătoare carotida suspinînd: "Ah, ce artist moare în mine!"... De fapt, asta m-au învățat verile. Că teama de moarte, fericirea și dragostea sunt lucruri normale. Și e destul să vezi totul normal, fără deformările pe care le-a impus lumii
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
jurnalele a numeroși autori, din primele decenii ale secolului al XIX-lea până În zilele noastre. În consecință, alte nuanțări ale tipului și stilului dandy, alte aproximări (prin extensia ori restrângerea sensului); cât să i se piardă Însuși conturul, și așa tremurător. Din nou, Împăciuitorismul senin al lui Carassus (la care subscriem) reașază lucrurile În matcă: „La Început dandy-ul a fost un tip plasat În istorie și limitat ca atare prin configurația sa anecdotică. Dar mai există un soi de dandysm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu-l întrerupem, să-l lăsăm să spună în amănunt ce a făcut în aceste zile din urmă, apoi ne vom sfătui ce atitudine să adoptăm.“ A tăcut brusc și s-a așezat adunându-și în jurul lui, cu o mână tremurătoare, poalele veșmântului pătat, în vreme ce o tăcere de moarte învăluia sala, iar privirile se întorceau la unison spre al-Mulih. Acesta a așteptat ca unul din cei de față să intervină; în zadar. Atunci s-a ridicat cu o tresărire de energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înșiruiți în ordine pe laturi. Trupa a trecut prin fața porții celor Șapte Caturi, a mers de-a lungul meterezelor, a ieșit din cetate prin poarta către Najd spre a ajunge la Genil, a cărui suprafață era înghețată. Caravana tăcută și tremurătoare se opri pentru prima oară într-o livadă de cireși, la malul râului. Se luminase deja de ziuă, dar încă se mai deslușea pe cer luna nouă ca o seceră. Bărbatul înfășurat în văluri își descoperi fața și chemă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
altceva decât să privim de sus de pe acoperiș sau să ne aruncăm în boturile lor ca să ne salvăm onoarea. De jos ne ajungeau la urechi țipetele lui Mariam și rugăciunile Wardei, care o chema pe Madona în castiliană. Cu glas tremurător, Mohamed făcea, la rândul său, o făgăduială: dacă aveam să ieșim de acolo teferi, își va întrerupe călătoria spre a merge în pelerinaj în orașul Taghya, ca să aducă o ofrandă la mormântul lui wali Bu Izza, un sfânt cunoscut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
epistolă. La plecarea din Tombuctu, îl văzusem pe Khâli scriind-o. Profita de cea mai mică oprire pentru a scoate de la cingătoare călimara și pana, și pentru a începe să însăileze încet, cu o mână pe care frigurile o făceau tremurătoare și nesigură. Toți însoțitorii noștri se uitau la el de departe, fără să-l deranjeze vreodată, gândindu-se că își nota impresiile de călătorie spre a le arăta sultanului. Abia după moartea sa, scotocind printre hârtiile lui, am dat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scrisă în arabă. — Citește cu voce tare, fiule! M-am executat, răsfoind paginile cu nesfârșite precauții: — Carte a rugăciunii ceasurilor... încheiată în 12 septembrie 1514... în orașul Fano, sub egida Sanctității Sale papa Leon... Protectorul meu mă întrerupse cu glas tremurător și nesigur: — Cartea aceasta este cea dintâi în limba arabă care a fost vreodată tipărită într-o tipografie. Când te vei reîntoarce la ai tăi, s-o porți cu mare grijă asupra ta. În ochii săi, am văzut că știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și flăcări prin deschizătură, PARASCHIV își retrage capul, îngrozit, urlând.) PARASCHIV: Macooo! Unde dracu’ ești? (Se apără de fum și de flăcări.) Macooo! (Un urlet chiar la buza deschizăturii.) Mă! Aici ești? MACABEUS (Vocea gâlgâită a lui MACABEUS, speriată și tremurătoare.): Fugi! Bagă-te-n jos! (Apar în deschizătură picioarele lui MACABEUS care încearcă să găsească, prin fum, partea de sus a scării.) PARASCHIV: Unde ești? (Îi vede picioarele și i le îmbrățișează.) Maco! (Fum, flăcări, un urlet, explozii.) ACABEUS (Coborând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
apoi trăgându-l pe o rogojină în colțul încăperii.): Stai aici. Stai și mocnește. MACABEUS: Nu pleca. PARASCHIV: Nu plec. MACABEUS: Ce vrei să faci? PARASCHIV: Vreau să cânt. (Își ia trompeta din cui și începe ritualul cunoscut; cântă ușor, tremurător, scuipând des, tușind, trădându-și abia acum prin scuipături și tuse o boală ascunsă.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV: Taci. MACABEUS: Mă doare ceva urât... în buric. PARASCHIV (Se întrerupe.): Mai bine ascultă. MACABEUS: Mi-e silă de trompeta ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
te prindă? Vrei să te spânzure careva? Aici e bine, e așa de bine, vezi și tu că e bine, aici nu ne găsește nimeni o sută de ani. PARASCHIV (Pune trompeta în cui.): M-am hotărât. Deseară plec. MACABEUS (Tremurător, umil.): Cum o să pleci? Unde să pleci? PARASCHIV: M-am săturat. Mă duc. MACABEUS: Nu te cred. PARASCHIV: Ai să vezi. (Pauză; PARASCHIV începe să curețe cartofi și să-i arunce în cazan.) MACABEUS: Ce faci acolo? PARASCHIV: Îți fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
iar... Peste tot zvâcneau jumătăți de șerpi. Bucăți de șerpi, șerpișori mai mici, cozi și carpete, ochi, guri, limbi, veninul curge, feriți-vă! Ahuuu! Macabeeeuuus... Paaaraaaschiiiv... Luați-mă în brațe căci am călcat pe șarpe... pe șarpe.. (Șoptit.) Pe șarpe. (Tremurător.) Pe șarpele? Nu e bine să te plimbi fără rost prin odaie... dacă nu vrei să calci pe șerpi... Au! Au! Paraschive! Eu am dat drumul șarpelui, care s-a înjumătățit chiar în mâinile mele, de ură... Iar jumătățile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gât, începe să urce treptele; urcă încet, calm, plictisit; ajunge aproape de chepeng; pune mâna pe mânerul chepengului; ÎN ACEST MOMENT REIZBUCNEȘTE SUNETUL TROMPETEI; brusc, venind din lucruri, din întuneric, din lumânarea de pe masă, din cadavrele celor trei, reizbucnește melodia, puternică, tremurătoare, triumfătoare, intrând în toți porii și jupuind toate celulele nervoase; SOLDATUL BINE ECHIPAT se sperie, se sperie cumplit de tot, face o mișcare de întoarcere, în această mișcare își scapă un picior, scara se prăbușește, soldatul își pierde echilibrul, alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca un resort, m-am aruncat spre el. Era Însă prea târziu. O explozie uriașă a zguduit Centrul. Am simțit o arsură În piciorul stâng, apoi mi-am pierdut cunoștința. 39 În salon s-a așternut o liniște pâcloasă și tremurătoare. Adam Adam nu făcea nici o mișcare, Încremenise aplecat Într-o poziție nefirească, prizonier, parcă, al amintirilor lui tenebroase. M-am temut că i s-a făcut iarăși rău și cred că nu eram departe de adevăr. A găsit forța să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe cei trei tineri (aveau la un loc câți ani am eu acum) urmându-și gazda și două persoane necunoscute, În parc. În perioada aceea, mici violete boțite se ițeau prin covorul de frunze uscate din anul precedent și păpădiile tremurătoare abia Își scoseseră capetele portocalii. Preț de o clipă poate că soarta a oscilat Între două alternative: să Împiedice un eroic rebel să se Îndrepte spre spânzurătoare sau să priveze Rusia de Evghenii Oneghin; dar n-a ales-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
noi, copiii, când, trezită din somn de unul din noi care urla fiindcă visase urât, cu părul despletit, cu lumânarea În mână, Într-un capot roșu ca sângele pe care sclipea o dantelă aurie care nu-i acoperea integral masa tremurătoare de carne, cadaverica Jézabel din piesa absurdă a lui Racine dădea buzna În picioarele goale În camera noastră. Toată viața am adormit greu. Oamenii din trenuri care-și pun ziarul deoparte, Își Încrucișează stupid brațele și Încep imediat, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care mă face Întotdeauna să abordez acea masă de ospăț din exterior, din inima parcului - nu dinspre casă - de parcă, pentru a se Întoarce acolo, mintea ar fi spăsită ca un fiu risipitor, gata să leșine de emoție. Printr-o prismă tremurătoare, deslușesc trăsăturile unor rubedenii și ale unor cunoscuți, buze mute care se mișcă senine, vorbind Într-un grai uitat. Văd parcă aburul ciocolatei și tăvile cu tarte de coacăze. Observ o libelulă care se rostogolește ca un mic elicopter, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
plasa, a coborât În fugă treptele de la verandă - și s-a Întors imediat ținând Între două degete o magnifică femelă foarte rară din specia Russian Poplar Admirable pe care o văzuse Încălzindu-se la soare pe o frunză de plop tremurător din balconul biroului său. Îmi amintesc lungile noastre plimbări cu bicicleta de-a lungul netedei șosele spre Luga și eficiența cu care - Îmbrăcat cu pantaloni trei sferturi, cu haină de tweed și șapcă cadrilată, cu gleznele lui puternice - se urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de pe care țâșneau cosași plin de ostentație, coborau trepte spre mare, În timp ce măslinii și leandrii lor se Învălmășeau unii peste alții În graba lor de a zări plaja. Acolo, copilul nostru stătea nemișcat În genunchi, ca să fie fotografiat În aburul tremurător al soarelui, pe fondul scânteietor al mării care În instantaneele pe care le-am păstrat este o pată lăptoasă, dar care În realitate era albastru argintiu cu porțiuni superbe de purpuriu-albăstrui În depărtare, produse de curenții calzi În colaborare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]