880 matches
-
trîndăvesc tot mai late în pajiștele unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scîrțîie de coviltirele prozei tradiționaliste, oloage și infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare ca un plămîn expectorat - fie buretele răcoritor pentru fruntea (enormă) a vreunui critic, congestionat pînă la urmă, nedumerit, nefericit de viforul și săbiile albastre și adîncul de rai în care vrea să fie văzut Spiritul. Poezie leneșă: poezia sinceră, inepta
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Există mai multe tipuri de cadre, unele având denumiri diferite în funcție de țara în care se desfășoară filmarea sau de formarea profesională a oamenilor implicați în filmare: 1. Planul-detaliu - cadrul care prezintă un detaliu de obiect sau persoană (ochii, gura, mâinile tremurătoare etc.). Este folosit pentru că transmite multă sensibilitate, accentuează sau spune o poveste (spre exemplu, mâinile tremurânde vorbesc despre emoția sau bătrânețea personajului prezentat). 2. Gros-planul - cadrul care prezintă foarte strâns fața personajului, de cele mai multe ori fără frunte sau fără bărbie
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
ale realului [s.n.]5. În schimb, depășirea datului material al experienței obișnuite rămâne însă o condiție sine qua non a poeticii barbiene. Din această cauză, autorul "Jocului secund" respinge, pentru a da un exemplu, formula poetica argheziana, - de care "ființă tremurătoare a artei, marea linie, marea intensitate"6 trebuie să se țină cât mai departe - , si pe care o caracterizează drept "[p]oezie tristă de însăși tristețea materiei, aruncată din orbitele stelelor comunicatoare ocolește sori negri, degradați. Amănuntul e căutat, opulent
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Mithra este geniul luminii cerești, el apare înainte de răsăritul soarelui pe crestele stîncoase ale munților; în timpul zilei el tra-versează cerul în carul său tras de patru cai albi, iar cînd se așterne noaptea, el luminează în continuare cu o strălucire tremurătoare suprafața pămîntului, ,,veșnic treaz, veșnic veghetor”. Lumina sa strălucitoare făcea spiritele răului să se ascundă și el lumina întreaga creație, pe care strălucirea sa o aducea la viață. De o cinstirea asemănătoare se bucura și Luna ce umbla printre stele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
nu permit decât o iluminare slabă a solului, ceea ce are ca urmare o reprezentare foarte redusă atât a elementelor arbustive, cât și a celor ierbacee. Vegetația forestieră este dominată de molid (Picea abies), sporadic, mai apare scorușul (Sorbus aucuparia), plopul tremurător (Populus tremula), diferite sălcii (Salix cinerea, Salix pentandra). Vegetația este specifică pădurilor de molid, cu câteva elemente endemice precum mușchii Buxbaumia viridis și Dicranum viridis, descoperite recent în cadrul proiectului de cercetare NATFORMAN, exemplare foarte rare în flora Europei și pe cale
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Popescu Ramona, Latiş Ana () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92836]
-
Pe-o gură de rai (1943), în Emil Botta, Poezii, Editura Eminescu, București, 1979, p. 103. 9 " Suie, suie spre lună/ un fantomatic Demult și veștedul Odată./ Ca un argint ce scris a fost să-mi scape,/ imaginea ta în tremurătoarele ape/ căzu" (Neființei, vol. Pe-o gură de rai, în op. cit., p. 131). 10 "Și tot privind/ această lume fenomenală,/ începe orbirea./ Acum nu-mi rămâne decât/ un exercițiu în abis,/ o cale întoarsă,/ un drum răsucit, răsucit./ În mine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
își amenajează o lume de suprafețe intermediare cu permeabilitate selectivă, înăuntrul căreia poftește exteriorul numai pe alese, trecându-l mai întâi protocolar, aspru-mângâietor, printr-o sumedenie de anticamere și șicane calorifere, până capătă fragilitatea abordabilă a convivialului. Doar când devine tremurător ca și el infinitului i se dă cuvântul - chiar dacă înfiorarea aparține de fapt unui miraj. Lui Ian, arhitectura îi revelase că glaciala nemărginire nu e deținătoarea focului; abia prin frecarea de febrilele noastre praguri casnice ea ia foc. Deși poate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
aceea, și militantă. Când începi să vezi adevărul altora, tinzi să te alături cauzei lor cu zelul caracteristic noilor recruți; la grămadă curajul vine mai ușor. Refugiul găsit era un avanpost de lansat contraatacuri întru exorcizarea spectrelor afară din contururile tremurătoare ale fapticului. Își învinsese singură frica de relativul valorilor și trecerea timpului, simțindu-se ulterior capabilă să treacă la o reeducare multidirecțională a turbulentului personaj romantic - termenul de multidirecțional venea din vocabularul fostului ei domeniu profesional, unde, ca asistentă socială
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care mai aberante. Ian știa să primească un dar destinal bărbătește, însă acel moment îl luă complet pe nepregătite; ceva ignorat din ființa lui prinse a se întinde imperios de nevoiaș înspre femeia de alături - un căuș al penuriei ultime, tremurător și deznădăjduit, un umil golf uman, în care se legăna majestuos la ancoră marele vid. Se opri în loc jenat și-și îndreptă spatele de o încovoiere imaginară: deși perfect vertical, se descoperea chircit la marginea umbroasă a femeii, cu ochii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
forfota umană a Romei. În general, apartenența la altă epocă îi asigură contemporanului lui Nero imparțialitatea, neimplicarea afectivă. E adevărat însă că el se lasă impresionat de prospețimea lui Quintus, fiul lui Vitellius, privindu-i cu tulburare linia pură și tremurătoare a gurii (I, p. 40). Credem că explicația stă în faptul că Doinaș a ținut seama de înclinația spre pedofilie a lui Petronius, evidentă în romanul său Satyricon. Contemplându-i pe tinerii regaliști, personajul declară că, în absența barierei temporale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
culturale prin Europa. Descoperise foarte devreme goliciunea femeii, însă într-un muzeu, grație memorabilei Venus adormite, atribuită ba lui Giorgione, ba lui Tizian, Venus pudica mai bine zis, cu somnul ei atât de gingaș, încât căderea unei frunze de plop tremurător ar fi putut s-o trezească. Atunci... După o perioadă de întrerupere, locotenentul îi scrise Isidorei (Dragostea mea, nicio permisie în perspectivă, sunt mereu pe picior de război. Te mai gândești la nebuniile noastre?) și se duse să pună scrisoarea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se accentuează în următoarele 5-10 minute. Un atac de panică este, în esență, o reacție foarte acută de tip luptă sau fugi. Pe parcursul unui atac de panică pot apărea următoarele simptome: Dificultăți de respirație Palpitații Transpirație Tremurături Înroșirea feței Voce tremurătoare sau răgușeală Stare de greață sau teama de a nu voma Amețeală sau senzație de slăbiciune Înțepături la nivelul degetelor sau picioarelor Senzație de apăsare sau durere în piept Senzație de sufocare sau de înecare Valuri de căldură sau frisoane
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
rușine. Se făcuse de râs În fața tânărului. — Ce-o să crezi acum despre mine, domnule Bodo? se auzi ea vorbind și-și ascunse fața În palme. Își Îngreunase și mai mult situația. Dar Bodo Îngenunchease lângă bancă și răspunse cu voce tremurătoare: — Am să cred că un Înger din cer a venit să se așeze pe bancă În fața mea și că nu sunt vrednic de această bunăvoință a cerului. Era atâta admirație În cuvintele lui, Încât fata Își luă o mână de pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
privi fără să priceapă. Din fala lui nu mai rămăsese nimic. Veșmântul Îi era zdrențuit și o paloare de moarte i se așternuse pe față. — Unde-i ducele, trădătorule, popă viclean și fără Dumnezeu? Unde l-ați dus? Cu mână tremurătoare, Otto arătă spre dosul curții unde se găseau acareturile. Acolo Îl găsiră Într-o șură goală. Pe paie zăcea cadavrul Însângerat al ducelui Bertold, mânjit de mâzga prin care Îl târâseră. Fața lui bărbătească era Încremenită Într-o expresie de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din specia canidelor. Era ca și cum l-am fi văzut pe Pintea Viteazul mutilat de poterile arnăuților, cu piciorul ologit și o sarsana la gât, stând la un colț de stradă și întinzând în fața trecătorilor grăbiți și indiferenți mâna descărnată și tremurătoare, pentru a primi un nenorocit de gologan. În scurt timp, Haiduc ajunsese al o stare de degradare fizică și morală avansată, care se accentua vertiginos. Blana lui altădată îngrijită, curată și strălucitoare îl abandonase de multă vreme. Haina lui exterioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
calea mea În flori, în ochi, pe buze ori morminte... Lumina altora Sugrumă vraja Nepătrunsului ascuns În adâncimi de întuneric, Dar eu, Eu cu lumina mea sporesc a lumii taine Șintocmai cum cu razele ei albe luna - Nu micșorează, ci tremurătoare Mărește și mai tare taina n spații. Așa îmbogățesc și eu întunecata zare Cu largi flori de sfânt mister, Și tot ce-i nențeles Se schimbăn nențelesuri și mai mari Sub ochii mei... Căci eu iubesc - Și flori și ochi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Portugalia în Spania. Peisajul, la fel de dezolant, nu-ți poate servi drept reper. Alergăm în continuare în aceeași stare de inconștiență pentru soarta noastră încredințată acestei garnituri scăpate de sub control. Mă uit prin geam și-mi pare că întrezăresc în aerul tremurător de deasupra crestelor încinse fantoma cuneiformă a lui Don Quijote. Semn că fierbințeala a străpuns pereții vagonului. VASILE GÂRNEȚ: Mă întreb, probabil o fac și ceilalți, dacă standardele fixate de portughezi pe perioada găzduirii Trenului Literaturii vor putea fi atinse și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu coadă la stațiunile de tramvai. Academia de științe a U.R.S.S. președinte: Vladimir Leontievici Komarov. Discuții privitoare la problema agrară. Împământenirea nu soluționează. Socializarea e singura cale. 13.VI.1945 Vizităm grădina. Plante de Predeal și Sinaia. Molizi, plopi tremurători, jugastri. 14.VI Vremea urmează a fi deosebit de agreabilă. Vizităm Moscova. Cremlinul îți face o mare impresie prin grandoarea și noutatea lui arhitectonică. (stil italian) O curiozitate, marea biserică a sfântului Vasile, din latura cetății Cremlinului. Străzi foarte largi, spațiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
grup aparte și se ține într-un fel de rezervă nobilă, de altminteri destul de nejustificată. 16.VI Dimineață ușor învăluită, rouă, ceață, liniște deplină; din când în când s-aude cucul, apoi .............. departe în parc; stăncuțe vorbesc subțirel pe deasupra plopilor tremurători și brazilor; vine și din sat câte-o dată zvon de vaci și lătrat de câne. O tihnă desăvârșită stăpânește peste distrugerile de ieri ale războiului, peste suferințele încă aparente. Țârâitul cristalin al lostunilor... * În Polonia germanii au ucis 74
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe care îi poartă în brațe sau de mână părinții modest învestmântați. Luni, spre Moscova primăvara mai răcoroasă și vegetația mai subțire și mai plăpândă. Păduri și iar păduri, în care predomină mesteacănul. Apar și brazi plantați, pini, sălcii, plopi tremurători. În lungul terasamentelor drumului de fier lucrează în mare majoritate femei. Pentru mânuirea lopeților și târnăcoapelor poartă mănuși groase de păr. La Kiev: monumentul lui Vladimir, cel care, împreună cu cneaghina Olga, a botezat pe slavi. Tot din acele timpuri istorice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să aud pe drumul satului doar scârțâitul roților tras de carul cu boi pe drumul spre veșnicie. "Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted." (M. Eminescu) Numai plopii înalți și tremurători ai cimitirului, înădușit de bălării și de măceși înțepători, văzându-mă sosind de departe, își vor zburătăci frunzele în semn de bun-venit în garsoniera strâmtă, răcoroasă și definitivă. Viața-și urmează cursul. Tot ce-am fi vrut să știm s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
viața bate filmul. Făcu câțiva pași înspre pătuțul lui Alin, încercând să îi vorbească în șoaptă: - Sunt aici cu tine. Vino la mine în brațe. Alin parcă îi ascultă dorința, fiind atât de supus. Îl apucă cu mâinile ei reci tremurătoare iar glasul parcă îi era din cine știe ce vis. Se răsuci pe călcâie cu pruncul în brațe, se apropie din nou de fereastră, dezgolindu-și un piept ca să îl poată hrăni și rămase dusă pe gânduri. Afară întunericul se despica în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
medic. Îl internă într-un spital iar diagnosticul a fost „tulburări de comportament”. Pe Valentin această situație îl tulbura atât de tare încât era nevoie de un nou tratament în cazul depresiei sale. Ochii îi avea roșii, privirea tulbure, mâinile tremurătoare, devastator, cu amenințări ori de câte ori avea prilejul. Lăsase toate responsabilitățile pe seama Carlinei, iar când se refugia între două pahare cu alcool uita să mai vină la timp acasă. Carlina încerca să ia toate măsurile de precauție în vederea revizuirii comportamentului. Ajunsese la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ascultat. - Nu, te rog nu spune asta nici în glumă. Am avut cei mai buni copii. Toți m-au ascultat chiar dacă uneori spuneam că Elena era inima mea, eu pe toți v-am iubit la fel. Făcu o mișcare blândă, tremurătoare, iar durerea din sufletul lui umbrit de ghinioanele vieții era tot mai vizibilă. - Tată, mă faci să ma simt ca un pui de găină când e părăsit de cloșcă sau ca un câine hăituit de lume. Când știu că trebuie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să continui să te iubesc de dincolo. Azi a trebuit iar să dau telefoane, să alerg, să înghit refuzuri: Ury Ben. Doamna Pap. (soțul ei a murit) m-a ascultat vorbindu-i la telefon, dar mi-a spus, cu glas tremurător, că i-a murit bărbatul și că mi a ascultat vocea fără să înțeleagă ce spun. Cam. va depune mărturie favorabilă. Sanda Mov., de asemenea; mâine-dimineață am s-o iau de la capăt, scumpa mea, doar ca să salvez obiectele dragi pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]