5,174 matches
-
de aparat... Și acela nu putea fi, la vremea aceea, decât Leica." Dora scrutează din nou chipurile de pe cele două fotografii mărite. Cel al bărbatului marcat cu cruciuliță... Forma ochilor care privesc țintă spre aparatul de fotografiat o fac să tresară. : "Ochi de tătar..., așa îl tachina mama pe tata... Așa sunt și ochii mei, trași mult spre tâmple... Ritmul inimii Dorei se accelerează în timp ce gândește : "Deci... Deci, el, al treilea din dreapta este tata... ". Și fotografia femeii cu o fetiță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Simion Almăjan" și al localității în care fuseseră amândoi prizonieri: "Tușino". Știam că e tatăl Dorei de la care mai primisem cărți prin poștă. Îi recunoscusem de fapt statura și căutătura chipului cu toate că nu mai avea barbă ca în fotografie... Fotografie ? tresare Dora. Ciprian caută într-un raft de unde scoate un album legat în piele. Uitați-vă ! Poate vă spune ceva... Dora scoate un "Ah !" plin de uimire, constatând că privește una și aceeași fotografie cu cea pe care o are și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un spiriduș care pășește pe diamantele de gheață ale unei nesfârșite întinderi albe. La un moment dat, spiridușul începe să facă salturi și tumbe care încheagă o melodie de o armonie și încărcare emoțională fără seamăn. Fibre intime din Dora tresar atunci când recunoaște melodia : "Al treilea impromptu al lui Schubert ! De unde a știut oare că îl ador pe Schubert ? Și cum reușește Dragoș să coloreze această improvizație de parcă ar încerca să sculpteze în ea clipele unice pe care le trăim ?" Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mine. Craiul de Miazăzi avea chipul unui câine, al unui buldog care creștea, creștea. Chipul lui s-a lipit de cel al fetiței mele și această contopire s-a transformat într-o enormă caracatiță roșie care a invadat cerul. Am tresărit auzind un ciocănit, de data asta real, în geam. Un tânăr necunoscut mi-a făcut semn să deschid repede. Când mi-a spus că este Atanasie, omul de nădejde al lui Ovidiu Frunză și că trebuie să ne grăbim, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-i maistru cârnățar la Abator. Dacă vrei, te mai poate tunde, că de bărbierit, nu mai bărbierește. Asta-i! Fost-ai lele când ai fost și făceai păcate-n post! Numai ce a auzit acest fost repetat, bădia Cazanciuc a tresărit la gândul că aiștia iar se leagă de coada calului său, motiv pentru care a stăruit ca deadea Kiprianov de la Climăuți să facă povestire despre împricinarea sa în daravela cu terenul de la Ruina Siretelui. Pentru început trebe să vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tărtăcuța. Nineta, trecută prin toate iadurile terestre ale lumii, văzuse, probabil, aceste zvârcoliri freudiene și tocmai de aceea mă pusese la zid. După vreo cinci ani, când am revăzut-o pe Liz, care purta în brațe al doilea prunc, am tresărit și i-am zis, din reflex, zâmbind, tot "săru' mâna A". Dar Liz m-a privit drept în ochi, mi-a citit dezamăgirea provocată de trupul său, care o cam luase la vale, și mi-a spus-o pe șleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de la partid!"... Strategie pe termen scurt, evident... Dacă nu ținea figura, mai rămânea să le spun că mă trag de șireturi cu Dumnezeu. Stilații au făcut ochi. Gânditorul profund a început să-și așeze gulerul la cămașă, în vreme ce terestrul a tresărit de parcă l-aș fi picurat cu smoală din iad. Formula lui nea Onuț funcționa de minune, precum Sesam... deschide-te!... Profundul începe să aibă altfel de curiozități. Zice, aproape prietenos: "Care unchi?"... Nu mă grăbesc. Stau pe îndelete de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
resurse. Îmi amintesc de faptul că suntem un cuplu. Mă bag și eu în vorbă, ca unul deștept ce eram. Către tata: "Ferfenița aceea cu pătrățele de mate? Despre asta e vorba? Rufa aceea de hârtie de la nea Onuț?"... Tata, tresărind puțin, semiîngrijorat, se hotărăște: Da, da, ferfenița aceea!"... Solicit lămuriri suplimentare: "Din care ai citit tu la moartea lui nea Onuț, și în care el povestea foarte frumos, dar o mai lua și pe arătură, despre rudele lui dragi?"... Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Dar când Marcel îmi zice Zetule, ori sunt găinile pe cale de dispariție, ori evreii pleacă pe rupte, de nu știu eu, îmi dau seama că Marcel a mirosit afacerea, mă dau la fund și nu mai trec prin Calea Călărașilor, tresar la orice cucurigu mai acătării și nu mai mănânc multă vreme carne de pasăre. Și când l-am auzit pe Moshe zicându-i, la coada de la magazinul pentru lapte, prietenului său Felix, ceva în genul, măi, al naibii vagabond de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dar. Mi-am așezat capul pe coama lui El-Zorab și m-am lăsat purtată, printre stihii, după voia sa. Am simțit că și El-Zorab trăia aceeași bucurie a echilibrului. Când l-am sărutat pe coamă, mi s-a părut că tresare ca un prieten drag. E nemaipomenit să înțelegi că în lume există și altceva decât singurătate, chiar dacă ajungi la încheierea aceasta cu ajutorul unui cal. Am fost plecată o săptămână la Dublin. Când m-am întors, Antu se uita ciudat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dar. Mi-am așezat capul pe coama lui El-Zorab și m-am lăsat purtată, printre stihii, după voia sa. Am simțit că și El-Zorab trăia aceeași bucurie a echilibrului. Când l-am sărutat pe coamă, mi s-a părut că tresare ca un prieten drag. E nemaipomenit să înțelegi că în lume există și altceva decât singurătate, chiar dacă ajungi la încheierea aceasta cu ajutorul unui cal... ...Știu Doamne, Dumnezeul meu îți spun iar și iar știu și cred că ești ființa perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și expansiune, sete, împlinire, regăsire și suficiență. Abstract și concret, concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă, durerea amăgește frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă, aurul leneș al clipirii simțite. Lumina adie, lumina, privirea de foc, ochii, pielea fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sete, împlinire, regăsire și suficiență. Abstract și concret, concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă, durerea amăgește frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă, aurul leneș al clipirii simțite. Lumina adie, lumina, privirea de foc, ochii, pielea fierbinte, Fierbinte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
reciproc cu o lumină în ochii ce sticleau, ne zâmbeam, era o taină știută numai de noi doi. Vraja dintre noi era atât de puternică încât nici nu auzisem când veni cineva. Însă când se apropie foarte tare de noi, tresărirăm speriați, vinovați. Era tocmai această stare neplăcerea pe care am fi dorit s-o evităm. Însă acum că o trăiam, țineam la ea căci era a noastră. Și mai știam că, vinovați fără vină, eram în același timp puri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
începui să plutesc de ușurare. Am avut dintotdeauna această capacitate de a mă autosugestiona, de a-mi imagina lucruri. Însă acum, fără a exagera, devin serioasă, tăioasă. Clădirea îmi era familiară. Chestia asta mă consolă. Deși, când intrai în ea, tresării. Pentru că însemnă ceva pentru mine. Însă mă controlai și mă concentrai. Bătui la ușă. Intră. Bună, îi zâmbesc. Dacă până acum l-am văzut la costum, acum e într-o ținută casual, care îi venea la fel de bine. Cu ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe plac, dar foarte diferite, așa că nu pot spune ce anume port) Și mai schimbăm câteva replici inteligente, interesante sau plăcute, tot privindu-ne cu drag. Și el se apropie de mine, în ochi mi se citește frică( și plăcere), tresar, și el, citindu-mă, îmi spune: Acum te voi săruta, e bine? O.K., spun, tot temătoare. Iar el nu mai stă să răspund, întrucât deja are permisiunea mea, și mă sărută. Întâi răbdător, cu o mângâiere, apoi din ce în ce mai dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mele și nu contează ce ai tu de zis. Asta nu înseamnă că nu-mi va face plăcere să te aud implorând. Mai taci! zic cu sictir. Însă când se repede la mine, tot așa de dragul distracției și al experienței, tresar speriată. El începe să râdă. Hai că-mi placi. Uite, îți dau șansa să te salvezi. Vom face în felul următor: eu te las să pleci, însă numai dacă reușești să treci de mine. Și o vom ține tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rană. Seara îmi dă iar drumul, și de această dată mă prinde repede și mă aduce imediat înapoi. Iar noaptea se trezește din somn și mă privește fix. Ceva e schimbat la el. Acum e foarte serios. Mă sperie și tresar. Îmi e frică. Îmi frec mâinile, într-un reflex de a scăpa. El observă toate astea și simt cum se încruntă. Inima îmi bate tare, nu mai pot înghiți. Vrei puțină apă? întreabă rupând astfel momentul și îndreptându-și atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
e de la el senzația plăcută ce mă străbate. Atmosfera de vis e numai o mică parte din fericirea pe care o îmbrățișez cu ochii deschiși. La marginea izvorului, jumătate în apă, ne iubim. Înainte mă întreabă: Deci? Da, răspund deși tresar. E tandru și hotărât. Și mă face fericită. Tocmai de aceea plec înainte de venirea zorilor. Și știu că mă privește cum plec. Când ies îmi spune: Pe curând, iubire. Deși nu așteptam să-l mai văd vreodată iată că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un telefon câteva zile mai târziu, pentru a termina lucrurile. Însă încep să am îndoieli. Se pare că tipul sapă groapa cuiva, însă nu e sigur. Totuși, încerc să-l înregistrez. Când ne despărțim, însă, mă înconjoară cu brațele. Eu tresar. Însă tresar mai tare când îmi ia reportofonul și atingându-și fața de a mea, îmi șoptește: Dacă mai faci așa ceva, o să ne distrăm așa cum îmi place mie (my way). Și mă lasă furioasă, însă și speriată. Totul e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
câteva zile mai târziu, pentru a termina lucrurile. Însă încep să am îndoieli. Se pare că tipul sapă groapa cuiva, însă nu e sigur. Totuși, încerc să-l înregistrez. Când ne despărțim, însă, mă înconjoară cu brațele. Eu tresar. Însă tresar mai tare când îmi ia reportofonul și atingându-și fața de a mea, îmi șoptește: Dacă mai faci așa ceva, o să ne distrăm așa cum îmi place mie (my way). Și mă lasă furioasă, însă și speriată. Totul e gata, însă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
au întins la soare. Cecilia, văzându-l stând acolo singur și uitându-se la ceva, s-a dus încetișor; — Ce faci aici? l-a luat după gât așezându-se lângă el. — Mă uitam cum curge de frumos apa, a răspuns tresărind și căutând să îngroape scoica în prundiș fără să fie observat. —De ce mă spionezi, Mata Hari? i-a zâmbit Matei. — Apropo, Mata Hari a fost o femeie extraordinară și cu un curaj nemaiîntâlnit, care, prin munca ei de spioană, își
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tine, mi-e drag de tine, o îmbrățișează strângând-o tare. După patru luni sarcina crescuse bine. Într-o seară, stând amândoi tolăniți pe canapea și uitându-se la televizor, Cecilia a simțit pentru prima dată mișcările bebelușului, încât a tresărit. —Draga mea, ce-ai pățit? Simți ceva? i-a luat mâna și i-a pus-o pe abdomen. —Ce? — Așteaptă! a pus mâna ei peste a lui până s-a simțit izbitura din interior. — Mișcă! au exclamat, fericiți, amândoi. —Cecilia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
întotdeauna o bibliotecă dă bine într-o casă. Astfel, deși avea o bibliotecă mică, era bine întocmită. Trecând, într-o bună zi, prin fața oglinzii celei mari de la intrare, elegantă și mândru înrămată în lemn de mahon, cu incrustații arabe, acesta tresări uimit. Deși era încredințat că se găsește într-o deplină singurătate, o singurătate incoruptibilă, solidă și de neschimbat, constata acum, cuprins de tot de uluire, că mai este cineva acolo. Se afla chiar în fața lui și simțea că este cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înfricoșătoare și morbidă a realității. Judecata limpezindu-i-se, el își dădu pe loc seama înspăimântat că păcatul fetei, pus în cumpănă cu pedeapsa primită de ea, fusese prea mic! Iar gândul acesta îl fulgeră teribil și-l făcu să tresară. „Dumnezeule, oare ce am făcut cu mințile mele?!”, își urlă el singur în cap. Astfel, îngrozit mult peste măsură, ca un nebun plecă de acolo în grabă și se făcu nevăzut. Lucrul cu adevărat de mirare și care revoltă este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]