2,347 matches
-
în contra lui, se puseră în relații tainice cu Vatatzes, tratară cu el condițiile predării Tessalonicului, scoaseră de la el o confirmare documentală a drepturilor și privilegiilor moștenite ale orașului, îl întărîtară pe despotul Dimitrie atât de mult în contra împăratului încît refuză tributul și ascultarea asigurată prin tratat și sub jurământ și-l lăsară să treacă în ochii poporului ca singur pângărit de vina întreagă a călcării de jurământ și de tratat. Pe când Vatatzes tăbăra în liniște nu departe de zidurile orașului, c-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îndemnă în anul 1234 la îndeplinirea făgăduinței sale, desi făcută în termeni generali, și ceru de la dânsul zestre mare de moșii pentru biserica catedrală a noii dieceze ce avea a se zidi, pe care moșii regele să le cumpere din tributul țării, pentru că patronatul bisericei se cuvenea ș-așa esclusiv numai regelui și pentru că din acest patronat decurgea firește și îndatorirea de-a contribui imediat. Autohtonii Cumaniei, românii cari se aflau în circumscripția episcopiei înființată pentru această țară, deci mai cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și puse în fruntea unei cete naționale, se revoltă în anul 1272 contra regelui Ladislau IV, minor încă, cuprinse o parte a Valachiei, care pe atunci se număra între țările vasale ale coroanei ungurești, și cu toate somațiunile refuză darea tributului. Atunci regele orândui pe încercatul ostaș Georgius să meargă cu oaste în acele locuri, care bătu și ucise pre defector, prinse pe fratele acestuia, anume Barbat, și-l sili cu succes la plata tributului. Cu atât mai izbutită se dovedi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și cu toate somațiunile refuză darea tributului. Atunci regele orândui pe încercatul ostaș Georgius să meargă cu oaste în acele locuri, care bătu și ucise pre defector, prinse pe fratele acestuia, anume Barbat, și-l sili cu succes la plata tributului. Cu atât mai izbutită se dovedi însă tendința de consolidare a Valachiei după ce ea se proclamă neatârnată ca stat propriu sub voievodul Radu-Negru în anul 1290. Acest regent, care se descleștă de sub supremația Ungariei si domni de la 1290-1314, își așeză
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Bizanț. Pretențiile de suveranitate ale Ungariei peste Valachia nu se puteau susține decât cu sabia în mână; dar cât de nestatornici sânt sorții războiului avea să vază Carol Robert în persoană. Voievodul român, Mihail Basarab, își plătea într-adevăr regulat tributul de vasal cătră Ungaria și oferi regelui spre siguranță chiar pe fiul său ca ostatic. Totuși regele, după impulsiunea voievodului Toma al Ardealului, care voia să-și lărgească teritoriul, deschise ostilitățile contra Valachiei deja în anul 1323, intrând fără motiv
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de evlavia acestuia, se simți determinat de a abate cu binele amenințătoarea invazie. Se supuse regelui, îl întîmpină la margine, îngenunchie înainte-i, îi jurui credință neclintită și ascultare nestrămutată ca unui suveran al său și se îndatori a plăti tribut pe fiecare an. Spre închinare solemnă aduse daruri splendide, prezenturi strălucite și pietre scumpe, pe care le hărăzi cu îmbelșugare regelui și coroanei Sf. Ștefan spre semn de supunere. Raportul reciproc deveni atât de prietenesc încît {EminescuOpXIV 162} Vodă se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a dat, Mircea Vodă se hotărî să cedeze mai bine pacinic, decât să se-mprotivească-n zădar, deci se-nchină cu omagiu de supunere în an[ul] 1391 puternicului stăpânitor al osmanilor, îi prestă jurământ de vasal și se-ndatori a plăti un tribut anual noului său suveran. Năvălirea lui Sigismund în Valachia. Acest act nu lipsi să oțărască și mai mult dușmănia între domnul Valachiei, care ca vasal al sultanului trebuia să urmeze steagul osman, și între regele Sigismund, în a căruia țară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Sigismund pluti acum într-adevăr preste Dunăre și începu atacul contra micului Nicopol, tare și încunjurat cu ziduri, a cărui garnizoană turcească se luptă însă vitejește și neliniști pe agresori prin dese ieșiri, căci Mircea, care de câțiva ani plătea tribut osmanilor și care, cu toată alianța sa secretă însă serioasă cu regele, nu credea c-a venit vremea de-a o rupe pe față cu turcii, dăduse oarecum ca părtinitor al turcilor posesiunea acestei cetăți sultanului Baiazid, care lepădă în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
grămezile de cadavre sîrbesti, făcute mese, însetatul de sânge împărat turcesc dădu ospețe sărbătorești. Apoi încordă relațiile și cu împărăția romeică, îi răpi cu puterea orașele și ținuturile macedonice și tesalice câte le mai păstrase și ceru de la împăratul Emanoil tribut în toată forma. Acest din urmă ceru ajutor și apărare de la sultanul Mohamed, fratele și rivalul lui Musa în Asia, îl pofti dincoace în Europa, ceru de la el făgăduință pozitivă că va veni, se armă cât putu și știu, afară de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru a îngreuia valahilor trecerea Dunării. Înghesuit astfel și nesimțindu-se egal cu puterea osmană, Mircea trimise în anul 1414 soli proprii la Curtea din Adrianopol, ceru și căpătă pace, încheie despre aceasta un tratat, se îndatori să plătească un tribut anual în feliul și după măsura pe care le va dicta Mahomed însuși și trimise ca ostatici pe doi fii ai săi și trei fii de boieri mari. Pe solii de pace valahieni, sârbi și bulgari și de alte neamuri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cine va pune curse păcii, împrotiva aceluia să se întoarcă Dumnezeul păcii". Răscoala lui Mustafa cel mincinos. Părtinirea lui Mircea. Iubitor de libertate și harnic de fapte precum era Mircea, desigur că o pace cumpărată cu datoria de-a plăti tribut nu putea să fie pe gustul lui și ura sa acoperită contra lui Mohamed găsi curând ocazie să se arate în faptă. În anul 1415 răsări deodată fiul lui Baiazid, Mustafa, a cărui urme pierise în bătălia contra lui Timur
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reprimim în buna noastră grație, dar cu condiția ca să nu se mai întîmple recidivă". În genunchi ascultară Ștefan și ai săi mângâietorul răspuns, sărutară bucurîndu-se și mulțumind poala hainei regești, apoi jurară regelui și regatului statornică fidelitate și plată de tribut în tot anul, făgăduințe pe cari le și întăriră cu jurământ solemn și prin document în scris. Astfel se despărțiră amândoi în pace și Sigismund, întorcîndu-se, dete repaos trupelor sale un an de zile, spre a se odihni. Dar, oricât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întreg și de-a lăsa să treacă neuzate pe dinainte-i acele momente, cari i se oferă atât de ușor, de-a atrage asupră-și atenția publicului pe conta întregului și de-a câștiga pentru arte și persoana sa un tribut bogat, de-a se abnega în fine numai pentru a contribui la producerea unei totalități în stricta măsură a rolului său. Nu putem ascunde puterea unei adevărate abnegațiii care trebuiește la aceasta, de-a nu se face niciodată centru unde
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la absentism și prin asta la săcătuirea țării. Mijloacele de trai cari ieșea din țară pentru a plăti veniturile proprietarilor absenți sânt exporturi pentru care nu se primește nici o plată-n schimb și sânt tot atât de pierdute pentru țară ca și tributul ce s-ar plăti periodic unui stat străin sau ca și când s-ar arunca în apă. Tot ce se consumă în mod improductiv se nimicește fără a-și reproduce restituirea. Centralizare și absentism merg mînă-n mână. Câștigul nu crește cu bunăstarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
stat în plină înflorire. Menirea Labirintului era de a adăposti/ascunde/ închide Minotaurul - rodul unei împerecheri aberante dintre Pasiphae (soția regelui cretan) și un taur trimis din ape de zeul Poseidon. Acest fiu adulterin - monstru compozit, tauro-antropomorf - se hrănea cu tributul viu (șapte băieți și șapte fete) pe care cetatea Atena era obligată să i-l ofere periodic. Un biotribut tragic, umilitor și de bună seamă inacceptabil, odată ce Egeu - regele Atenei - a consimțit să includă pe propriul său fiu, Tezeu, printre
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
plină de substanțe psihotrope. Consu- mată, această miere provoca stări de nebunie colectivă sau chiar moartea. Mierea infestată era „numită maenomenon, de la nebunia pe care o provoacă” (gr. mainomai = „a înnebuni”), nota Plinius. „Acea populație, deși le oferă romanilor ca tribut ceara, nu vinde mierea, pentru că este letală” (Plinius, Naturalis historia, XXI, 77) (38, p. 89). Cam în aceeași epocă, poetul Ovidiu (Amores, XII, 9-10) se plângea și el de „apriga miere”, produsă de „albinele Corsicii”, „strânsă din otrăvitele flori ale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
stat” (97), iar Ion Horațiu Crișan a considerat în 1986 că măsura a fost luată nu de Deceneu, ci de Burebista, la îndemnul celui dintâi, „pentru asanarea moravurilor neamului său”. Altfel un autor stimabil, I.H. Crișan pare să fi plătit tribut clișeului măreției „conducătorului suprem” și limbajului de lemn, ambele proprii ceaușismului din anii ’80 : „O asemenea măsură - conchidea autorul - se înscrie în politica de sobrietate și cumpătare preconizată de marele rege” (79, p. 140). Dar explicația cea mai inadecvată în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
auzise că sfinții părinți adunaseră în Sat copii timp de mai bine de doi ani și le creaseră condiții pentru a putea supraviețui. Știa că, fără sprijinul Abației, el și toți ai lui ar fi murit demult. Trăind, plăteau totuși tributul imposibilității de a părăsi Satul... Xentya îl ducea în coliba ei. Înainte de a intra, Stin privi cerul senin și se întrebă, ca de atâtea alte dați, cum e să te poți plimba liber printre stele, să cauți aventuri printre sisteme
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prin toate chinurile Iadului! ― Ce curvă nenorocită! strigă și cel de-al treilea călugăr și își însoți vorbele cu o lovitură în obrazul femeii. Într-o fracțiune de secundă, rațiunea lui Rim notă cu tristețe că avea să dea iarăși tribut violenței. Rim puse mâna pe cel mai apropiat dintre călugări și acesta încercă să-și elibereze brațul printr-o schemă rotativă clasică. Quintul îi văzu axila expusă și, într-un gest reflex, își proiectă degetele dure precum oțelul într-o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
acolo? ― Întrebați de Piatra Arsă. E la două zile de mers călare... Să fiți însă atenți la trecători, fiindcă sunt păzite de tot felul de oameni care cred că munții sunt ai lor și li se cuvine un fel de tribut... Cei de care mă feresc și eu... Kasser privi spre Mos și încuviință din cap. ― Poți să pleci, bătrâne. O să găsim singuri locul de care zici. ― Dar nu mă miluiți cu nimic? La urma-urmei, v-am zis tot ce știam
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
O Mie de Voluntari. În ele e sădit un trecut religios cu o vechime milenară pentru unele planete. Pur și simplu au uitat calea umilinței și a smereniei pentru o vreme. Cum poate și Abația a uitat-o... Plătim cu toții tribut aceluiași păcat. - Vrei să spui că bestiile acelea care au distrus Abația, care au înrobit mii de planete și au masacrat familiile nobile, cred în Dumnezeu, fără voia și știința lor? - Sunt absolut convins de asta, acceptă Radoslav din toată
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că te voi putea duce acolo. Valea trebuie traversată printr-un loc care, în mod normal, e plin de flori cântătoare. Nu cred c-am puntea trece amândoi neobservați. Abatele își blestemă în gând neputința. Vârsta începea să-și ceară tributul, condamnîndu-l din ce în ce mai mult să devină un fel de șobolan cu simțuri ascuțite dar incapabil de a se mișca prea mult. - Ai dreptate... Atunci trebuie să explorezi tu, trebuie să-mi spui exact ce e cu peștera aia... Să vedem ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
neguvernabilă. Canalizarea cuvîntului, forța politică productivă, joacă poate astăzi același rol strategic ca și canalizarea apei în societățile agrare arhaice. În Asia și în America precolumbiană au existat societăți hidraulice, dotate cu un mod propriu de producție, cu funcționari și tributuri. Vîrsta societăților logoreice indică celălalt capăt al istoriei, aflat în fața noastră. Și asta fiindcă se emite și se circulă din ce în ce mai mult și din ce în ce mai bine, încît rețeaua de diguri și canale care captează fluxul simbolic cîștigă în fiecare zi în complexitate
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
curmarea unei spolieri economice, obținerea de ajutor din partea țărilor europene, restabilirea drepturilor tradiționale ale Țărilor Românești, independența față de Imperiul Otoman; b) vorstabili ordinea de preferință a obiectivelor; c) vor formula principalele soluții posibile (lupta armată, alianța cu Poarta, plata unui tribut, acțiunile diplomatice și menținerea statu-quoului; d) vor trebui să delibereze (să enumere efectele pozitive și negative la care se pot aștepta de pe urma aplicării unei soluții sau a alteia, să Întrevadă eficiența totală a acțiunii) și e) să decidă asupra variantelor
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
o suveranitate realizată, cucerită și radioasă. MOMENTUL AL DOILEA îNTREBUINȚĂRI TERAPEUTICE ALE CUVÂNTULUI: SOFISTICA ANTIPHONIANĂ V ANTIPHON și „arta de a scăpa de mâhnire” -1Reparații pentru sofiști. Sub regimul scrierii platoniciene a istoriei filosofiei, sofiștii plătesc de peste douăzeci și cinci de veacuri tributul uriaș al unei proaste reputații și al unei definiții greșite. însuși termenul de sofist suferă de pe urma unei polisemii contradictorii - ca mulți alții care provin din această disciplină: a fi filosof, ba chiar a fi filosof idealist ori materialist, sau a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]