1,630 matches
-
primul rând, există un punct undeva pe pânză. El formează focarul proiecției optice și, prin urmare, un centru compozițional puternic în planul frontal. Dar el se situează totodată și departe, la orizontul spațiului pictural - o prezență iluzorie, din moment ce în spațiul tridimensional nu există nici o convergență perspectivală. Din punct de vedere perceptiv, centrul perspectivei plutește undeva între comprimarea proiectivă și adâncimea nediminuată. Perspectiva centrală este de un ajutor îndoielnic la stabilirea centricității compoziționale. Raportată la planul frontal, ea asigură într-adevăr un
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mâna sa ridicată - microtema binecuvântării. Observați totuși că, prin localizarea scenei în jumătatea inferioară a tabloului și dedesubtul punctului de fugă, pictorul conferă poveștii sale o ambianță lumească certă. Pe măsură ce privirea spectatorului, coincizând cu axa perspectivei, străbate spațiul pictural, versiunea tridimensională a compoziției modifică caracterul celor prezentate. Scena devine un banchet voios și spontan. Camera în formă de cutie, nemaifiind doar un fundal, îi înconjoară și protejează pe participanții la cină. Căminul reculează, făcând ca Mântuitorul să-și piardă din solemnitate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
din jurul ei. Tintoretto păstrează binevenita putere vizuală a acestui simbolism, justificând dimensiunea falnică prin apropiere. Silueta lui Hristos, așezată în prim-plan, este supraumană și pusă față în față cu micii discipoli, așa cum apar aceștia în proiecție. În stricta adâncime tridimensională nu figurează nici un fel de discrepanță dimensională, iar barca situată în centrul de echilibru al tabloului capătă o mare greutate și importanță. Când Petru se supune ordinului de a păși pe apă, el traversează verticala centrală care în imaginea frontală
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
geo grafică”, situația așa cum este ea de fapt. Prin urmare, se oferă o imagine pe care am putea-o numi accidentală sau subiectivă dacă nu ar fi folosită de un pictor îndemânatic pentru a argumenta simbolismul vizual al compoziției. Scena tridimensională, după cum remarcam, este privită oblic și ca atare trebuie descifrată perceptiv, cum se spune, exact din perspectiva indirectă redată de proiecție. În exemplul final pe care îl voi aduce, acela al Adorației magilor a lui Pieter Bruegel (figura 127), Fecioara
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
final pe care îl voi aduce, acela al Adorației magilor a lui Pieter Bruegel (figura 127), Fecioara cu pruncul este reprezentată în centrul de echilibru al tabloului, înconjurată atât vertical, cât și orizontal de grupul spectatorilor și închinătorilor. În versiunea tridimensională, ea domină în mod clar scena din fața staulului. Deși figurile care stau în picioare par mai înalte, diferența de înălțime este naturală. Centricitatea grupului se modifică prin diferențierea celor din față de cei aflați în spatele figurii din mijloc. Accentul cade pe
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
centru, ochiul își pierde orientarea și rătăcește fără țel pe o suprafață nestructurată de dimensiuni arbitrare. Elevația Lupta cu gravitația este evidentă, bineînțeles, în dimensiunea verticală. Pentru a aborda cum se cuvine o clădire, trebuie să o consideri un volum tridimensional, întinzându-se în lungime și pe înălțime în egală măsură și centrat în jurul unui punct situat undeva în mijlocul spațiului său interior. Totuși, pentru scopul nostru pare legitim să urmăm practica arhitectonică a reducerii clădirii la elevația sa verticală și la
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
centricitatea întregului. Cuprinderea integrală a spațiului Atât timp cât ne limităm la perspectiva bidimensională fie a elevației, fie a planului, centrul de echilibru al sistemului centric se stabilește singur, fără probleme. Clădirea însă trebuie să se echilibreze în jurul centrului și în spațiul tridimensional, fiindcă orice obiect fizic are un centru de greutate. Un astfel de centru intern sau axă centrală nu este întotdeauna direct vizibil și cu siguranță nu din exterior. Fațadele tind să ne ajute, oferindu ne o porțiune din interior, dar
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în interacțiunea forțelor care echilibrează compoziția, acest vector putând fi destul de puternic pentru a situa centrul perceptibil al interiorului mai jos, posibil la nivelul ochilor vizitatorului. Atunci trebuie oare arhitectul să determine centrul de echilibru al proiectului său pentru volumul tridimensional ca atare sau raportat la perspectiva utilizatorului clădirii? Sau trebuie să ia în considerare ambele puncte de vedere și să le dea egală importanță? Puține clădiri se compun atât de simplu, dintr-o singură piesă, asemenea Panteonului roman. În cele mai multe
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sociale, un alt vector unește spațiul interior cu cel exterior, deschizând recipientul accesului utilizatorilor săi (figura 137c). Extensiunile vectoriale apar ca modificări ale centricității primare. Pentru a oferi un exemplu despre cum funcționează ambele sisteme compoziționale într-o clădire integral tridimensională, mă voi referi la istoria proiectului lui Le Corbusier pentru Centrul de arte vizuale Carpenter de la Universitatea Harvard. Clădirea terminată, care se poate vedea cu greu într-o fotografie, se prezintă ca un volum compact și aproximativ cilindric, traversat la
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
precum cadrul unui tablou sau suprafața exterioară a unei sculpturi. COMPOZIȚIE - O dispunere a elementelor vizuale creând un întreg autonom, echilibrat și structurat astfel încât configurația forțelor să reflecte semnificația formulei artistice. Compoziția se referă la dispunerea elementelor în spațiul bisau tridimensional; compoziția culorii se bazează pe raporturi sintactice, precum asemănarea, complementaritatea și contrastul, precum și pe relațiile dintre culorile primare și secundare. COMPOZIȚIE BIPOLARĂ - O compoziție bazată pe doi centri separați, menținuți în echilibru în jurul centrului de echilibru. CONSTANȚĂ - Gradul în care
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
are o constantă de 100%, în timp ce spațiul proiectiv (q.v.) nu are nici una. Experiențele vizuale reale denotă un grad de constanță mediat. COORDONATE CARTEZIENE - Un cadru cu două axe, pe o suprafață plană, sau cu trei axe, într-un spațiu tridimensional. Plasate central și întâlnindu-se în unghiuri drepte, coordonatele pot servi drept cadru de referință pentru localizarea obiectelor în compoziția vizuală. Din punct de vedere dinamic, aceste axe se încrucișează în centrul de echilibru folosind de asemenea drept baze pentru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
echilibrată dintre obiecte. Ea coordonează mai degrabă decât subordonează obiectele. Orizontala centrală servește drept coordonată carteziană (q.v.). Ca linii divizoare, orizontalele fac distincția între partea superioară și cea inferioară ale compoziției. PERSPECTIVĂ - Modalitatea de a reprezenta în proiecție obiecte tridimensionale pe o suprafață plană. Perspectiva creează adâncime vizuală, modificând forma și interacțiunea spațială a obiectelor prin suprapunere, deformare, modificarea dimensiunilor etc. Perspectiva centrală imită unele atribute ale proiecției optice printr-o construcție geometrică, așa încât sistemele de muchii sau linii obiectiv
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
câmpul vizual prin stimuli concreți de formă, culoare sau mișcare, pentru a le distinge de cele realizate doar prin inducție. PROIECȚIE - O imagine optică realizată pe o suprafață de razele de lumină reflectate de un grup de obiecte în spațiul tridimensional. De asemenea, și o redare a acestei proiecții în desen sau pictură. PUNCT DE OPRIRE - Locul în care se află ochii privitorului în spațiul fizic. Locul de oprire ideal pentru contemplarea unui tablou se află în planul perpendicular care traversează
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
axă verticală produce o simetrie vizuală mai evidentă decât o axă orizontală. SINE - Sinele este perceput ca dispunând de o localizare spațială, centrul activității și influenței sale. Deși situat în afara operei de artă, poziția sinelui determină aspectele spațiale ale operelor tridimensionale și este adaptată de cele bidimensionale. Sinele acționează ca un centru de forțe într-un câmp cuprinzându-i laolaltă pe privitor și opera de artă. SISTEM CENTRIC - Un sistem organizat în jurul unui centru, fie bidimensional, fie tridimensional. SISTEM EXCENTRIC - Sintagmă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
spațiale ale operelor tridimensionale și este adaptată de cele bidimensionale. Sinele acționează ca un centru de forțe într-un câmp cuprinzându-i laolaltă pe privitor și opera de artă. SISTEM CENTRIC - Un sistem organizat în jurul unui centru, fie bidimensional, fie tridimensional. SISTEM EXCENTRIC - Sintagmă folosită în acest studiu pentru a descrie vectorii care răspund centrilor externi de atracție sau respingere. În interacțiune cu sistemul centric (q.v.), acest al doilea sistem motivează dinamica compoziției. SPAȚIU - Mediul constituit din totalitatea relațiilor formale
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
o lucrare de pe un disc, să spui că vrei s-o faci la fel. Nu se poate, e imposibil, nu reușește nimeni. Așa cum nu se reușește în pictură, deși un tablou poate mai ușor se copiază. Muzica e imposibilă, e tridimensională, nu, nu se poate. Un tablou, poate. Și Picasso a făcut o copie, să dovedească un talent deosebit în pictura clasică. Experții adevărați au văzut diferențele, dar publicul obișnuit a confundat-o cu originalul. În muzică nu e posibil. Ce
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
o lucrare de pe un disc, să spui că vrei s-o faci la fel. Nu se poate, e imposibil, nu reușește nimeni. Așa cum nu se reușește în pictură, deși un tablou poate mai ușor se copiază. Muzica e imposibilă, e tridimensională, nu, nu se poate. Un tablou, poate. Și Picasso a făcut o copie, să dovedească un talent deosebit în pictura clasică. Experții adevărați au văzut diferențele, dar publicul obișnuit a confundat-o cu originalul. În muzică nu e posibil. Ce
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
totalitatea cheltuielilor (consumurilor) în expresie bănească, ocazionate de obținerea și desfacerea unui produs, serviciu sau lucrare etc. Astfel, majoritatea costurilor conduce la diminuarea eficienței, pe câtă vreme, o diminuare a costurilor antrenează o majorare a eficienței economice. Tripla eficiență presupune abordarea eficienței tridimensional, prin tratarea concomitentă și a laturii sociale și a celei ecologice. Pe termen scurt, rezultă o diminuare a eficienței întrucât abordarea sub aspect social și ecologic presupune o majorare a elementelor de cheltuieli și implicit a costurilor. De aici și
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
grup de firme, bibliotecile unei localități etc.). 110. Ce se înțelege prin NTIC, SID, CD-ROM, SIGB? R: NTIC = Noile Tehnologii de Informare și Comunicare SID = sistem de informare și documentare CD-ROM = este un tip de memorie cu mai multe straturi, tridimensional; inventatorul său este românul Eugen Pavel SIGB = Sistem Integrat de Gestiune pentru Biblioteci 111. Prin ce se remarcă (prima) următoarele biblioteci românești informatizate: Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” București, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iași, Biblioteca Universității Tehnice Iași? R
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
parametrul de solubilitate al amestecului diluant este destul de mare permițând crearea structurii poroase /37/. Aceeași probă, posedă valoarea cea mai 161 mare a mărimii Mc,(tabelul 7), mărime ce trebuie corelată cu calitatea termodinamică a porogenului și caracterizează ansamblul rețelei tridimensionale a polimerului. Valorile Mc, (masa moleculară medie dintre două reticulări) pentru polimerii studiați au fost calculate din date de umflare la echilibru cu ajutorul ecuației Flory-Rehner /38/ și sunt trecute în tabelul 7. Ws — greutatea polimerului umflat ; Wp — greutatea polimerului uscat
(Co)polimeri maleimidici reticula]i. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
sintetice de tipul schimbătorilor de ioni deschid noi posibilități aplicării lor eficiente în procesul de stabilizare a biocatalizatorilor [7-14]. Pentru ca un schimbător de ioni să fie bun pentru aplicații în biotehnologie, trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să aibă o structură tridimensională hidrofilă flexibilă; să aibă grupări funcționale capabile să realizeze legături ionice sau de altă natură cu enzima ce urmează a fi imobilizată; să aibă o structură expandată care să permită difuzia enzimei la centrul de imobilizare al schimbătorului de ioni
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
de etilenamină cu aldehida glutarică are loc, probabil, prin participarea uneia sau a două grupări aminice, conform Schemei de reacție 2. După cum se poate observa prin reacția de condensare a suportului acrilic cu aldehida glutarică se pot introduce în structura tridimensională a suportului grupări formil foarte reactive, capabile de condensare cu grupările aminice din structura proteică a enzimei. De asemenea, poate avea loc reacția de condensare intramoleculară (2 a) sau intermoleculară (2 b). Aceste reacții joacă un rol foarte important în
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
se despart, în aceeși măsură. În alte condiții fizico-chimice acestea se unesc datorită forțelor interne de legătură , fără a se mai desface și trec în starea solidă, eliberând o parte din energia liberă. Rezultatul acestui proces este constituirea de rețele tridimensionale de diferite tipuri, adică formarea de cristale. Uneori condițiile care favorizează unirea particulelor sunt perturbate de anumiți factori care nu permit finalizarea procesului de solidificare. Mai precis, particulele nu se aranjează ordonat sub formă de rețele cristaline, fenomenul se desfășoară
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
particule cu cristalul se eliberează o anumită cantitate de energie care a fost numită de Kossel -pas energetic. Prin repetarea periodică, la infinit, a acestor pași energeticicu adăugarea succesivă a particulelor din soluție la rețea se formează treptat șiruri reticulare tridimensionale. Cu cât se vor efectua mai multe legături cu particulele cristalului, deci cu cât energia eliberată va fi mai mare și cu cât vor rămâne mai puține legături libere în sistem, cu atât procesul de legare a unei particule la
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
se despart, în aceeși măsură. În alte condiții fizico-chimice acestea se unesc datorită forțelor interne de legătură , fără a se mai desface și trec în starea solidă, eliberând o parte din energia liberă. Rezultatul acestui proces este constituirea de rețele tridimensionale de diferite tipuri, adică formarea de cristale. Uneori condițiile care favorizează unirea particulelor sunt perturbate de anumiți factori care nu permit finalizarea procesului de solidificare. Mai precis, particulele nu se aranjează ordonat sub formă de rețele cristaline, fenomenul se desfășoară
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]