1,001 matches
-
prelungi, vibrate, Înălțătoare și dulci. Iar apoi a Început să cînte copacul-pasăre umplînd aerul strălucitor de acorduri blînde; iar apoi s-au Înălțat ropotul aripilor de ciocîrlie și notele ei vibrate. Iar apoi s-a Înălțat cîntecul făpturilor mărunte cu triluri prelungi de cascadă, cu ciripit gingaș, cu armonii șlefuite de o dulce puritate. Iar apoi am auzit glasul păsărilor obișnuite și apoi piuitul lor: unele cu glasuri subțiri, stridente, ca țîrÎitul ascuțit al greierilor, altele cu glasuri joase, lansînd chemări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cîntecul păsărilor. Toate păsările ce se trezeau În tufișurile și copacii din parc; iar deasupra lor trecea foșnetul aripilor nevăzute, strigătul ciudat și stins al păsărilor necunoscute aflate În parcul scăldat acum În lumină, un amestec straniu și dulce de triluri. „Dulce este adierea dimineții, dulce ivirea ei, o dată cu vraja primelor păsări“ și Într-adevăr așa era, iar soarele se Înălță, și parcă era prima zi din viața pămîntului, și asta s-a Întîmplat cu un an Înainte să moară tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a zvonului (poate că răuvoitor) care susținea story-ul după care sora ar fi trecut de la penticostali la secta obscură a năzăricușilor, un ceva neclar și fără templul bine zidit al bisericii penticostale din care duminică de duminică se revărsau în triluri iscusite de mandolină cântările de preamărire. Între timp poetul stă în șezlong Și ce mai citește din boțita-i hârtie junele de cartier? Păi tot din poezia aceea citește, nu mă lasă nicidecum, îmi pune la încercare toată știința și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
începutul expediției! - Ai exprimat gândul nostru, al tuturor! rosti Kent, care preluase conducerea expediției. 22 Cineva îi șopti ceva la ureche lui Grosvenor, dar atât de încet, încât nexialistul nu desluși nici un cuvânt. Șoapta fu urmată de un fel de tril, la fel de neînțeles ca și cuvintele. Grosvenor își roti mașinal privirea. Se afla în studioul din propria-i secție și nu mai era nimeni acolo. Porni cu pași șovăitori spre auditoriu, dar când deschise ușa nu văzu nici acolo pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ei vulnerabil, dar și rațiunea de a fi a unui personaj ce tulbură pacea ficțiunii prin chiar apariția ei. Căci Bianca Castafiore este un Haddock feminin, dificil de domesticit, chiar și în prezența geniului solar și mediator al lui Tintin. Trilurile ei sunt semnul că un vârtej de bel-canto pătrunde în spațiul poveștii. Într-un purgatoriu marcat de labilitatea psihologică și de imprevizibilul acțiunilor sale se află și simpaticul dictator/revoluționar sud-american generalul Alcazar. În cazul său, ceea ce șochează este rapiditatea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fachir? II „De data asta, chiar ating fundul“, se gîndi el. În materie de fraze care să te Întîmpine cînd te trezești din somn, cunoscuse unele și mai bine aduse din condei, chiar dacă nu avea pretenția să fie legănat de triluri de privighetoare cînd se dădea jos din pat: nu era genul lui și, de altfel, privighetorile cîntă mai ales noaptea. Habar n-avea cît era ceasul. Își dădu seama că cea mai nefastă parte a creierului lui, oricare i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
retrase în fundul magaziei, de unde apăru din nou numai când camionul, în sfârșit încărcat, abandonă subterana. Nici la propriu nici la figurat nu au strigat Cipriano Algor și Marçal Gacho victorie, erau prea obosiți ca să-și irosească restul de puteri cu triluri și felicitări, cel mai bătrân spuse, O să ne mănânce sufletul când vom aduce cealaltă marfă, va examina păpușile cu lupa și le va respinge cu duzinile, iar cel mai tânăr răspunse că e probabil, dar nu sigur, șeful de departament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
încet și grațios spre cerul albastru. — Gas-san, la revedere, îi șopti Takamori, încet, păsării. Era duminică dimineață. Pe floarea albă de magnolie din grădină s-a mai oprit un greieraș, vrând parcă să anunțe, prin zbaterea aripilor gingașe și a trilurilor lui, căldura insuportabilă a după-amiezei. Takamori stătea ghemuit în așternut, ca un pui la grătar. Visa nori de vată pe cerul albastru și aer proaspăt de munte. I se păreau atât de aproape, încât avea senzația că dacă întinde mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
atâtea flori O pasăre micuță se arată E albă, pare că-i din nori! Și cântă, cântă neîncetat Răsună tot în adieri ușoare, Iar glasul ei duios ne-a alinat După o iarnă neîndurătoare. Un ghiocel îngândurat ascultă. Este un tril atât de minunat! Parcă venit dintr-o orchestră sfântă De îngeri albi cu ochii de smarald. Prima iubire La locul potrivit La momentul potrivit Unde două vieți Într-o seară s-au unit. Un compliment frumos O micuță istorioară Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Prima si întâia data Primăvara minunata Natura mă înconjoare, Si pentru întâia oară Văd doar fețe zâmbitoare Bucurându-se de soare. Mă-ndrept către florărie Tresărind de bucurie Când văd lumea colorata De parfum înmiresmată. Păsările-mi cânta-n cale, Triluri lungi de sărbătoare Simt in suflet o schimbare Ca o binecuvântare. Când i-am oferit buchetul De-a privit înduioșată Și mi-a spus cu voce rară "Mi-a fost dor de Primăvară" Mister uitat Privesc în zare Și văd
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îi ținea Și de soare-o proteja. Floarea drag îi mulțumea, Cu parfum îl răsplătea, Fluturi mii la ea veneau Și pe pom îl încântau. Păsări multe-n pom stăteau Și la floare se uitau, Și cu cântecu-i cântau, În triluri o adormeau. Dar iată că-ntr-o bună zi Un copil floarea zări Și veni în grabă mare, Rupse floarea cu-cântare, Mamei lui o dărui, Iar floarea așa muri. Astfel fu... pe-un deal, în zare Locui un pom
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să fiu atent, liniște, liniște, și am văzut că și el e foarte atent, într-atât că-și ține respirația, mi-am ținut-o și eu, și în jurul nostru s-a adâncit tăcerea, și atunci, deodată a început să facă triluri o cinteză de pe peretele de vizavi, o alta i-a dat replica, și-atunci o a treia a început să cânte, n-am recunoscut ce pasăre era, și au pornit să cânte și a patra, și a cincea, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ce vrei să spui ? Tocmai vreau să-i dau una cu cămașa când o voce ascuțită sfredelește aerul. — Samantha ? E Trish. Și glasul ei vine din casă. S-au întors ? Îi întâlnesc privirea lui Nathaniel, la fel de uimită. — Samantha ? se aude trilul prea binecunoscut. Ești afară ? O, fuck. Privirea îmi trece cu viteză de la mine la el. Eu n-am pe mine decât fusta și sutienul, și sunt plină de praf și de pete de zmeură. Nathaniel e cam la fel, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cât cheltuiește Trish pentru dineul ăsta. De fiecare dată când o întreb dacă chiar avem nevoie să tapisăm sala de mese cu mătase albă sau să-i dăm fiecărui invitat o orhidee să și-o prindă la rever, îi aud trilul fericit : — Sunt pentru o cauză care merită ! Ceea ce îmi aduce minte de întrebarea pe care tot vreau să i-o pun de ceva vreme. — Ăă... doamnă Geiger, spun cu grijă, invitații la dineu își cumpără bilet ? — A, nu ! zice. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
citește cu voce tare. Fuck. Mă fac instantaneu stacojie la față. N-am să-mi mai scriu În viața mea nimic pe mînă. Niciodată. — Asta e doar... Îmi dreg iar glasul. E doar o glumă... nu Înseamnă... SÎnt Întreruptă de trilul soneriei de la mobil. Slavă Cerului. Oricine e, Îl iubesc. Scot iute mobilul și apăs pe butonul verde. — Emma, o să mă iubești pe vecie ! aud glasul sfredelitor al Jemimei. — Poftim ? Mă uit la telefon. — Am aflat totul ! spune victorioasă. Știu, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
liliac atârnat de o creangă. Încă se bălăngănea Într-o parte și În alta, de parcă abia fusese legat, iar sângele proaspăt i se scurgea din gât În mijlocul potecii. Ne dădeam seama că suntem iscodiți. Auzeam plescăituri și păcănituri amestecate cu triluri scurte și cu pocnete, de parcă cineva ar fi azvârlit o burtă de apă peste un foc cu vâlvătăi prea mari. Numai că, simțirăm cu toții, alături de acele zgomote se ridicau și cuvinte spuse În minte pe jumătate, cuvinte multe-multe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
copacii unui luminiș. N-am văzut nici o vatră acolo, În satul lor. Ne arătară un loc, precum o lespede din pământ, unde ne făcură semn să ne așezăm, după care se prinseră Într-un fel de joc. Unii Îngânau un tril neîntrerupt care nu avea decât să se grăbească sau să lâncezească de-a lungul Întregului joc, În timp ce alții Închipuiau niște oameni prinși Într-o poveste. Oamenii aceștia din urmă erau acoperiți cu colb de piatră albă, din cap până În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
albă, din cap până În picioare. Jocul Începea așa: unul dintre oamenii mânjiți În alb Își lua rămas bun de la un altul asemenea lui și pleca departe-departe. Cât timp au s-au jucat ei de-a plecarea asta, cei ce Îngânau trilul erau triști și mai-mai că plângeau. Apoi, cel care plecase departe-departe se Întâlni cu un alt om - Între cei doi se porni o ciripeală ascuțită după care, Își dădură mâna. Cel de-al doilea om Îi aduse primului o grăsană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
S-au jucat și de-a Unu, și de-a trecerea prin inima nisipului și, tot așa, până ce au ajuns să se joace despre cum ne-am Întâlnit cu ei. În clipa aceea, jocul se opri, dar cei ce Îngânau trilul Își continuară tânguiala, privind la noi, Întrebători cumva. Înzorzonatul (aveam să aflu că-l cheamă N’jamo și că era Vindecătorul lor) se uita la mine, la fel de Întrebător, În timp ce oamenii mânjiți cu alb se apropiaseră de noi și ne iscodeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sfârâitoare, ca să le zdrobească În gură. Oamenii lui Gupal au jucat și au cântat, iar vânătorii noștri s-au bucurat și ei din plin. Cel mai mult mi-au plăcut niște băieți care nu cântau din gură: făceau sunete și triluri ca de pasăre, suflând În niște oase goale pe dinăuntru! Ohoo, și cu cât foc știau să cânte la oasele alea, de ne-au ridicat pe toți În picioare, făcându-ne să tropăim mai abitir decât o cireadă de bivoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
adopți poziția potrivită. Dar pe măsură ce lunile - anii - se scurgeau, mi‑era cu neputință să găsesc punctul de pornire. - Ar trebui să‑mi vină ușor. „Sau ușor sau deloc”, ori așa cum zicea nu‑știu‑cumîl‑cheamă, „Dacă nu sună ca un tril de pasăre, mai bine deloc”. Uneori Rosamund Îmi răspundea: - Există ceva comun Între Ravelstein și un tril de pasăre? Nu se asortează. Tot schimbând replici de acest fel, anii treceau și devenea tot mai aparent că nu eram În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pornire. - Ar trebui să‑mi vină ușor. „Sau ușor sau deloc”, ori așa cum zicea nu‑știu‑cumîl‑cheamă, „Dacă nu sună ca un tril de pasăre, mai bine deloc”. Uneori Rosamund Îmi răspundea: - Există ceva comun Între Ravelstein și un tril de pasăre? Nu se asortează. Tot schimbând replici de acest fel, anii treceau și devenea tot mai aparent că nu eram În stare să mă apuc de treabă, că Înfruntam un obstacol titanic. Rosamund refuzase să mă mai stimuleze sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că Viena e sub ape, calculatorul afișa mesaje care mă excitau, iar radioul cânta o melodie populară. Nu aveam timp să opresc televizorul și radioul, pentru că mesajele excitante curgeau regulat și cereau răspuns. Vocea groasă a cântăreței de la radio slobozea triluri, crainicul de la TV era zguduit de o tuse. Așa am cunoscut-o pe Sgsdgff. A spus că numele ei adevărat mi-l va dezvălui când ne vom întâlni față în față. După două ore am încheiat discuția, m-am deconectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
te întâlnești cu cineva. Trasă cu insistență de mâna lui Sally, i-am lăsat pe Matthew și pe MM cu treburile lor și am luat-o după el, care-și preumbla trupul mic și uscat prin cameră, salutând, cu un tril, pe cei mai mulți dintre cei pe lângă care treceam. Ne-am strecurat la etaj, încercând să nu călcăm cine știe ce picioare cu încălțări scumpe pe drum, luând-o pe un coridor cu mochetă bej, trecând printr-un dormitor deosebit de impresionant, cu un paravan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scatii Bat clopotele - zbor de porumbei și ciori peste cupole Albul peste alb - din zăpada mieilor răsar ghiocei Tresar apele - mâțișorii salciei plesnesc pe ramuri Vârtejuri de vânt ridicând nisipul spre cer - sosesc graurii Dimineață de martie fără soare - doar triluri pe ram Înfrântă-i iarna - mii de fire de iarbă sulițând cerul În micul scuar - țăcănit de zaruri și ghiocei înflorind Pâclă-n pădure - lumina se înalță dintre ghiocei Plouă necontenit - mocnește-n pământul ud jarul ridichei În ploi cu
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]