3,105 matches
-
ele urma să o facă tot Titu Herdelea, alter ego biografic al scriitorului pe o bună perioadă, dar privit retrospectiv, în text, cu distanțare critică, ironică. Ca ardelean, R. a fost foarte sensibil la drama soldaților români din armata austro-ungară, trimiși să lupte în primul război mondial împotriva celor de aceeași etnie. Lupta între datoria militară și sentimentul național intervine în nuvela Catastrofa și constituie, pe un palier esențial, tema romanului Pădurea spânzuraților. Acesta înscrie o contribuție fundamentală la edificarea speciei
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
cu cel mult câteva sute de persoane În cursul vieții. În 1863, Londra - primul oraș care a atins o populație mai mare de un milion după căderea Imperiului Roman - se putea mândri cu câteva distribuții poștale pe zi. O scrisoare trimisă dimineața devreme către altă adresa din Londra, putea nu numai să primească răspuns, dar mai rămânea timp pentru ca o nouă scrisoare de la primul corespondent să fie distribuită Înainte de sfârșitul zilei 9. Modalități de a călători mai rapide, mai ieftine și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
în pesimism și cultivă compensator vorba de duh: istorisind, ei simt că devin mai buni. Chilipir de om pe jos (2002) este cea mai semnificativă scriere a lui L. Se folosește aici artificiul scrisorilor intercalate în poveștile cu miez, misive trimise unui judecător generic, iar personajul central, Moș Mandache Lupașcu, un narator model, repovestește, ca o Șeherezadă modernă sau ca o Ancuță sadoveniană, momentul istoric fiind însă crunt: comunismul anilor ’60. Ca în mai toate celelalte cărți, preeminente sunt monologurile în
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
ce dorea să se alăture câtorva colegi care lucrau la un proiect: „ei au început mai demult, dar nu-i nimic, dacă până mâine rezolvi aceste cinci sute de lucrări...”. DeVito precizează că feedback-ul, în calitatea sa de „informație trimisă înapoi la sursă” (DeVito, 1988, p. 8), poate fi pozitiv sau negativ, imediat sau întârziat; autorul vorbește despre o variabilă a feedback-ului care trebuie să constituie o direcție importantă în ceea ce privește managementul comunicării aparținând cadrului didactic. Astfel, DeVito ne precizează
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o pată de mucegai. În bună parte autobiografic, romanul narează viața acestui tânăr care, în cele din urmă, ajunge profesor suplinitor la țară. După un timp va fi promovat inspector școlar-șef. În ultima vară a regimului ceaușist se vede trimis, ca împuternicit al partidului, în campania de recoltare: prilej de a descoperi indolența, parazitismul și matrapazlâcurile dregătorilor locali. Biografia lui Miron o include și pe aceea a tatălui său, precum și un fel de cronică a familiei lor. Moara de nisip
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
arienilor și scrie o Confutație a „Predicii arienilor” (Contra Sermonem Arrianorum), o Dezbatere cu Maximinus, episcop al arienilor (Collatio cum Maximino Arrianorum episcopo) și o operă împotriva lui Maximinus Arianul (Contra Maximinum Arrianum); de asemenea, cîteva predici și cîteva scrisori trimise arianului Pascențiu (Epist. 238-241). Tot în acest context polemic de combatere a arienilor trebuie plasată și opera Contra dușmanului Legii și al Profeților (Contra adversarium Legis et Prophetarum), scrisă prin 419-420 pentru combaterea unui eretic necunoscut care afirma că creația
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Commonitorium de errore Priscillianistarum et Origenistarum), căruia Augustin îi răspunde prin micul tratat adresat Prezbiterului Orosius, împotriva priscilienilor și a origeniștilor, unde începe că examineze problema originii sufletului, pe care o va aborda apoi mult mai aprofundat în Epistola 166, trimisă lui Ieronim, un adevărat tratat Despre originea sufletului omenesc. Augustin a încredințat această epistolă lui Orosius, ca s-o ducă la Betleem și să continue acolo să-i combată pe pelagieni, care fuseseră primiți în mod favorabil în Orient. în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
înțeleasă de antiaugustinieni ca o referire nediscriminatorie la toți oamenii, nu numai la cei cinstiți și aleși, în timp ce Augustin interpretase versetul lui Pavel în mod restrictiv, ca o referire la cei ce se mîntuie efectiv. într-o scrisoare din 429-430 trimisă unui anume Rufin (Epistula ad Rufinum de gratia et libero arbitrio), Prosper spune că unii membri ai comunității monastice din care face el parte scriseseră prelegeri (collationes) contra lui Augustin, pe care el, însă, îl apăra. Prosper nega că Augustin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
despre acest lucru treizeci de ani mai tîrziu, subliniază cît de neprimitor era locul unde se stabilise Honorat, însă deja la douăzeci de ani după această dată, înainte de 430, avem dovezi provenite dintr-o scrisoare a lui Paulinus de Nola trimisă lui Eucheriu (un alt ascet de acolo) despre existența mănăstirii* din Lerin, confirmată și de Cassian, care vorbește despre „o mare mănăstire” prin 427. Aici Honorat a rămas pînă cînd a devenit episcop de Arles, în 427-428. Iată așadar o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
viață prin 470, cînd l-a cunoscut Ghenadie (Despre bărbații iluștri, 67). a) Epistolele Sînt pomenite chiar de Ghenadie, care spune că Salvianus trimisese foarte multe, însă pînă azi nu s-au păstrat decît nouă. Dintre acestea, notabilă este scrisoarea trimisă socrilor (nr. 4) în care explică opțiunea lui și a soției sale pentru celibatul voluntar, ca dovadă a unui tip de asceză destul de răspîndit, dar și greu de înțeles pentru un creștin obișnuit. Apărîndu-și opțiunea, Salvian opune idealul ascetic slăbiciunii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scris și un Tratat despre mileniu, cu dovezi luate din Apocalipsa Sfîntului Ioan care, potrivit unora, ar putea fi pseudoaugustiniana Expunere despre Apocalipsa Sfîntului Ioan, formată din optsprezece sau nouăsprezece omilii. în sfîrșit, merită amintită o Epistolă despre propria credință, trimisă Preafericitului Gelasie, episcop al orașului Roma. Bibliografie. Texte: De viris illustribus, TU 14, 1, Leipzig, 1896; PL 58 (De ecclesiasticis dogmatibus). Studii: S. Pricoco, Storia letteraria e storia ecclesiastica dal De viris illustribus di Girolamo a Gennadio, Facoltà di Lettere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a patra și a cincea, în timp ce în a șasea, avînd în vedere ceea ce ne spune într-un prolog în proză, transcrie o a treia sursă, care s-a pierdut, adică o expunere a miracolelor lui Martin scrisă de Perpetuus și trimisă poetului ca s-o transpună în versuri. Deși a fost compusă în mai multe etape, opera trebuie plasată în jurul anului 470. Scrierea s-a bucurat de aprecierea lui Perpetuus, care l-a invitat pe Paulinus să redacteze o inscripție în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sus. începînd cu 448, papa e interesat mai ales de erezia monofizită și îi trimite frecvent scrisori lui Flavian, patriarhul de Constantinopol, și lui Anatolie, succesorul acestuia. Printre cele mai importante se numără aceea din 13 iunie 449 (nr. 28), trimisă lui Flavian și intitulată Epistola dogmatica sau Tomus ad Flavianum, deoarece, mai mult decît o scrisoare, este un adevărat tratat teologic care precizează distincția dintre unitatea persoanei și cele două naturi ale lui Cristos; scrisoarea a fost aprobată cu căldură
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Calcedon din 451. Acest Tomus era însoțit de o serie de dovezi, extrase din cei mai importanți Părinți greci și latini, adunate și cu colaborarea lui Prosper din Aquitania. O importanță analoagă are și epistola 165, din 17 august 458, trimisă împăratului din Răsărit, care voia să cunoască opinia tuturor mitropoliților în legătură cu deciziile luate la Calcedon și respinse de monofiziți; răspunsul episcopului de la Roma este însoțit și de această dată de o culegere de dovezi extrase din textele Părinților Bisericii. în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și respingea Crezul de la Efes. Cum de obicei paragrafele dintr-un astfel de edict erau numite „capitole”, în acest caz prin sintagma „Trei Capitole” sînt desemnate persoanele și scrierile lovite de anatemă. Și o scrisoare imperială din 5 mai 553, trimisă celui de-al cincilea conciliu ecumenic de la Constantinopol care își începea lucrările în acele zile, atrăgea atenția Sfinților Părinți asupra figurilor lui Teodor, Teodoret și Iba. După cum vom vedea imediat, această condamnare a provocat o serie de polemici și a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
într-un loc secret tocmai pentru că, refuzînd deciziile conciliului de la Constantinopol, putea fi considerat rebel de către autoritatea imperială. Tot din această perioadă datează și Epistola de credință catolică în apărarea celor Trei Capitole (Epistola fidei catholicae in defensione trium capitulorum), trimisă tuturor catolicilor din Africa, unde sînt aspru criticați episcopii care nu erau dispuși să sacrifice unitatea Bisericii pentru a apăra doctrina pe care Facundus o considera a fi cea justă. Și în această epistolă episcopul de Hermiane continuă polemica cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
actibus apostolorum), divizat în două cărți. Poemul e însoțit de trei epistole în versuri cu funcție de dedicație: una îi este adresată unui binevoitor abate Florian, a doua papei Vigilius, căruia poetul îi încredințează manuscrisul său, iar cea de-a treia, trimisă unui important funcționar din Roma, un anume Partenie, nepot al lui Ennodius, este scrisoarea amintită mai sus în care poetul evocă propria tinerețe petrecută la Ravenna. Arator vrea să urmeze vechea practică a parafrazei în versuri a textului sacru și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conferințe, prezentate unor grupuri de călugări care îl însoțiseră pe scriitor în timpul șederii sale la Constantinopol. El a revăzut aceste omilii după ce s-a întors la Roma, în 595, și le-a dat o formă scrisă, așa cum rezultă din prefața trimisă lui Leandru, episcop de Sevilia, căruia i-a dedicat opera. Grigorie nu credea că aceste predici pot fi rostite în fața oamenilor simpli, ci considera că sînt destinate doar lecturii și meditației; scrierea nu e un adevărat comentariu științific, ci constă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mănăstirea menționată, și o a treia cu sfaturi pentru o altă stareță. Cunoaștem și o Scrisoare către călugări, despre umilință (Epistula de humilitate ad monachos), o scurtă epistolă adresată lui Ruricius de Limoges, din 506, și o alta, la fel de scurtă, trimisă papei Symmachus, din 513. Epistolarul lui Cezar e lipsit de orice însemnătate particulară. c) Omiliile însă operele sale cele mai vestite și mai importante sînt Omiliile (Sermones), printre cele autentice amestecîndu-se și multe false, cum se întîmpla de obicei în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acestuia, după care e greu de spus că ar fi fost făcute cu bună-credință. în epistolarul lui Ieronim s-au păstrat în latină și alte scrisori ale lui Teofil, referitoare tot la controversa origenistă; e vorba de epistolele 87, 89, trimise lui Ieronim în 400; 90 (adresată lui Epifanie în același an); Teofil îi informează despre măsurile pe care le-a luat împotriva călugărilor origeniști din pustia Nitriei. Scrisoarea 92 din epistolarul lui Ieronim este o versiune a epistolei sinodale emise
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
De fapt, s-a demonstrat că Chiril depinde în mare măsură de Atanasie; circa o treime din această operă nu face decît să reproducă texte din cartea a treia din scrierea Contra arienilor a lui Atanasie. în prima sa scrisoare trimisă lui Nestorie (Epist. 2), Chiril afirmă că a compus cînd mai era încă în viață Atticus, patriarhul de Constantinopol (mort la 10 octombrie 425), „un mic tratat despre Sfînta și consubstanțiala Treime, ce conține și o expunere despre întruparea Unului-născut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
teze supuse anatemei pe care Nestorie ar fi trebuit să le accepte (cf. supra, p. 745). Tratativele purtate cu antiohienii după conciliul de la Efes și exilarea lui Nestorie au ca rezultat o formulă de uniune lăudată de Chiril în scrisoarea trimisă lui Ioan de Antiohia (martie 433), care începe cu un citat din Psalmi 95, 11: „Să se veselească cerurile și să se bucure pămîntul” (Epist. 39; ACO I, 1, 4, pp. 15-20; cf. supra, p. 000). Epistolele 4, 17 și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lor antiorigeniști; acesta i-a fost trimis de Pelagius, apocrisarul (reprezentantul episcopului) Romei la Constantinopol, potrivit unor surse, sau de episcopul Ierusalimului, potrivit altora. Ca un răspuns la acest memoriu, Iustinian a scris o epistolă patriarhilor (ne-a parvenit exemplarul trimis lui Mena de Constantinopol) în care condamnă tezele origeniste (sau suspecte de origenism; despre epistolă cf. pp. 000-000). El a obținut adeziunea la anatema contra lui Origen din partea patriarhilor și episcopilor, inclusiv a unor origeniști ca Domițian sau Teodor Ascida
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de uniune din 433, care a fost acceptată treptat de marea majoritate a episcopilor din tabăra sa. în Actele conciliului de la Efes și în Synodicon contra Tragediei lui Irineu (în latină) s-au păstrat numeroase scrisori ale sale. Semnalăm epistola trimisă lui Nestorie în 430 împreună cu copia scrisorilor de protest împotriva tezelor acestuia, pe care Ioan le primise de la papa Celestin și de la Chiril al Alexandriei (cf. p. 000). în termeni măsurați, dar fermi, Ioan îl sfătuiește pe Nestorie să nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nesocotească aceste proteste, care pot duce la o ruptură în sînul comunității bisericești, și să renunțe la combaterea termenului Theotokos, folosit deseori de Sfinții Părinți și foarte potrivit pentru a desemna nașterea mîntuitoare a lui Cristos din Fecioară. Dintre scrisorile trimise lui Chiril, amintim un bilet scris înainte de sosirea la Efes în 431, pentru a justifica întîrzierea (epistola 22 din epistolarul lui Chiril), și mai cu seamă pe cele în care discută și pînă la urmă acceptă, cu unele precizări, formula
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]