12,312 matches
-
-le și lor ceva, niște lasere, niște explozibil, sau măcar pune-le niște grenade lacrimogene, să-i alungi de-acolo, poate așa o să dormi mai ușor. - Ăștia?! se miră dezamăgit domnul Gheorghe, cuprins brusc de compasiune și un fel de tristețe resemnată, incurabilă. Păi, crezi că n-am încercat? Dar, nu știu de ce, pe-ăștia nu reușesc să-i urăsc defel. Te apucă lehamitea numai cînd te uiți la ei, și scîrba, ca și cum ar trebui să zdrobești cu unghia o gînganie
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
pe cale de a se încheia îi ațineau calea, punîndu-i întrebări, o însoțeau ca niște mici duhuri care parcă aveau puterea să-i ia o clipă inima în mîna lor de lumină și să i-o arate: Imagini înfiorate de o tristețe senină ca o melodie fără cuvinte, caldă și tristă deopotrivă, din care nu poți reconstitui decît sunete, cu atît mai intense cu cît îi este cu neputință gîndului s-o audă pe de-a întregul." Lîngă astfel de pasaje se
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
o zi, se trezește că tre’ să-și cumpere aparat de ras, fiindcă i-a crescut barbă. Sunt mai slabă că bărbatul, poate că uneori sunt și discriminata din cauza asta. OK, si? Mi se pare mai acceptabilă varianta asta decât tristețea singuratica a egalității și războiul permanent cu celălalt sex. Cea mai recentă lectură? Un supliment al Observatorului cultural dedicat cenaclului Litere. Vrei o carte? Un Murakami, da’ nu mai țin minte care. A, da, La sud de graniță, la vest
Cartea de pe noptiera blogului by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19726_a_21051]
-
cîteva minute de tăcere: ............................................................................................................................... D.P.: Ce tăcere, mă, ce-ai? G.C.: A murit Mădălina Manole, șefu’! D.P.: A murit acum trei luni, băi, Gregoare, ai înnebunit la cap? G.C.: Știu, da’ eu încă mai simt nevoia să tac, exprimîndu-mi astfel tristețea. D.P.: Bă, ia mai lasă-mă-n p... mea cu Mădălina ta, că io te-am sunat cu treabă, nu ca să-ți exprimi tu tristețea prin tăcere. G.C.: Bine, șefu, atunci să spunem ceva, orice, să depășim acest moment paralizant
Stenograma convorbirii dintre Dinu Patriciu şi Grigore Cartianu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19867_a_21192]
-
înnebunit la cap? G.C.: Știu, da’ eu încă mai simt nevoia să tac, exprimîndu-mi astfel tristețea. D.P.: Bă, ia mai lasă-mă-n p... mea cu Mădălina ta, că io te-am sunat cu treabă, nu ca să-ți exprimi tu tristețea prin tăcere. G.C.: Bine, șefu, atunci să spunem ceva, orice, să depășim acest moment paralizant... D.P.: Fii atent, țărănoiul meu frumos și simpăticuț, două chestii vreau de la tine: 1) Să mărești fonturile la ziar, că am început să nu mai
Stenograma convorbirii dintre Dinu Patriciu şi Grigore Cartianu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19867_a_21192]
-
te arunci peste coșciug? Să te dai cu capul de tastatură? Să taci și să-ți smulgi părul din cap? Sau, udându-ți cămașa de lacrimi și de muci, să spui ceva? Sunt două feluri în care îți poți exprima tristețea. Și acum, să spunem ceva, orice, să depășim acest moment paralizant. E dificil de făcut afirmații, mai la îndemână sunt întrebările. Caracatiță dragă, sufletul meu, cum să alegi moartea, când păreai înfloritoare și plină de viață? De ce să te văd
Cartianu la moartea caracatiţei Paul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19864_a_21189]
-
numai eu am mai îmbătrânit puțin. Și totuși, există schimbări. Nu mai arde flacăra la Combinatul de la Pitești, iar Fabrica de aluminiu de la Slatina pare în paragină. Seceta a făcut ca mai totul să pară pustiu, uscat. Este căldură și tristețe mare pe ogoare. Parcul Gib Mihăescu din Drăgășani este încă frumos. Piața este plină cu produse, în ciuda secetei. Prețurile, apropiate de cele din Canada. Dintr-o tarabă se aud ”manele” care supără urechea. Am cumpărat din piață bidoane de plastic
În România, Germania şi la Olimpiadă. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/94_a_144]
-
resemnare,/ în acest manifest de capitulare/ care se înscrie cu simboluri perfide/ în genele pregătite pentru o nouă născare/ în urmași;// și nu mă întreba nici despre felul/ acestor victorii, ca să nu mă constrîngi/ la sinceritate, acea ipostază în care/ tristețea o simt că mă șterge/ din răvașul ontic” (Nu mă întreba). În atari condiții satisfacția autorului e însăși tăria renunțării, forța existențială întoarsă pe cealaltă parte: „am dobîndit puterea de a refuza/ orice victorie,/ un act de voință prin care
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
trecut de mult;// mîngîie-mi celulele îndurate/ cu ce a mai rămas din iubirea ta,/ dăruită cîndva pe de-a-ntregul,/ retrasă apoi puțin cîte puțin/ în fiecare zi,/ încetul cu încetul;// atinge-mă și mîngîie-mă și frînge/ săgeata acestui vector de tristețe/ ce stoarce lacrima neplînsă a bărbatului matur,/ dar de care nu mă mai rușinez/ acum, la bătrînețe” (Șoaptă în formă de poem). Această luciditate reprezintă modul autorecuperării poetului. O justificare a trăirii prin practica rostirii metafizice care e o imprudență
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
poama lui se suie, Tîrîș, un tren de marfă pe-al Argeșului pod“ (În vie). Față de autumnalul sonet de tinerețe, toamna din Pe Argeș în sus s-a făcut grea, de culori și substanț e intense, plină de amănunte materiale. Tristețea emfatică de la 1910 a căpătat, în 1923, accente aluzive, discrete, expuse în simboluri ușor descifrabile. Din faza maturității datează și volumul Satul meu, complement mai degrabă amar și grav al atmosferei de decadență aulică din Pe Argeș în sus; de
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
două strofe a cîte patru versuri. În contrast calculat cu lumea cenușie și dură prezentă în catrene, poetul optează pentru cel mai nobil vers, pentru endecasilabul iambic, întorcînd oarecum pe dos lumea tradițională a sonetului, înlocuită aici de cea a tristeții și a resemnării, proprie milioanelor de nedreptățiți ai sorții: Cu mîna stau la gură și tăcută, Desculță și cu părul sub basma. Nu te uita la fața mea trecută- Pe vremi la horă înflorea și ea. Necazuri de muiere, cum
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
are casa lui în Amman, că deține mulți bani în cont, că îl așteaptă un post de medic într-un cabinet de renume, că o va purta ca pe o regină și așa mai departe. Acum, Lidia își reamintește cu tristețe visele pe care și le făcuse pe marginea acestor promisiuni nerespectate vreodată. Soția unui musulman Când s-a văzut în avionul care-o ducea departe de Timișoara și de țara natală, Lidia a trăit un sentiment greu de tradus în
Agenda2003-2-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280578_a_281907]
-
compozitorului Antonio Lucio Vivaldi (1678-1741). Publicația, profilată pe promovarea muzicii clasice, pe slujirea și consolidarea educației muzicale și estetice, dorește să prezinte viața „giganților muzicii“ universale, personalitatea și opera marilor compozitori „cu bune și cu rele, cu dezamăgiri, boli sau tristeți“. „Prin GM Classics încercăm un lucru foarte frumos: acela de a vă reda, sau a vă readuce aminte că aveți dreptul să visați“. CD-ul anexat cuprinde toate variantele de concerte grosso din creația compozitorului Antonio Lucio Vivaldi. Preț: 69
Agenda2003-3-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280590_a_281919]
-
solstițiul de iarnă) și 21 martie (echinocțiul de primăvară). Meteorologic, un anotimp, cel mai friguros, care ne tulbură uneori prin descătușări abundente de zăpadă, viscol, polei, depuneri de gheață, strecurându-ne în suflet fiorul de ger din anotimpurile lui Vivaldi, tristețea albă a peisajelor lui Andreescu, ecoul versurilor lui Ovidiu subțiindu-se până ce rămân încremenite în văzduh, la Tomis. Iarna - capăt de drum, care aduce sfârșitul unui ciclu de viață al naturii - „Ziua scade, noaptea crește“ -, când pădurea își pierde podoaba
Agenda2003-3-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280603_a_281932]
-
ieșind pe la Brașov, până în Banat, Timișoara fiindu-i cel din urmă popas pe solul actualei Românii. „Gazeta Transilvaniei“ îndeosebi l-a urmărit pas cu pas, relatând primirile ce se făceau prințului și soției sale, entuziasmul celor adunați să-l vadă, tristețea lui Cuza și discreția cu care se comporta. În Banat, Cuza a intrat pe la Coșava, lângă Făget, unde a poposit o noapte. Apoi a mai rămas o noapte la Lugoj și, în sfârșit, una la Timișoara, părându-i parcă rău
Agenda2003-4-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280625_a_281954]
-
de-a lungul vieții acestuia. Bârladul, însă, rămâne acceptat ca cel mai probabil loc al nașterii lui Alexandru Ioan Cuza. Cuza al Germaniei De la Timișoara, Alexandru Ioan Cuza a plecat spre Pesta, Viena, Florența. Peregrinările sale europene sunt marcate de tristețe și boală. În mai 1873, prințul a murit la Heidelberg. Doamna Elena Cuza s-a îngrijit ca rămășițele pământești să fie aduse la Ruginoasa, unde iarăși a avut a se emoționa de dovezile de prețuire venite din toate colțurile. Odihna
Agenda2003-4-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280625_a_281954]
-
Depresie căreia nu-i găsesc cauze, dar nici nu mi le cere. Ca un magnet, adună de pe unde apucă tot felul de tinichele. Degeaba aș încerca să glumesc. Primim un telefon plin de necazuri de la o prietenă apropiată și, brusc, tristețea noastră își găsește un rost. Toate astea vor trece, altceva ce poți să spui? Ieri am intrat într-o redacție. Prin ușa deschisă, am văzut o persoană foarte amabilă, cu care vorbesc binișor. M-am prefăcut că n-o văd
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2656_a_3981]
-
ce nu puteam avea. Nu ne visam la Miami, speram să supraviețuim. Dorm de la zece la șase și încă aș dormi. Criza „voinței de viață”, vorba neamțului, e în toi. Cu vârsta am ajuns unde ajunsese tata, oricum. Decât că tristețea lui începuse mult mai devreme, iar ultimii doi ani i-au fost îngrozitori. Wallace Stevens: Neîntrecuta strălucire a soarelui în zori Mi-arată cât de întunecat am devenit. „Totuși în mine a existat un om” scrie Wallace Stevens. Ce aș
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2656_a_3981]
-
fost botezată la început Sylvia Plath/ și ți-ai schimbat numele în D-na Hughes și ai zămislit/ și ai mers până la capăt cu țicneala// până când cuptorul a părut locul adecvat pentru tine./ Îți privesc îndelung fața, o geografie a tristeții,/ sub glugă, până când admit/ iar faptul că ne-ai părăsit acum/ deși țipetele copiilor orfani mă fac s-o iau de la capăt./ Tortura ta aici a fost scurtă,// lungă e ieșirea ta repetându-se mereu, un exemplu prost, înc-o sinucidere
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
după.” Vechii, ca Rilke, nu au noroc. Sunt expediați printr-o decizie inchizitorială, ca un soi de corupători ai „preadecepț ionatelor domnițe”, o ironie desigur pentru publicul său monden, căruia-i făcea cu ochiul: „Rilke era un abject./ Admit că tristețile/ muzica/ titlurile lui fermecau prea-decepționatele domnițe. Un prag mai rău decât cercurile/ unde cei scârnavi/ stau/ pândesc,/ ăsta al lui Rilke...” (Cântec vis 3 Un stimulent pentru o fiară bătrână). Numai că lumea lui Berryman este tot ce poate fi
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
prim-plan un suprapersonaj negativ: Clujul. Orașul tolerează boema, „nicidecum stilul înalt-patrician”. De pildă, Mircea Zaciu „a fost un patrician, așadar un corp străin, contra căruia mediul clujean a secretat spontan, cum secretă și azi contra altora, anticorpi”. Pornind de la tristețile lui Mircea Zaciu, cel alungat de colegi și lipsit de multe manuscrise după moarte - preluate de diverși „șacali literari”, Marta Petreu e convinsă de propriul eșec social: „m-am gândit adesea că dacă măritișul meu cu Doru nu a rezistat
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
părut rău că-l apostrofase. Nu credea că, pentru o bucată de slănină... Aș da toți porcii din lume pentru a-l readuce la viață pe bunul meu Țânțu, prietenul din copilărie. Din păcate, așa ceva nu se poate...“ conchide, cu tristețe, ziaristul. „În timp ce dădea jos zăpadă de pe șatra unei bătrîne, Vulturica s-a prăbușit prin acoperișul putred, trezindu-se în afumătorie. După ce s-a dezmeticit, a luat o bucată de slănină, a ascuns-o sub pufoaica și a fugit cu ea
Un editorial, două versiuni. Ţânţu şi Vulturică, prietenii lui Cartianu care s-au sinucis pentru o bucată de slănină () [Corola-journal/Journalistic/27378_a_28703]
-
de grup, cu mișcări dezinvolte, dezinhibate, dar și cu o compoziție de ansamblu atent gândită. Și care a fost tenta proprie acestei montări, față de altele? Contrastul izbitor între dezmățul dezlănțuit până la frenezie al primului act și tragismul, și nu doar tristețea, celui de al doilea, în care toți interpreții, dezbrăcându-se complet, dispăreau în spatele podelei care se ridica precum un zid implacabil cu ei cu tot, vărsându-i undeva într-un spațiu nedefinit, din care ieșea fum. Pe lângă costumele de cabaret
De la Trixy Checais la Răzvan Mazilu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2738_a_4063]
-
vorba lui VVP, scăpa cine poate. Nici generalistele nu se simt prea bine, dar încă o mai duc în ritmul asta un an-doi. Apoi vine alt dezastru. Și tot așa... După cvasi-disparitia presei scrise urmează televiziunile. Scriu rîndurile acestea cu tristețe: azi am fost nevoit sa ma despart de un om de bază al emisiunii SSI. Nu e dintre cei pe care îi vedeți la tv. E un om din spatele camerelor, din echipa redacționala. Se duce dracu' șandramaua media din România
Mircea Badea către Robert Turcescu: Ratatule, hai siktir! by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/26141_a_27466]
-
își iubea cu pasiune profesia, dar detesta întrebările, o ființă cu un farmec ce a captivat deopotrivă intelectuali și politicieni, artiști și oameni simpli, adică zeci de milioane de cititori și admiratori din întreaga lume. „Un veac de singurătate și tristețe în fața morții celui mai mare columbian din toate timpurile. Giganții nu mor niciodată”, a declarat președintele Republicii Columbia, Juan Manuel Santos, decretând doliu național pentru o perioadă de trei zile în memoria Premiantului Nobel pentru Literatură din 1982, García Márquez
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]