7,094 matches
-
imediat după dumneata, și parcă așteaptă... Uite-l cum se plimbă de colo pînă colo. Se preface mereu că-și aprinde o țigară, dar o face prea des. Iar acum cumpără a doua oară un ziar. Nu trece niciodată pe trotuarul celălalt, ai băgat de seamă. Mi se pare mie că ești urmărit... — Îl cunosc, zise Rowe. E un detectiv particular. L-am plătit să se țină după mine. — Pe Jupiter! exclamă tînărul Hilfe (pînă și exclamațiile lui erau din epoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
alt personaj Înalt, dublat de un idiot. Acest al doilea idiot avea În comun cu primul faptul că Își lucra hainele la același croitor... Taxiul se opri În colțul unei străzi. De-aici mergem pe jos, anunță domnul Prentice. Pe trotuarul din față, un trecător se urni În direcția lor În timp ce coborau din taxi. — Aveți vreun revolver? Întrebă, nervos, individul cu melon. — N-aș ști să-l folosesc, răspunse domnul Prentice. Dacă trage cineva În noi, culcați-vă la pămînt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aveți nici un drept să mă tîrÎți În aventura asta. — Ba da, replică tăios domnul Prentice. Toate drepturile. În zilele noastre, nimeni nu-și mai are asigurat dreptul la viață. Scumpe domn, ești mobilizat În slujba patriei. Stăteau toți trei pe trotuar. Pe lîngă ei trecea cîte un comisionar de bancă, cu țilindru pe cap și cu servieta prinsă de mînă cu un lănțișor; dactilografe și funcționari se Întorceau grăbiți spre birourile lor, de la restaurantele unde-și luaseră masa de prînz. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Într-un loc strada era barată, așa că se văzură nevoiți să facă un ocol; pe o frînghie atîrnată deasupra străzii fîlfîiau cîteva afișe proaspăt scrise de mînă: „Banca Barcalys. A se adresa la...“, „Lăptăria Cornwallis. Noua adresă...“, „Pescăriile Marquis...“. Pe trotuarul pustiu și liniștit, un polițist se plimba cu un paznic de bloc, discutînd pe Îndelete, ca doi pădurari Întorși de la vînătoare. CÎțiva pași mai Încolo, o pancartă anunța: „Bombă neexplodată!“ Strada - aceeași pe care trecuseră cu o seară Înainte - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
European. Taximetriștii și un bărbat ce încă își ținea în mână servieta de plastic îl scoteau pe șoferul rănit din mașină. Un uriaș ambuteiaj de autobuze și taxiuri bloca drumul principal. Cu girofarurile pornite, o mașină de poliție urcă pe trotuar și înaintă printre pasageri și hamali, doborând cu bara de protecție o valiză. Deranjat de tremurul unei mișcări reflectate în stâlpul cromat al parbrizului, m-am uitat în dreapta. În parcare, la o distanță de optsprezece metri, un bărbat ședea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
podului și Western Avenue. În jurul lor, o mașină de poliție, două ambulanțe și un camion de depanare formau un țarc deschis. Pompieri și tehnicieni ai poliției munceau la vehicule, acționând cu lămpile de sudură asupra panourilor portierelor și acoperișurilor. Pe trotuare se strânsese o mulțime de oameni, iar pe podul pietonal care trecea peste Western Avenue spectatorii stăteau sprijiniți cot lângă cot pe balustrada metalică. Cea mai mică dintre mașinile implicate în accident, o mașină sport italiană galbenă, fusese aproape dezintegrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
marginea drumului, el se întoarse în fugă spre podul pietonal, zigzagând printre mașini. L-am urmat pe Vaughan înapoi la locul accidentului. Sute de fețe stăteau lipite de geamurile mașinilor care coborau podul rutier. Spectatorii stăteau pe trei rânduri pe trotuare și în refugiul median, îngrămădiți laolaltă la gardul din ochiuri de sârmă care despărțea terasamentul șoselei de învecinata zonă comercială și rezidențială. Poliția renunțase la orice încercare de-a împrăștia mulțimea aceea imensă. Un grup de tehnicieni se ocupa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
purtată într-o seară obscenă de Halloween, într-un ritual inițiatic al propriei morți. Și mi-am imaginat graficele care înregistrau scăderea temperaturilor rectale și vaginale, gradienții tot mai mici ai funcției nervoase, ultimele zvâcnetele ale creierului muribund. Venind pe trotuar, un polițist de circulație se apropie de Lincoln, recunoscând în mod evident mașina. Când mă văzu la volan pe mine, trecu mai departe, dar, preț de o clipă, m-am bucurat de senzația provocată de faptul că fusesem confundat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o făcuseră murăturile extraordinare, mai ales conopida și gogonelele, aduse de nu se știe cine. Petrecerea avusese loc într-un apartament de pe lângă Piața Romană, se băuse mult, se dansase puțin, plecasem pe la cinci fără ceva. Mergeam pe Ana Ipătescu, pe trotuarul acoperit cu zăpadă proaspăt ninsă; cu mâna dreaptă mânuiam o țigară, cu stânga o strângeam pe Sonia pe după umăr, capul ei era rezemat de umărul meu. Combinația de haine groase, bocanci zdraveni, fular, căciulă, mănuși și corpul Soniei lipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
gagică. N-am văzut-o din prima, eram îngândurat, și am întors capul după ea. Și mi-a căzut, capul adică. Nu era prima dată, noroc că gândeam cu un cot. Am rămas totuși destul de perplex și am îngenuncheat pipăind trotuarul. Nu vedeam și nu auzeam nimic. Nici nu miroseam, dar nu era nevoie. Și am simțit cum cineva m-a apucat de mână și mi-a pus capul în ea. L-am apucat și l-am proptit pe gât. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
oi în fața lupului. - Ce e? Ce dorești? îngăimă unul mai curajos. - Nimic. Dacă întâmplarea îl va scoate în calea mea pe unul dintre voi, pe stradă, la film, la operă sau la meci, acela ar face bine să treacă pe trotuarul opus sau să se arunce în fața unui troleibuz. Altfel... Am lăsat amenințarea neterminată. Plutea în aer, vizibilă, palpabilă chiar. Ceasul de la mână-mi arăta că se apropie ora 21. Încă patruzeci și cinci de minute până când începea Sopranos. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care se ruga în genunchi, în fața bisericii, iar noi, înaintând în sunetul marșului, era cât pe-aci s-o lovim. A ridicat spre noi un pumn mic, uscat și galben, zbârcit ca o castană, cu pumnul celălalt sprijinindu-se de trotuar, și a strigat: - Domni blestemați! - ba chiar: - Blestemați! Domni! - de parcă ar fi fost două înjurături în crescendo, și, numindu-ne domni, ne-ar fi considerat blestemați de două ori; apoi, un cuvânt în dialectul local, care însemna: „Nenorociți“, și: - O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de Evanghelie. - Mișcă, vită! Nu vezi că-i verde? Dormi? Asta e, mă apucase reflecția în mijlocul drumului. O femeie se apără cu plasa de cartofi de o creatură zburlită. Nu sunt cavaler, nu intervin. Nici alții, cartofii se rostogolesc pe trotuar și în stradă. Liceenii din stație exersează pase cu tuberculii. - Dacă ăsta-i oraș... tre’ să ieși cu bâta după tine... și stau toți și cască gura... Chiar asta fac toți, pentru că doamnei i-a sărit un nasture de la bluză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Învață, mă, să te-mbraci, că nici a hipiot bătrân nu arăți... Scotea la vedere și cutia cu trabuce. - Marfă adevărată, nu din alea de pe vapor, încearcă... Tramvaiul mă lasă la rond. Fabrica de mătase nu mai are geamuri, în trotuarul spart au crescut tufe până la genunchi. Niște țevi imense și profiluri din beton lângă poartă. Altădată, mai ales la ieșirea din schimb, era un furnicar de oameni pe stradă, plecau pe jos, în coloană, ca la demonstrație sau agățați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să apuce măcar să oprească. Ce vrea Brandy sunt capsulele de Taylox lăsate în apartamentul 15-G de la hotelul Congress. Nu poți fi frumoasă, zice Brandy cam de-o mie de ori, până nu te simți frumoasă. Aici, printre dealuri, oprim lângă trotuar în fața unui anunț cu CASĂ DE VÂNZARE. Casa care ne face umbră e-o hacienda uriașă, destul de spaniolă să te facă să-ți vină să dansezi flamenco pe-o masă, să te rotești pe-un candelabru din fier forjat, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
înainte, și-l am pe Manus Kelley cu mine și el încă mă iubește și spune că te urăște și c-o să depună mărturie împotriva ta la tribunal că ești o târâtură. Semnat, Eu Sari pe marginea Oceanului Pacific, parcați lângă trotuarul din fața haciendei spaniole CASĂ DE VÂNZARE. Denver ne zice, mie și lui Brandy, să mergem la etaj în vreme ce el îl ține ocupat pe agentul imobiliar. Dormitorul principal va avea cea mai bună priveliște, așa-l vom putea găsi. Dormitorul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
când devenim plictisitori. Nu trebuie niciodată, absolut niciodată să fim plictisitori. Sari la noi citind secțiunea imobiliară din ziar, căutând case mari de vânzare. Întotdeauna facem asta într-un oraș nou. Stăm într-o cafenea frumoasă în aer liber, pe trotuar, și bem cappuccino cu câțiva stropi de ciocolată și citim ziarul, apoi Brandy sună la agențiile imobiliare ca să afle în care case de vânzare mai locuiește cineva. Ellis alcătuiește o listă a caselor pe care să le călcăm mâine. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de prăvălie, mai tot timpul umiliți și plăcîndu-le să se umilească. Păreau necruțători, de piatră și, cine știe, poate între timp, tot jucîndu-se cu imaginea lor, chiar deveniseră reci, aspri, neîndurători. Păși cu greutate, să se audă cum bocăne pe trotuarul ce ducea de la poarta cu închizătoare electrică pînă la treptele vilei, apoi trecu în vîrful picioarelor pentru ca paznicii să nu-și dea seama că nu ocolește clădirea ca să urce la colonelul Stoicescu. Avea emoții, dacă ușa era închisă trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care atârnă deasupra volanului. Și Tovarășa Lătrău spune „Bine”. Se apleacă să scoată eticheta de pe una din valize. Tovarășa Lătrău vâră eticheta în buzunarul ei măsliniu, apoi ia cealaltă valiză și urcă în autocar. Valiza orfană rămâne abandonată, singură pe trotuar, și Tovarășa Lătrău se așază și spune: — OK. Spune: Dă-i drumul. Cu toții lăsaserăm bilete cu explicații în dimineața aia. În zori. Strecurându-ne în vârful picioarelor, cu valizele după noi pe scări întunecoase, apoi de-a lungul străzilor lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
La colțuri de stradă sau pe băncuțele din stațiile de autobuz, până când apărea Sfântul Fără-Mațe. Domnul Whittier așezat în față, lângă doamna Clark. Contele Calomniei. Tovarășa Lătrău și Sora Justițiară. Sfântul Fără-Mațe trage maneta ca să deschidă ușa pliantă, și pe trotuar e micuța domnișoară Hapciu. Cu mânecile puloverului ei umflate de șervețelele murdare îndesate înăuntru. Își ridică valiza, care răpăie sonor ca floricelele într-un cuptor cu microunde. La fiecare treaptă valiza răpăie tare ca un foc de mitralieră îndepărtat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de-a lungul altei străzi, pe sub un pod, autobuzul a ocolit un parc și a tras pe dreapta într-un loc unde nu părea să aștepte nimeni. Acolo, bărbatul căruia i-am spus „Veriga Lipsă” a ieșit din tufișurile de lângă trotuar. În brațe, ca pe o minge uriașă, purta un sac menajer negru, prin găurile căruia se scurg cămăși de flanelă în carouri. Uitându-se la Veriga Lipsă, dar vorbind lateral. spre Contele Calomniei, Tovarășa Lătrău spuse: — Barba lui parcă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Contele Calomniei, care mâzgălește ceva în carnețel, la părul negru împletit în cozi strânse al Sorei Justițiare, prins cu agrafe din care nu scapă nici o șuviță. — Ăla, spune Tovarășa Lătrău, e păr accentuat. La următoarea oprire, Agentul Ciripel stă pe trotuar cu o cameră de filmat lipită de un ochi, filmând autobuzul care trage pe dreapta. A adus un teanc de cărți de vizită pe care le-a împărțit ca să ne arate că e detectiv particular. Cu videocamera ținută ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îi ies ca niște bucle din piept, mari cât niște mânere din autocar. Prin tricoul alb i se văd coastele, iar cureaua... nu curul... îi ține pantalonii. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: culorile caselor și trotuarelor, semnelor de circulație și mașinilor parcate îi trec peste față. Masca unui trafic intens. Furgonete și camioane. Spune: Slujba aia, șofer de autocar... Erau doar japonezi, nemți, coreeni, care învățaseră engleza ca pe o a doua limbă, strângând în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în urmă, Contesa spune „Da”. Își atinge turbanul cu unghiile de la o mână și spune: — Da, ți-am citit gândurile... După încă o intersecție, după următorul centru comercial cu motel în franciză, după următorul fast-food, Mama Natură e așezată pe trotuar într-o perfectă poziție lotus, mâinile ei pictate cu vinișoare întunecate de henna i se odihnesc pe fiecare genunchi. La gât, un colier cu clopoței de templu scoate clinchete ușoare. Mama Natură aduce la bord o cutie de carton cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
seară de la o recepție pentru victimelor armelor de foc, soții Keyes, Packer și Evelyn, coboară scările muzeului de artă și dau de coada obișnuită de nulități în haine de blană așteptând ca valeții să le aducă mașinile. Se întâmplă pe trotuar, chiar lângă o stație de autobuz. Pe bancă sunt așezați un bețivan și o zdrențăroasă pe care toți ceilalți încearcă de zor să nu-i observe. Sau să-i miroasă. Ăștia doi nu-s tineri și poartă haine de-aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]