861 matches
-
ea scrie, contra cost, adrese pe plicuri. Cartofii, portocalele și bananele din magazinul de legume‑fructe au ceva natural în ele. Cu siguranță, Anna și Rainer ar compara aceste lucruri cu ceva artificial și forțat, împrumutat din literatură, gândește Hans trufaș. Eu sunt mai aproape de natură și trăiesc în pas cu vremea. Las lucrurile să vină și să treacă, să mă pătrundă și să mă părăsească. Tramvaiul 5 scârțâie cu întreruperi ciudate în stația de la brutăria de pe Laudongasse. Încă nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
între degete un bon tipărit, gata parcă să-l întindă fetei... Manole observă buimăceala colegului și chicoti, își trase sora, alergau spre apă. Pe dreptunghiul de pânză albă, pata unui trup, picioare lungi, pelicula arămie, perfect întinsă a pielii, bust trufaș, zbătându-se, greu să-ți ferești privirea. — N-ai venit aseară. Nu cu noi îți vindeci astenia, bineînțeles. Vera se rezemase într-un cot. Mișcare neprevăzută, bruscând imaginea. Capul, străin trupului. Nas frânt, obraz ascuțit, isoscel, haotice pete brune, fruntea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Moru, care mă păcălise mai rău decât pe cel mai prost țânc de acasă? Nu era mai bine să fi făcut ca orice om din neamul meu? Ia... să mă fi dus eu la Siloa, așa, cum se duce omul, trufaș, cu pieptul În față, răsuflând gros și râgâind sătul, s-o apuc de mână și s-o trag după mine... Așa trebuia să fi făcut, că unul nu i-ar fi stat În cale lui Krog, ucigașul... Toți mă știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce mai contează acum, de când niște avioane sută la sută americane, cu pasageri sută la sută americani, cu piloți despre care încă se mai cercetează, și-au încercat puterile cu două blocuri de asemenea sută la sută americane, două blocuri trufașe, care limitaseră primejdios de mult priveliștea din Manhattan. Și așa, cum Crăciunul cade pe 25 decembrie, Boboteaza pe 7 ianuarie, Paștele când vrea mușchii popilor, așa și Bin Laden, cade în calendarul americanilor, taman pe 11 septembrie. Zi pe care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
meu cel logic. Până prin 1990, atunci când era prezentat la televizor un accident feroviar, putea să nu ne spună, că știam aproape sigur că tragedia s-a întâmplat undeva prin India, Pakistan sau Bangladesh, țări desprinse prin anii '50 de sub stăpânirea trufașului Imperiu Britanic. De fiecare dată, la finalul știrii, crainicul nu uita să anunțe cu pretenții de specialist, că rețeaua feroviară din respectivele țări e cu totul la pământ, fiind cam aceeași pe care englezii o construise pe acele meleaguri la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
teatru. Își lăsa capul pe spate, iar bărbia voluntară, înfiptă în aer cu câțiva centimetri mai sus decât poziția normală, și nasul acvilin dădeau chipului său, în acele momente, un plus de energie, de autoritate, care-l făceau dominator, chiar trufaș. Nu admitea să fie contrazis, de aceea tata îl incomoda uneori. Se învățase să peroreze, și nu-i lipsea, pentru a fi un orator de mare clasă, decât căldura. Poza prea mult, nu se putea debarasa de obișnuința de a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
am însurat cu femeia asta? Apoi plecă în Lake District ca să cugete asupra acestei chestiuni. Începuse să bea ca să-și alunge singurătatea. Nu singurătatea pe care o simțea uneori când administra singur ferma și petrecea deseori zile întregi în solitudinea trufașă, regească a mlaștinilor, având drept companie doar oi și vite. Aceasta era mai degrabă singurătatea camerelor de hotel spartane din centrul Londrei: seara târziu, cu perspectiva unei nopți de insomnie și cu nimic altceva de ocupat gândurile decât o biblie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
meșteșug. Apoi soarbe și din păhăruțul cu vin. Pe cățel l-a botezat Mureș. Jos la rădăcina carpenului Mureș îl așteaptă, cu ochii lui de câine eschimos. Când în sfârșit stăpânul se dă jos din pom, câinele i se alătură trufaș și oarecum reprobator. Noi când ne mai alergăm, stăpâne? Tu nu știi că eu nu pot să mă cațăr? Fii cuminte, vezi că gheața s-a cam înmuiat! Unde te duci? Mureș! Aici! Mureș, te bat! Dar de bătut nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care urau regalitatea, după expulzarea regilor au suportat cu răbdare, peste cîteva secole, toate cruzimile împăraților lor. Aceiași englezi care l-au trimis la moarte pe Carol I pentru că le încălca drepturile și-au muiat curajul de tot sub puterea trufașă a Protectorului lor. Așadar, nu republicile sînt acelea care-și aleg după voie suveranii, ci oamenii abili care, ajutați de conjuncturi favorabile, au supus aceste țări împotriva voinței lor. Așa cum oamenii se nasc, trăiesc o vreme și apoi mor de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ducându-și mâna la gât. Era orbit de furie și de ură. — Ticălosule! N-ai idee ce mult aș vrea să te omor! Nu-i păsa că cei din jur îl auzeau. — Aș vrea să te omor nu pentru că ești trufaș și nepriceput, ci pentru că l-ai lăsat pe Vitellius să-ți scape! Nu trebuia să-l lași... Trebuia să-l ucizi! — Taci, Hyrpus! interveni neliniștit Rubrus, un instructor mic de statură, musculos, temut pentru cruzimea sa. Taci, vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în gura mare că era consul. Fu adus în fața lui Antonius. Acesta nu se dădu jos de pe cal; cu mâna stângă își apăsa umărul rănit, care îl durea îngrozior. Caecina se uită în sus, spre generalul flavienilor, și-i spuse trufaș că peste puțină vreme Flavius Valens avea să vină din Umbria și-i va înfrânge cu siguranță. Antonius Primus îl vedea pe Alienus clătinându-se, ca și cum pământul s-ar fi cutremurat. Le porunci alor săi să-l ia în primire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a învins. A ocupat toată Umbria, Etruria și, spre apus, Picenum. Ținutul italic e împărțit în două de Appenninus. Spre miazănoapte, toate teritoriile sunt ale noastre. Mai jos de Appenninus stăpânește tot Vitellius. Rămaseră o clipă tăcuți. Caecina și Valens, trufașii generali ai lui Vitellius, ieșiseră din scenă. Lanțul muntos îi despărțea pe flavieni de vitellieni. — Și Mucianus? întrebă deodată Antonius. — A ajuns în Pannonia și i-a învins pe dacii care atacau granițele noastre de pe Danubius. I-a trimis mesaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se scurge la picioare și-i murdărește încălțările. Își acoperi fața cu mantia și se îndepărtă repede, șchiopătând. Ieși din templu și îl îndreptă cu mâna pe Sabinus. — Adio! Adio! Plec împreună cu copiii mei! Deodată se opri și se întoarse trufaș către prefectul Romei: — Dacă tu crezi că soldații mei se vor preda, te înșeli. Eu pot să mă retrag, dar ei nu vor ceda! Din doi pași, Sabinus ajunse lângă el. — Ai grijă, Vitellius, spuse, tăindu-i calea. Îl cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
câmpia și pădurile și ajunsese la vreo douăzeci de mile de Roma, la Saxa Rubra, unde staționa armata lui Antonius. Sub cerul limpede, pe care se profila muntele Soracte acoperit de zăpadă, intrase în galop în tabăra flaviană. Acum stătea trufaș în fața cortului Pretoriului, exprimându-și indignarea, în timp ce Antonius aduna în grabă bucățile scrisorii lui Vitellius și i le întindea. — Du-i răspunsul meu lui Vitellius. Nu ai nimic altceva de spus? întrebă mesagerul privind în jur, încercând să evalueze forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru independența României. Rusia - generoasă! - vine în Balcani să apere cre știnii, dar cu ochii către Bosfor și Dardanele. Ploieștii , lo cul de găzduire a oaspeților care îl însoțeau pe marele duce Nicolai, s-a purtat deosebit de curtenitor cu sosiții. Trufaș, co mand antul suprem al armatei rusești, deși îl vizitează protocolar pe rege la București, refuză la început încercările de cooperare pr opus e de Carol I și armatele sale. Constrâns de situație, Nicolai , în cele din urmă, dă în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
dezvoltăm. La Început personajele se află Într-o vilă din Carpați. Wanda este văduvă, deci adepta amorului liber, grecesc, el nu prea. În capitolul următor, sînt Împreună. Se recită poezii. Severin o cere de nevastă și-i spune să fie trufașă și despotică, iar ea pretinde să-i fie sclav. TÎnărul e de acord, vrea să devină nicovală (citat din Goethe), fiind supersenzual precum martirii care găseau plăcere În suferință. Severin Îi povestește cum l-a bătut În copilărie o mătușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am zîmbit) expediez o scrisoare ceva mai groasă, cu poșta din zilele următoare". Scrisoarea "ceva mai groasă" era un album rafinat tipărit. M-am bucurat, cu inconștiența surîzătoare a victimei. Se deschidea ca un autoportret: o față mîncată de ochii trufași, severi, ochii tutunii și-n globul stîng, un fir de sînge. Sau părerea unui fir de sînge. Dedesubt, cu caligrafie năvalnică și foarte apăsată, două versuri din Nichita Stănescu, despre poetul ochi: "el are un ochi în loc de gură (...)". Urmau cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
soldați de plumb, cavalerie și artilerie, panzere și grenade lacrimogene. Nu te-ai plictisit? E metafora ta. Încă sper să fiu înțeles. Anele mele există independent de tine. Mi se pare inutil să car discuția mai departe. Cu omul ăsta trufaș ar fi fost imposibilă o îmbinare sentimentală. Îl ascult și nu-l ascult, cu mîna lipită de fierul uvrajat al ușii. Ana, eu te știu pentru că, vrei nu vrei, vîrstele ni se îmbrățișează. Te cultiv în dumbrava mea. Fac exerciții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-ului. Un click, apoi documentul se închise. Pentru o perioadă, laptopul intră din nou în stand-by... Partea a treia Trezirea în realitate 1 Cea de-a treia zi, la fel de umedă ca și celelalte două, cu ferestre izbite nervos de ploaia trufașă, decisă să dea peste cap toate previziunile meteorologilor și toate statisticile întocmite de-a lungul timpului, începu cu un urlet sfâșietor: - Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! Sări din pat și atunci îl văzu. Rânjea și întindea către el o doză de bere. Probabil rece
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
atunci că-mi simțeam inima, eu aveam revelația a ceva mistic, cu totul străin și cu totul nou. Eram invadat de sentimente infinite, de o mare tandrețe; eram legănat de imagini vaporoase, nedeslușite; eram cel mai generos și cel mai trufaș una după alta. Iubeam. După ce a descoperit acest nou sentiment al iubirii, adolescentul Flaubert, cu o precocitate bolnăvicioasă, nu se fixează prea mult la prima etapă a educației sentimentale și descoperă concomitent sentimentul de gelozie turbată; el se lamentează, plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bucurie? 31 mai 1965 (luni) Iată, rup toate florile albe pe care le-am urât totdeauna și le presar Încet deasupra pământului sub care tu ai Îngropat Dragostea... Nu-ți plac darurile mele, mă alungi... te vrei gol, te vrei trufaș, dar va trebui, pentru că așa se face, să suporți povara cerului și-a tuturor florilor grădinii mele moarte. Toate drumurile sunt pline de reguli de circulație. Oameni au vrut să mă strivească și mi-au zvârlit În față, cu dușmănie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de-a Înălțimea al mulțimii de semeni. El fusese alungat și rănit, pentru că le arătase tuturor cu degetul undeva, departe, Muntele din el. În cele din urmă, i-a fost dat pasului său mărunt ca, nebun de extenuare, să supună trufașul vârf. Și acum, sus, deasupra, singur, simțind că muntele cel adevărat rămăsese În urmă, culmea Muntelui din el nu i se arăta Încă nicăieri. Gerul Îi Înghețase pe obraz neputința din lacrimi. Copleșit, se așeză o clipă, refuzându-și orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scriitură inteligentă, obsedată de propria-i „autenticitate“, jocuri textuale și autoreferențiale, ironie și gravitate, lecturi și sensibilitate cenzurată, plus un final foarte bun, cu Însemnate resurse de redimensionare a Întregului; dar și: lungimi nejustificate, prețiozități inutile, ceva exces În poza trufașă a personajului principal și În cea ironică a naratorului. Important e că Intermezzo are, dincolo de defecte, substanță reală și rezistă la analiză. Romanul ar putea fi și psihanalizat, pornind de la indicarea repetată a unui „arhetip“ al iubirii lui M. („Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ești sigur că până mâine nu se întîmplă nimic rău aici? zise Nadina prea puțin încîntată de galanteriile lui Boerescu la care se adăugau discret și bătăile din călcâi ale căpitanului Corbuleanu. ― Vai de mine, coniță, se poate? protestă prefectul trufaș. Până mîine?... Mă ofensezi, coniță!... Pentru eternitate, coniță, pentru eternitate poți fi sigură aici de liniște! Boerescu plecă repede, lăsând în urmă-i o nouă serie de felicitări și complimente. Platamonu rămase să ducă pe avocatul Stavrat. ― Aș vrea să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și disperarea anti-pastoralei - în strechea indigenă americană". Deși pare că ea este iraționalul din schema tragică, pe care îl transferă din marea Istorie în viața cotidiană, ea, cu toate defectele ei devenite insuportabile prin comparația zilnică, de clipă-de-clipă, cu frumusețea trufașă a minunatei Miss New Jersey și a gloriosului Suedez, copilul acesta iubit până la exces, dus la cei mai buni psihiatri și logopezi, îngrijit și protejat până la limita maniei, ea e, de fapt, adevăratul inocent a cărui neștiință e deviată în
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]