1,393 matches
-
Moartea. Vitellius cerea moartea lui Flamma. Voia să vadă sângele udând nisipul arenei, sacrificiu indispensabil pentru a obține bunăvoința și protecția zeului Marte. — Ucide-l! Glasul împăratului răsună puternic, plin de furie. Mulțimea amuți. Un murmur trădă indignarea provocată de trufia împăratului care nu ținea seama de voința poporului la munera. Nici măcar Julius Caesar nu mersese atât de departe. Imediat, legații Caecina Alienus și Flavius Valens, care stătuseră alături de Vitellius pe toată durata spectacolului, ieșiră din pulvinar, pentru ca lumea să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dacă Antonius Primus învinge? — Nimic. Nu se va întâmpla nimic. N-are rost să ne temem de Antonius Primus și de cei câțiva răzvrătiți. Nu trebuie să ne temem nici de Vespasianus, ilustrul tău frate mai mic, care a avut trufia să-i pună pe soldații lui să-l aleagă împărat. Împăratul cui? Nu uita că noi ne putem baza pe loialitatea și curajul legiunilor noastre din Germania, și nu numai... Multe provincii sunt de partea noastră. Iar dacă te temi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ochii. — Mai e ceva, dacă mă gândesc bine... Skorpius se lasă descoperit foarte ușor. E atât de sigur pe el, încât de multe ori lasă garda jos. Da, încuviință Marcus. E adevărat. Skorpius e întotdeauna sigur de victorie. Poate că trufia nemăsurată e punctul lui slab. Nu uita însă că rănile pe care le face sunt groaznice... Evită-le, pe cât poți. — L-a ucis pe Salix, zise Valerius. Amintirea trupului lui Salix prins în cârlige și târât spre porta libitinaria îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în timp ce Antonius aduna în grabă bucățile scrisorii lui Vitellius și i le întindea. — Du-i răspunsul meu lui Vitellius. Nu ai nimic altceva de spus? întrebă mesagerul privind în jur, încercând să evalueze forțele flavienilor. Ceea ce văzu îl sperie. Toată trufia lui dispăru deodată. — Nu ai nimic altceva de spus? repetă pe un ton servil. — Oare Vitellius crede că am venit tocmai din Pannonia ca să capăt o nevastă, bani și funcția de consul? De asta crede că au murit soldații mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai bine de treizeci de ani, îmi dau seama, tot mai uimit, cât de nevolnice gânduri m-au cutreierat. Cât de fără de minte m-am avântat într-o lume ale cărei legi nu le știam și căreia, supremă și imbecilă trufie, credeam că am să-i pot impune legile mele. Care legi? Ce legi poți să-i impui nisipului când crezi că tu îi drămuiești prelingerea din pumnul tău încleștat? Când crezi că ții în pumnul tău deșertul întreg? Când crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și pentru efemera scriere a unui cuvânt, timpul din dusul lui, când toate par că se ordonează de la sine înaintea Morții care vine, descopăr că, înfrângându-mă, Biblioteca mi-a lăsat totuși aura învingătorului. Sunt învinsul care se împărtășește din trufia învingătorului. Sunt biruitul căruia biruitorul îi transformă umilința în triumf. Vin, zi de zi, după un ritual aproape desăvârșit, spre locul înfrângerii mele, intrând supus, resemnat, pe poarta victoriei. Biblioteca m-a învățat, mai mult decât toate întâmplările vieții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a învățat profunzimea sentimentului de rugă. A învinsului rugă. A smeritului rugă, deschizătoare de porți de liniște, împăcare și bucurii. Ruga aceea din străfundul ființei tale, adevărată pentru că este ruga vieții tale. Prin care viața ta se roagă Domnului fără trufie, fără deznădejde, fără a se simți în vreun fel umilită, scarandivită. Smerita rugă a împlinirii când nu-i ceri ceva Domnului, ci doar îi mulțumești și-i spui tot ceea ce nu te-ai rușina să le spui și oamenilor. Rugăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
medievale există în literatura lui Dimitrie Cantemir și a lui Ion Budai-Deleanu. Unul dintre sistemele de reprezentare a viciilor sau păcatelor majore a fost cel al arborelui răului. La baza acestei reprezentări stă ideea că toate viciile se nasc din trufie și se despart dintr-un trunchi comun în ramuri cu frunze și fructe rele, pe care artistul le face înclinate în jos, în timp ce, în arborele binelui, acestea au tendința de a se ridica. Această temă iconografică s-a diversificat în
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
un trunchi comun în ramuri cu frunze și fructe rele, pe care artistul le face înclinate în jos, în timp ce, în arborele binelui, acestea au tendința de a se ridica. Această temă iconografică s-a diversificat în mai multe variante. Uneori trufia se află la rădăcina arborelui, iar în vârf stăpânește Cel Rău; alteori, ramurile au terminații cu capete de dragon din care iese câte un personaj reprezentând un viciu. Un alt sistem iconografic medieval a asociat animalele cu diverse păcate: astfel
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
trebuie să deja pregătiți să ne dăruim lor, în toată plenitudinea creativității. Oare suntem pregătiți pentru această luptă care va rămâne deschisă peste milenii? Suntem pregătiți să recunoaștem că nu am fost destul de creativi până acum? Vom lăsa la deoparte trufia, aroganța, chiar ura, față de cei ce dovedesc o doză de creativitate mai debordantă decât unii dintre noi? Vom avea puterea de a promova creativitatea semenilor în defavoarea blazării personale? Va trebui, pentru că doar așa ducem societatea românească mai departe. Prin micuții
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
zise zâmbind Împăciuitor Pafnutie, „voi nu faceți decât să pregătiți a doua venire a lui Hristos. Îi neteziți, cum se spune, calea...” „Vom Încerca să facem mult mai mult”, zise Bikinski, privindu-l de la Înălțime. „Să nu cădeți În păcatul trufiei”, spuse starețul cu o voce blândă. „Orgoliul l-a pierdut pe Lucifer...” „N-avem noi treabă cu Lucifer....” „Aveți, În shimb, de-a face cu Satanovski...” Bikinski simți, nu știu de ce, nevoia să-i ia apărarea inginerului Edward, care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că Oliver și pictorul ce Îi apăruse În cale nu erau altceva decât niște mesageri, Îmbrăcați În haina bicisniciei și neputinței omenești. Oare faptul că starețul se Întâlnise cu Bikinski, Într-un moment de rătăcire, când sufletul lui orbit de trufie uitase de Învățătura Sfintei Evanghelii, nu era un semn trimis de Dumnezeu?! Nu Întotdeauna adevărul răzbate din gura celor Înțelepți. Însuși Iisus, cînd se arătase În lume, părea În ochii celor bogați sărac cu duhul. Chiar Solomon Însuși zice Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că fusese nevoită să caute, în rătăcirile ei, protecția contelui Roland și a lui Sacripant. Ea și-a imputat deasemeni ca pe o slăbiciune până și dorința ce o avusese, la un momentdat ,de a se uni cu Rinaldo și trufia sa urcă atât de sus, încât ajunse la convingerea că nici un muritor nu era vrednic să aspire la mâna ei. Cuprinsă de milă la vedera tânărului rănit și mișcată până la lacrimi când a aflat prin ce împrejurări ajunsese în această
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lege: o măgăriță necuvîntătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frîu nebuniei proorocului. 17. Oamenii aceștia sunt niște fîntîni fără apă, niște nori, alungați de furtună: lor le este păstrată negura întunericului. 18. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii și cu desfrînări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. 19. Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înșiși sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
ca și când ai putea fi orb și nu l-ai vedea. Eu să fac chestia asta? se holbează la tine cu ochii în flăcări. Dacă această identificare a noastră cu o idee nu ne-ar duce adesea și la o neasemuită trufie, ar trebui să ne admirăm de dimineața și până seara. Dar curând această identificare devine intolerabilă. Începem să pretindem ca toți ceilalți să adopte ideea noastră și devenim cu atât mai agresivi cu cât ni se sugerează de ici, de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
luminează câtuși de puțin din vreun unghi nebănuit și nici n-o întunecă. Ceea ce e strălucit la acest povestitor rămâne, așa cum se cuvine, inexplicabil, iar ceea ce e slab se explică din gros prin etalarea intențiilor morale. Părintele "cade" în greșeala trufiei când ne arată cu degetul ideile creștine care i-au călăuzit existența și creația. "Așa cum se întîmplă cu orișicine care a cutezat sa turbure pe contemporani cu visurile și cu scrisul lui, am cășunat și eu discuții, controverse și schisme
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
avut timp s-o publice, preferîndu-l în numărul acela ― auzi dumneata! ― pe Nic. Smeureanu! Lovinescu a exclamat de câteva ori în timpul lecturii, cu vocea lui subțire și senină: "Are talent!... Are talent!" Ei, mi-am zis eu atunci plin de trufie, păi dacă am talent, stați să vă citesc una care să justifice mai bine această apreciere. Și am venit cu Calul. "Hm! a exclamat criticul la urmă, în tăcerea plină de nesiguranță care se lăsase. Descriptiv, descriptiv..." În cursul săptămânii
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dacă e compusă din mii de pagini, cum e cazul lui Sadoveanu, îți trebuie timp ca s-o 96 parcurgi, să zicem patru-cinci luni. Nu e ușor să convingi pe cineva s-o facă fără o privire mai detașată, și trufia omului de cultură și scriitorul din zilele noastre au ajuns până acolo încît nu o dată uită că a pătrunde în marea masă a cititorilor nu înseamnă a ignora limitele atenției și curiozității acestora, solicitate în zilele noastre de numeroase și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Care ar fi aceste valori? Nu văd, nu înțeleg și nu pot să-mi imaginez că ar fi altele decât cele care i-au adus până acum atâtea victorii în spirit: noblețea atitudinii, detașarea, compasiunea, generozitatea simțirii, lupta eternă cu trufia, lupta cu teama de moarte. Și totuși, neliniștea nu mă părăsește. Știu că omul își poate modifica într-un mod amețitor felul de a vedea încît nu-l mai recunoști. Optica lui poate fi răsturnată. Dramele de ieri sânt nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
unei credințe și a unei speranțe ca într-o nuveilă pe care am publicat-o în acei ani și care s-a bucurat pe atunci de un mare succes. Inocența trebuie să aparțină numai eroilor, nu și scriitorului. Din această trufie nu m-a scos decât întîmplarea și, desigur, instinctul. O carte netipărită la timp rătăcește apoi multă vreme până își găsește locul potrivit în conștiința publicului și a istoriei unei culturi. Din păcate pentru dorința de atemporal a multor începători
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Își petrecuse bunica cel mai frumos an din lunga ei viață, Între zidurile mănăstirii - cetate pe care Mihai Viteazu o Înălțase În cinstea uluitoarei sale izbânzi Împotriva Armatei turcești conduse de gloriosul general Sinan-pașa, cel care avea să-și lase trufia deoparte, laolaltă cu ultimii săi dinți scuipați În mlaștină, Îmbrăcându-se, ca să scape, În straiele unui ienicer de rând. Mănăstirea - Îi Încredința pe toți, din surse sigure, profesorul Foiște - fusese ridicată sub atenta supraveghere a fostului tâlhar Stavrinos, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
A răsunat d‐ atâtea ori zadarnic. Nu ne‐ ar feri de iureșul cumplit Nici tunuri, nici cetăți, nici gropi perfide; Mai bine decât glonțul oțelit Privirea lor de ghiață ne‐ar ucide. O, cât am ispăși atunci de crud Invidia, trufia, ciuda, ura, Ce ne‐ au oprit cu jocul lor zălud Să ascultăm cuminți învățătura Pe care, cu blajin, profetic glas și înțelepte vorbe potolite, Au picurat‐ o morții ceas cu ceas, In inimile noastre împietrite și care împietrite au rămas
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
toate bucatele curate. 20. El le-a mai zis: "Ce iese din om, aceea spurcă pe om. 21. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, 22. furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. 23. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru, și spurcă pe om." 24. Isus a plecat de acolo, și S-a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
și iată că un alt corn mic a ieșit din mijlocul lor, și dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Și cornul acesta avea niște ochi ca ochii de om, și o gură, care vorbea cu trufie. 9. Mă uitam la aceste lucruri, pînă cînd s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrînit de zile a șezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, și părul capului Lui era ca niște lînă curată; scaunul Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile. 11. Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe care le rostea cornul acela: m-am uitat pînă cînd fiara a fost ucisă, și trupul ei a fost nimicit și aruncat în foc, ca să fie ars. 12. Și celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]